Appeal against Swiss-franc loan clauses transferred to Court of Appeal after High Court finds material incompetence.

Şedinţa publică din data de 03 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.03.2017 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, secţia Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 4.1, 4.3, 5.1 şi 5.2 din contractul de credit nr. x, încheiat de părţi la 31.08.2007; să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar franc elveţian - leu pentru efectuarea plăţilor la valoarea de la data încheierii contractului; să oblige pârâta să restituie sumele încasate în plus, faţă de cursul de schimb astfel stabilit, de la data încheierii contractului de credit până la data rămânerii definitive a hotărârii, precum şi sumele încasate cu titlu de comision de acordare şi comision de administrare, la care se adaugă penalităţile încasate pentru neplata la termen şi dobânda legală aferentă, calculată până la restituirea integrală a acestora, sume ce vor fi actualizate la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 810/13.02.2018, Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă a admis în parte acţiunea, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 4.1 şi 4.3 din contractul de împrumut nr. x din 31.08.2007, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 150 franci elveţieni, încasată cu titlu de comision de acordare, precum şi suma de 1296,76 franci elveţieni, încasată cu titlu de comision de administrare, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată începând cu data perceperii lor până la plata efectivă a acestor sume, a respins capetele de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5.1 şi art. 5.2 din acelaşi contract şi îngheţarea cursului de schimb valutar franc elveţian-leu şi a respins celelalte cereri formulate.

Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 505/05.11.2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. şi a modificat sentinţa apelată, în sensul că a admis şi capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale în baza cărora riscul valutar a fost suportat doar de consumator, a dispus stabilizarea cursului franc elveţian - leu la momentul semnării contractului de credit, curs care urma a rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, cu consecinţa recalculării şi plăţii ratelor la acest curs şi a dispus restituirea sumelor plătite în plus faţă de cursul valutar de la data semnării contractului, la care se adaugă dobânda legală; prin aceeaşi decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A.

Împotriva deciziei din apel, C. S.A. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Gorj şi înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data iniţierii procesului (incidente în speţă din perspectiva art. 24 şi 27 C. proc. civ.), "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, în art. XVIII alin. (2), care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la 05.11.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

De aceea, în condiţiile în care decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 505/05.11.2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2019.