Limits of extraordinary cassation appeal against revision decisions: non-applicability of substantive review and Article 318 to non-recurs instances

Şedinţa publică din data de 03 aprilie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3516/21.09.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. şi SS. împotriva deciziei nr. 4223/27.11.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Pentru a decide astfel instanţa supremă a reţinut în esenţă că, în condiţiile în care nu s-a invocat şi nu s-a făcut dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive care să fi declarat falsă hotărârea din 17.03.2011 a Adunării Generale a Acţionarilor S.C. TT. S.A., în speţă nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea temei al cererii de revizuire, art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, notând că revizuenţii se raportează în susţinerea acestuia la sentinţa nr. 1548/SIND/21.12.2017 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a apreciat că în cauză nu este îndeplinită cerinţa anteriorităţii, atât timp cât dosarul sus-menţionat a fost înregistrat pe rolul instanţei de judecată la 09.10.2015, ulterior datei de 27.11.2013, la care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită.

De asemenea, a reţinut că în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Braşov, a cărui judecată a fost finalizată prin decizia nr. 170/R/24.04.2018, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii din 17.03.2011 a Adunării Generale a Acţionarilor S.C. TT. S.A., în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, demersul judiciar fiind determinat de specificul procedurii insolvenţei, iar în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea atacată cu revizuire s-a pus în discuţie calitatea procesuală activă a reclamanţilor, fără a se intra în judecata fondului; aşa fiind, nu se poate reţine că între cele două hotărâri ar putea exista o relaţie de determinare.

Împotriva acestei decizii, UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., BB., A., GGG., C., D., H., I., F., E., G., J., HHH., III., JJJ., M., K., N., O., P., Q., KKK., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., CC., DD., EE., GG., II., JJ., KK., HH., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. şi SS. au formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea sa.

În motivare, au susţinut că judecata cauzei a avut loc în lipsa moştenitorilor intimatei LLL. şi ai revizuentului FF., ambii decedaţi pe parcursul procesului.

Totodată, au arătat că procedura de citare a intimaţilor ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF. pentru termenul din 21.09.2018, când s-a judecat pe fond cauza, nu a fost legal îndeplinită.

În opinia autorilor căii de atac, această împrejurare atrage incidenţa motivului de contestaţie în anulare prevăzut la art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În continuare, au redat considerentele deciziei atacate şi au subliniat că în mod nelegal a reţinut instanţa de revizuire că nu s-a făcut dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive care să fi declarat falsă hotărârea din 17.03.2011 a Adunării Generale a Acţionarilor S.C. TT. S.A., atât timp cât, potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi, poate fi asimilat înscrisului declarat fals şi acela care are un conţinut nereal şi a fost încheiat contrar prevederilor legale cărora li se supune actul juridic respectiv, chiar dacă prin operaţiunea de alterare nu s-a comis o infracţiune de fals.

În acest context, au prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că a fost dovedit caracterul nereal al conţinutului hotărârii din 17.03.2011 a Adunării Generale a Acţionarilor S.C. TT. S.A. şi au subliniat că, în aceste condiţii, decizia atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o cauză falsă.

Au mai arătat contestatorii că, în contra celor reţinute de instanţa de revizuire, legea impune condiţia caracterului anterior al înscrisului, nu şi al acţiunii în anularea acestuia; aşadar, trebuia analizată măsura în care procesul-verbal şi hotărârea din 17.03.2011 a Adunării Generale a Acţionarilor S.C. TT. S.A., precum şi actele subsecvente pe care se întemeiază, erau sau nu anterioare deciziei atacate cu revizuire.

În final, au susţinut că cererea de revizuire a fost doar formal analizată, fapt ce a condus la pronunţarea unei decizii nelegale şi netemeinice, a cărei retractare se impune.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 şi 318 C. proc. civ.

La 18.03.2019 intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

C. proc. civ. reglementează o contestaţie în anulare obişnuită, de drept comun şi o contestaţie în anulare specială.

Astfel, conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 318 C. proc. civ., vizează ipotezele în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau în care instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din interpretarea textului legal mai sus citat rezultă că în ipoteza contestaţiei în anulare speciale, întemeiate pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., prima condiţie de admisibilitate este dată de obiectul căii de atac, în sensul că pe calea ei se poate urmări numai desfiinţarea hotărârilor irevocabile pronunţate în recurs. Din această perspectivă, sfera hotărârilor judecătoreşti care pot fi atacate pe calea procedurii contestaţiei în anulare speciale este mai restrânsă decât cea a hotărârilor care pot fi retractate în urma promovării unei contestaţii în anulare de drept comun. Astfel, dacă în cazul ipotezei art. 317 C. proc. civ., contestaţia în anulare obişnuită se poate îndrepta, pentru motivele expres prevăzute în textul legal, împotriva oricărei hotărâri irevocabile, în cazul art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare specială nu poate viza orice hotărâre irevocabilă, ci numai pe cele pronunţate de instanţele de recurs.

Cum, în speţă, decizia atacată este pronunţată în calea de atac a revizuirii, iar nu a recursului, împotriva acesteia poate fi exercitată doar contestaţia în anulare de drept comun, reglementată de art. 317 C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat şi în precedent, potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestatorii au susţinut că judecata revizuirii a avut loc în lipsa citării moştenitorilor intimatei LLL. şi ai revizuentului FF., decedaţi, dar şi că procedura de citare a intimaţilor ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF. pentru termenul din 21.09.2018, când s-a judecat pe fond cauza, nu a fost legal îndeplinită.

Înalta Curte notează că, aşa cum rezultă din practicaua deciziei atacate, instanţa de revizuire, constatând că schimbarea de domiciliu nu i-a fost adusă la cunoştinţă, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ. şi a reţinut că procedura de citare cu intimaţii ZZ., MMM., AAA., BBB., NNN., CCC., DDD., EEE., OOO., FFF. şi PPP. a fost legal îndeplinită.

Totodată, a respins cererea formulată de apărătorul revizuenţilor, privind acordarea unui termen în vederea citării moştenitorilor părţilor decedate, reţinând că mandatul acordat avocatului nu a fost revocat, astfel că, până la revocare, acesta exercită drepturile părţilor care au decedat.

Aşadar, împrejurările care în opinia contestatorilor atrag incidenţa dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. au fost invocate în faţa instanţei de revizuire, care le-a analizat şi a apreciat că procedura de citare este legal îndeplinită, iar cauza se află în stare de judecată.

Or, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce nu poate fi exercitată pentru remedierea unor eventuale greşeli de judecată.

Aşa fiind, Înalta Curte subliniază că verificarea modului în care instanţa de revizuire a apreciat cu privire la legala citare a părţilor nu poate face obiectul contestaţiei în anulare.

Autorii căii de atac au indicat şi motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care sancţionează pronunţarea hotărârii cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, însă nu au invocat nicio critică de natură să poată fi încadrată în această ipoteză.

De asemenea, criticile vizând îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ. pentru admiterea revizuirii nu pot fi încadrate în motivele de contestaţie în anulare prevăzute de art. 317 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 320 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., urmează să respingă contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., BB., A., GGG., C., D., H., I., F., E., G., J., HHH., III., JJJ., M., K., N., O., P., Q., KKK., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., CC., DD., EE., GG., II., JJ., KK., HH., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. şi SS. împotriva deciziei nr. 3516/21.09.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2019.