Territorial jurisdiction for labor claims by court staff against a court entity under Art. 127 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2018 pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. de dosar x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV. şi WW. în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL ALBA IULIA şi TRIBUNALUL SIBIU au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să plătească reclamanţilor salariile de încadrare şi celelalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008; începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015 şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2996/26.10.2018, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, în aplicarea art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 131 alin. (1) din acelaşi cod, următoarele:

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.", dispoziţii ce se aplică şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, potrivit alin. (3).

Reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Sibiu, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

Instanţa a reţinut că potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul; prevederi completate prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

In conformitate cu prevederile art. 127 alin 1 si 3 C. proc. civ., daca un judecator are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenta instantei la care isi desfasoara activitatea, va sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta la care isi desfasoara activitatea, aceste dispozitii aplicandu-se deopotriva si in cazul procurorilor, asistentilor judiciari si grefierilor.

Tribunalul a reţinut că reclamanţii nu au calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul Tribunalului Sibiu, pentru a se justifica judecarea cererii formulate de către Tribunalul Cluj ca tribunal din raza unei curti de apel invecinata celei in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea reclamantii, astfel ca vazand si prevederile art. 129 C. proc. civ., s-a constatat ca Tribunalul Cluj nu este instanta competenta in raport de cererea formulata de reclamanţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din data de 21 februarie 2019, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sibiu, reţinând cauza în vederea soluţionării acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 87/2019 din 21 februarie 2019, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată în cauză din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW. în contradictoriu cu pârâţii: Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu, în favoarea instanţei competente, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, a constatat ivit conflictul de competenţă şi în temeiul dispoziţiilor art. 134 din C. proc. civ., a dispus suspendarea din oficiu a judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., forma în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, respectiv 21.05.2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.", iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

S-a reţinut că reclamanţii au, într-adevăr, calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Sibiu, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

Însă, prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Oradea, secţia civilă şi a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

De asemenea, instanţa a reţinut că s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. x/2014/a1 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, Curtea reţinând că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezentând un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

Aspectul care trebuie subliniat în cauză, a reţinut instanţa, constă în aceea că, la data analizării competenţei de către Tribunalul Cluj şi a pronunţării soluţiei de declinare a competenţei, instanţa dintâi sesizată de reclamanţi s-a raportat şi a aplicat dispoziţii legale a căror neconstituţionalitate fusese deja declarată de Curtea Constituţională prin decizia menţionată anterior.

S-a mai reţinut că, în cauza de faţă, pârât este şi Tribunalul Sibiu, precum şi că opţiunea reclamanţilor din data de 21.05.2018 a fost aceea de alegere a instanţei competente ca fiind Tribunalul Cluj, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Cluj Napoca, învecinată cu Curtea de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speţă, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, declanşat de către reclamanţi ce au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Sibiu şi că, în cauza de faţă, pârât este atât Tribunalul Sibiu, cât şi Curtea de Apel Alba Iulia.

În acest context, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1), (2) şi 3 C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze acţiunea reclamanţilor, incidenţa acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de personal auxiliar de specialitate şi conex ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul Judecătoriei Sibiu, precum şi de calitatea de pârât a Tribunalului Sibiu.

Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Conform celor statuate de Curtea Constituţională, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii.

Astfel, în speţă, calitatea reclamanţilor atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Sibiu.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin acest text legal sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete, instanţe/parchete civile ori militare.

Trebuie reţinut că prin decizia Curţii Constituţionale s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (paragraful 49), Curtea a reţinut că, în urma constatării neconstituţionalităţii sintagmelor menţionate la paragraful 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permitând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea Constituţională a mai reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (paragraful 51).

Mai mult decât atât, pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia Curţii Constituţionale anterior evocată, Înalta Curte constată că una dintre instanţele de judecată aflate în conflict negativ de competenţă, respectiv Tribunalul Sibiu, are calitatea de pârât în cauză.

Având în vedere că noţiunea de judecator la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Tribunalului Sibiu determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa facultativă.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Cluj, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Cluj, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Alba Iulia, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Sibiu, rezultă că Tribunalul Cluj este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod şi cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2019.