Insurance subrogation claim jurisdictionally declined to Court of Appeal following Constitutional Court threshold ruling.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată la 16 mai 2016 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. SA a chemat în judecată pe pârâtele B. SA, în calitate de pârâtă de rd. I şi SC C. SRL în calitate de pârâta de rd. II, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 9729,03 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate de A. SA, în calitate de asigurător al D. SRL, pentru pagubele suferite în urma evenimentului din data de 09.07.2014, plata dobânzii legale de la data de 15.09.2015 până la data achitării integrale a debitului.

Prin Sentinţa civilă nr. 4846/2016 din 14 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a fost respinsă cererea reclamantei, ca prescrisă.

De asemenea, a fost obligată reclamanta la plata către pârâta SC C. SRL a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. SA a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, sub acelaşi număr de dosar, iar prin Decizia nr. 411/A din 28 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a apelului declarat, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

Prin Decizia nr. 904/2017 din 7 noiembrie 2017, Tribunalul Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului, în favoarea Tribunalului Specializat Mureş, reţinând în acest sens că faţă de obiectul şi natura cauzei, litigiul este unul cu profesionişti. Constatându-se existenţa conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureş, secţia civilă şi Tribunalul Specializat Mureş, s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a înaintat dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în vederea soluţionării acestui conflict.

Prin Sentinţa civilă nr. 22/CF din 15 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 4846/2016 din 14 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în Dosar nr. x/2016, a fost stabilită în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş sub număr de dosar x/2016.

Prin Decizia nr. 156/A din 20 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în Dosarul nr. x/2016, a fost respins apelul declarat de apelanta A. SA, în contradictoriu cu SC C. SRL şi B. SA, împotriva Sentinţei civile nr. 4846/2016 din 14 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în Dosarul nr. x/2016; a fost obligată apelanta A. SA la plata către intimata SC C. SRL a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, A. SA a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului, iar prin Decizia nr. 1889/R din 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia invocată şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat la 5 noiembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.: "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.: "nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 156/A din 20 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV