Competence for labor claims by auxiliary justice staff: Application of special jurisdictional derogue and Constitutional Court interpretation of "court where activity is exercised"

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor în data de 25.05.2018, reclamanţii A., B., C., D. şi E. - personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu citarea obligatorie, în calitate de expert, a Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării:

1. reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+4,5%+10%;

2. repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care ar fi fost îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acţiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

La termenul de judecată din 01.10.2018 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Tribunalului Bihor în favoarea Tribunalului Alba.

Prin sentinţa civilă nr. 717/LM/2018, Tribunalul Bihor a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Tribunalului Bihor invocată din oficiu şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, DIRECŢIA DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bihor a reţinut următoarele:

În fapt, reclamanţii au calitatea de grefier în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciu Teritorial Oradea.

În drept, dispoziţiile art. 127 noul C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială, care deşi facultativă, este o competenţă teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., pe care judecătorul are obligaţia de a o invoca chiar şi din oficiu potrivit art. 131 raportat la art. 247 noul C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât verificarea competenţei sale este o obligaţie esenţială a judecătorului.

Art. 127 noul C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În interpretarea art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia 7/16.05.2016 pronunţată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competenţa facultativă, reţinând în dispozitivul deciziei că:

"Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă."

Ulterior, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 290/2018 a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) noul C. proc. civ. şi a constatat că "sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) noul C. proc. civ. sunt neconstituţionale."

În considerentele deciziei Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor. A mai reţinut Curtea Constituţională faptul că art. 47 din Codul de procedură francez completat prin art. 3 din Decretul nr. 2017-891 din 6 mai 2017, care a reprezentat sursa de inspiraţie a legiuitorului român la redactarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., prevede că "În cazul în care un magistrat sau un auxiliar al justiţiei este parte dintr-un litigiu ce ţine de competenţa unei instanţe în circumscripţia căreia acesta îşi desfăşoară activitatea, reclamantul poate sesiza o instanţă situată într-o circumscripţie învecinată".

În acelaşi timp, tribunalul a reţinut că, potrivit prevederilor art. 127 alin. (3) noul C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere că reclamanţii au calitatea de grefier în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciu Teritorial Oradea, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) noul C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin decizia nr. 290/26.04.2018 pronunţată de Curtea Constituţională a României, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor şi a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pe rolul Tribunalului Alba dosarul a fost înregistrat la data de 30.10.2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 134/2019 din 4 februarie 2019 Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba şi în consecinţă, în baza art. 132 C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanţii: A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării; a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Bihor şi în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Având în vedere că prezentul litigiu este unul de muncă, sunt aplicabile, din punct de vedere al competenţei, dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003- Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi, întrucât reclamanţii îşi au domiciliul şi locul de muncă în judeţul Bihor, instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bihor şi nu Tribunalul Alba.

Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (la 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 127, Capitolul III, Titlul III, Cartea I a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018); (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (la 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 127, Capitolul III, Titlul III, Cartea I a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018); (2^1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (la 21-12-2018 Articolul 127 din Capitolul III, Titlul III, Cartea I a fost completat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018); (3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.", nu îşi găsesc aplicarea în prezenta cauză, faţă de următoarele considerente:

Reclamanţii potrivit înscrisului depus în probaţiune la dosarul cauzei au calitatea de: grefieri şi conducător auto în cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, respectiv personal auxiliar şi conex.

Raportat la interpretarea disp. art. 127 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în cadrul recursului în interesul legii prin Decizia nr. 7 din 16.05.2016 care a avut ca şi obiect înţelesul sintagmei cuprinse în primul alineat al art. 127, respectiv "competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" când judecătorul (procurorul/asistentul judiciar/grefierul) are calitatea de reclamant.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7 din 16.05.2016 a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi, în consecinţă, a stabilit că:

"I. Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă."

În considerente a reţinut că prevederile art. 127 din C. proc. civ. au în vedere sesizarea primei instanţe, nu şi exercitarea căilor de atac.

Interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ. contravine redactării restrictive a textului de lege, întrucât circumstanţiază atât persoanele care intră sub incidenţa normei (calitatea de reclamant a judecătorului, procurorului, asistentului judiciar, grefierului), cât şi instanţa vizată (care nu poate fi decât prima instanţă).

De altfel Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a mai pronunţat printr-o decizie de speţă cu nr. 339/29.01.2015 în concordanţă cu decizia nr. 7/2016 prin care a statuat faptul că "sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. - competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea - nu poate fi interpretată în sens larg, de curtea de apel în a cărui circumscripţie îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înţelesul de instanţă judecătorească la care acesta funcţionează efectiv".

Totodată, printr-o altă decizie de speţă, vizând un conflict de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Bihor sub nr. x/2017, pronunţată în dosar civil nr. x/2016 la data de 11.05.2017, ÎCCJ a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, reţinând faptul că:

"Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă această instanţă.

Se constată că în cauză nu este îndeplinită această condiţie, având în vedere că niciunul dintre reclamanţi nu îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul Tribunalului Bihor (sau în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor), care este instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situaţie nu este incidentă ipoteza normei cuprinsă în dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.."

Prin urmare, s-a reţinut că, reclamanţii, desfăşurându-şi activitatea la DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA, nu sunt întrunite cerinţele art. 127 din C. proc. civ., astfel încât soluţionarea cererii este de competenţa Tribunalului Bihor, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul procesual ales şi locul de muncă reclamanţii.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speţă, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamanţii A., B., C., D. şi E. - personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu citarea obligatorie, în calitate de expert, a Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării: obligarea acestora la reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+4,5%+10%; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acţiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

Având în vedere că prezentul litigiu este unul de muncă îi sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.

Se reţine că reclamanţii au calitatea de grefieri ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea şi, în acest context, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze acţiunea reclamanţilor, incidenţa acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora.

Conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea"(alin. (1); "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de aceiaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, (alin. (2); "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, (alin. (3)."

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Trebuie subliniat că în cauză, deşi această decizie a instanţei de contencios constituţional are aplicabilitate în speţă, la data analizării competenţei de către Tribunalul Alba şi a pronunţării soluţiei de declinare a competenţei, instanţa s-a raportat la o decizie dată într-un recurs în interesul legii şi la hotărâri judecătoreşti pronunţate în speţe similare, dar care sunt anterioare deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale.

Or, potrivit art. 518 C. proc. civ., decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale ce a făcut obiectul interpretării.

Se reţine că art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Conform celor statuate de Curtea Constituţională, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii.

Astfel, în speţă, calitatea reclamanţilor atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Bihor.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin acest text legal sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete, instanţe/parchete civile ori militare.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum, în cauză, este îndeplinită condiţia premisă, aceea ca procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze pricina, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Alba, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată Curţii de Apel Oradea, în a cărei circumscripţie se află DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, unde reclamanţii îşi desfăşoară activitatea.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere calitatea reclamanţilor, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin decizia nr. 290/26.04.2018 pronunţată de Curtea Constituţională a României, competent să soluţioneze prezentul litigiu de muncă este Tribunalul Alba.

În raport de prevederile legale menţionate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2019.