Currency risk clause in mortgage loan; jurisdictional declination to Court of Appeal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed its own material jurisdiction, declaring itself incompetent to hear the appeal and referring the case to the Craiova Court of Appeal, thereby leaving the Tribunal Gorj’s appellate decision—which had previously annulled the currency risk clause in a mortgage credit contract and ordered recalculation of installments at the initial exchange rate—pending further review by the competent court. The dispute concerned the validity of a currency risk clause in a mortgage loan denominated in foreign currency, where borrowers sought to establish the absolute nullity of the clause and recover overpayments resulting from exchange rate fluctuations. The decisive legal basis was the interpretation of Articles 96(3) and 97(1) of the Code of Civil Procedure, specifically applying the binding unitary interpretation established by the Supreme Court’s Decision No. 18/2018, which assigns jurisdiction for appeals against tribunal decisions in monetary claims up to 200,000 RON to the Courts of Appeal rather than the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 1271 C. civ, art. 453 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ; Currency risk clause in mortgage loan; jurisdictional declination to Court of Appeal: , cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, art. 5, art. 965-966, art. 1254 şi art. 1271 C. civ. din 1864, Directiva nr. 93/13/CEE şi art. 453 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2019
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 18 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - Sucursala Gorj, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
1. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de risc valutar de la art. 5.1 din contractul de credit ipotecar nr. x din 21 decembrie 2007;
2. să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/leu şi recalcularea şi plata ratelor de credit la cursul de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă contractuală;
3. să le oblige pe pârâte la restituirea diferenţei de curs valutar, actualizată cu dobânda legală, de la data încasării şi până la data restituirii;
4. să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, art. 5, art. 965-966, art. 1254 şi art. 1271 C. civ. din 1864, Directiva nr. 93/13/CEE şi art. 453 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 9257/2017 din 14 decembrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - Sucursala Gorj.
Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel, prin care au solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii introductive, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. 318/2018 din 29 mai 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în sensul că: a admis acţiunea; a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei de risc valutar de la art. 5.1 din contractul de credit; a dispus recalcularea şi plata ratelor de credit la cursul CHF/leu de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă contractuală; a dispus restituirea diferenţei de curs valutar, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, de la data încasării şi până la data plăţii; a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 RON.
Împotriva deciziei instanţei de apel, D. S.A. (societate absorbantă a societăţii C. S.A.) a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 14 ianuarie 2019.
Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat la 25 ianuarie 2019.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.
Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 318/2018 din 29 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 318/2018 din 29 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2019.