Swiss-franc clause appeal routed to Court of Appeal on valuation grounds due to material incompetence

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 21.04.2016, sub Dosar nr. x/2016, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. SA, D. şi E., prin mandatar C. SA, au solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună:

1) constatarea nulităţii absolute parţiale a clauzei înscrise la art. 6.1- "rambursarea ratelor se va face în valuta în care a fost acordat creditul" raportat la art. 6.1.3 referitoare la riscul valutar "eventualele diferenţe de risc valutar vor fi suportate de împrumutat/codebitor" din Contractul de Facilitate de Credit şi de Garanţie nr. x/12.05.2008;

2) ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor de risc valutar inserate în contractul de credit şi eliminării acestor menţiuni, să se dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la valoarea de la momentul semnării contractului - 12.05.2008, curs ce urmează a fi valabil pe întreaga perioadă de derulare a contractului, urmând ca ratele să fie plătite în continuare în moneda naţională la valoarea francului de la acea dată iar pârâtele să elibereze un nou grafic de rambursare în acest sens;

3) denominarea în moneda naţională a plăţilor, pe principiul din regulamentul valutar ca preţul mărfurilor sau al serviciilor se plăteşte în moneda naţională în contractele dintre rezidenţi.

4) obligarea pârâtelor să restituie reclamanţilor sumele de bani reprezentând diferenţa de curs valutar percepută lunar în plus ca urmare a aplicării clauzelor de risc valutar şi a creşterii cursului francului;

5) obligarea pârâtelor, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 122 din 11.01.2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive privind pe pârâta D. SA

S-a respins cererea de chemare în judecată, privind pe reclamanţii A. şi B., şi pe pârâtele D. SA E., prin mandatar C. SA, C. SA.

Au fost obligaţi reclamanţii, la plata către pârâţi a sumei de 1000 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa aplicând în mod greşit prevederile legale şi interpretând în mod injust probatoriul administrat în cauza atunci când a respins acţiunea.

Prin Decizia nr. 314/2018 din 29 mai 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D. SA; a admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi A., şi B. împotriva Sentinţei nr. 122 din 11.01.2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, având ca obiect constatare nulitate act.

A schimbat sentinţa sensul că a admis acţiunea; a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei de la art. 6.1 şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 6.1.3, prin care se prevede "eventualele diferenţe de curs valutar vor fi suportate de împrumutat cu consecinţa recalculării şi plăţii ratelor pe toată durata contractului la cursul de schimb valutar al CHF de la data încheierii contractului" a dispus restituirea sumelor reprezentând diferenţele de curs valutar încasate de bancă; a respins cererea de denominare şi a obligat banca la 800 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele D. SA, E. prin mandatar C. SA şi C. SA, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi respingerea cererii de apel formulate de reclamanţi, cu cheltuieli de judecată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 10.08.2018.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19.09.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtele D. SA, E. prin mandatar C. SA şi C. SA împotriva Deciziei nr. 314/2018 din 29 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV