Currency-risk clause appeal referred to Craiova Court of Appeal on jurisdictional grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted its own material incompetence exception and declined jurisdiction over the appeal filed by the defendant bank (successor to the original credit institution) against the Court of Appeal’s decision of 5 November 2018, referring the case to the Craiova Court of Appeal. The underlying dispute concerns borrowers challenging, under consumer-protection legislation (Law No. 193/2000) and Civil Code provisions, the alleged abusive nature of currency-risk clauses in a CHF-denominated credit agreement, seeking nullity of those clauses, freezing of the CHF/leu exchange rate at the contract’s signing date, recalculation of installments, and restitution of exchange-rate differences. The appellate tribunal had previously found the clauses abusive, stabilized the exchange rate, and ordered restitution; that ruling remains in force pending the appeal. The High Court’s decision rests on procedural jurisdiction rules (Articles 96(3), 97(1), 132, 483 of the Civil Procedure Code), applied in light of binding decisions of the Constitutional Court (No. 369/2017) and the High Court’s own appeal-in-the-interest-of-the-law ruling (No. 18/2018), which assign appellate jurisdiction over judgments of tribunals in monetary claims up to 200,000 RON to the courts of appeal, not the High Court. The appeal is thus to be heard by the immediately superior court, the Craiova Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 517 alin. (4) C. proc. civ; Currency-risk clause appeal referred to Craiova Court of Appeal on jurisdictional grounds: The underlying dispute concerns borrowers challenging, under consumer-protection legislation (Law No. 193/2000) and Civil Code provisions, the alleged abusive nature of currency-risk clauses in a CHF-denominated credit agreement, seeking nullity of those clauses, freezing of the CHF/leu exchange rate at the contract’s signing date, recalculation of installments, and restitution of exchange-rate differences. The appellate tribunal had previously found the clauses abusive, stabilized the exchange rate, and ordered restitution; that ruling remains in force pending the appeal. The High Court’s decision rests on procedural jurisdiction rules (Articles 96(3), 97(1), 132, 483 of the Civil Procedure Code), applied in light of binding decisions of the Constitutional Court (No. 369/2017) and the High Court’s own appeal-in-the-interest-of-the-law ruling (No. 18/2018), which assign appellate jurisdiction over judgments of tribunals in monetary claims up to 200,000 RON to the courts of appeal, not the High Court. The appeal is thus to be heard by the immediately superior court, the Craiova Court of Appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis invoked to admit the exception of material incompetence.
Used to determine the competence of the court of appeal to judge the appeal, as the court immediately superior to the tribunal.
Used to determine that the High Court judges appeals against decisions of courts of appeal, which was not the case here.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2019
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 5 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi D., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
1. să constate nulitatea absolută a clauzei de la art. II pct. 3 şi 4 din contractul de credit nr. x din 1 iulie 2008;
2. să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/leu şi recalcularea ratelor de credit la cursul de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă contractuală;
3. să le oblige pe pârâte la restituirea diferenţei de curs valutar, de la data încheierii contractului şi până la data rămânerii definitive a hotărârii;
4. să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 193/2000, Regulamentul nr. 4/2005, Legea nr. 296/2004, Norma B.N.R. nr. 17/2003, art. 966-970 C. civ. din 1864 şi art. 453 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 7759 din 30 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi D..
Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanţii A. şi B. au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia nr. 507 din 5 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în sensul că: a admis cererea de chemare în judecată şi a constatat caracterul abuziv al clauzelor de la art. II pct. 3 şi 4 din contractul de credit nr. x din 1 iulie 2008, referitoare la riscul valutar; a dispus stabilizarea cursului CHF/leu la cursul de la momentul semnării contractului, pe toată perioada contractuală şi recalcularea ratelor de credit la acest curs; a dispus restituirea sumelor percepute în plus faţă de cursul valutar de la data semnării contractului, cu dobândă legală; a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată din primă instanţă şi apel în cuantum de 5.500 RON.
Împotriva deciziei instanţei de apel, E. S.A. (societate absorbantă a societăţii C. S.A.) a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 21 ianuarie 2019.
Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat la 1 martie 2019.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.
Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 507 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 507 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2019.