Bank's appeal annulled as un-stamped, upholding partial restitution of foreign-currency mortgage overcharges

Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2019

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, la data de 14 mai 2015, sub dosarul nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate caracterul nul absolut şi abuziv al clauzelor contractuale prevăzute:

- la art. 6 pct. 1 teza a 2-a şi art. 5 pct. 1 lit. a) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x/10.10.2008;

- să dispună obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii raportat la evoluţia indicelui Libor la 3 luni şi marja fixă a băncii, începând cu data 10.10.2008, data încheierii contractului de credit, şi până în prezent;

- să dispună obligarea pârâtei la calcularea şi perceperea pe viitor a dobânzii conform evoluţiei indicelui Libor actualizat la 3 luni, conform art. 6 pct. 1 teza I şi marja fixă a băncii (3,25 %) pe toată perioada de derulare a contractului de credit;

- să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule şi abuzive precum şi fără temei legal, cu titlu comision de administrare şi cu titlu de dobândă excedentară;

- să constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit şi eliminarea acesteia din contract;

- să dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;

- să dispună denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională;

- să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 99/2006, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 288/2010, Legea nr. 363/2007, art. 15 din Constituţia României, art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 480, 992 C. civ., Directiva nr. 93/13/CEE, art. 276 din TFUE.

2. Prin sentinţa civilă nr. 11839 din 17 septembrie 2015, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 29 octombrie 2015, sub dosarul nr. x/2015.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 13909 din 11 decembrie 2015, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 2 martie 2016, sub dosarul nr. x/2016.

5. La data de 24 martie 2016, reclamanţii A. şi B. şi-au precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că sumele solicitate sunt în cuantum de 72.574.89 CHF reprezentând dobânda excedentară şi de 725 CHF reprezentând comision de administrare.

6. Prin sentinţa civilă nr. 3275 din 27 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cererea formulată de reclamanţii A. şi B., astfel cum a fost precizată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

7. Împotriva sentinţei civile nr. 3275 din 27 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat apel reclamanţii A. şi B., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 2020/2017 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul reclamanţilor A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 3275 din 27 mai 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

A fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că s-a admis în parte acţiunea.

A fost constat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 6 pct. 1 teza finală din contractul de credit nr. x/10.10.2008.

A fost obligată pârâta C. S.A. să restituie reclamanţilor sumele percepute în baza clauzei constatate nule, pe perioada cuprinsă între 10.10.2008 şi 20.09.2010.

A fost obligată pârâta la 1.240 RON cheltuieli de judecată în fond către reclamanţi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

8. Împotriva deciziei civile nr. 2020 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs pârâta C. S.A., fără a indica temeiul de drept, prin care s-a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

Clauzele prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) din convenţia de credit respectă întocmai şi în totalitate dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 190/1999, dobânda variabilă prevăzută în contract fiind stabilită în funcţie de valoarea indicelui de referinţă aferent valutei creditului.

Aceste clauze au fost modificate ca urmare a intrării în vigoarea O.U.G. nr. 50/2010 prin actul adiţional întocmit în temeiul acestui act normativ, respectiv prin prevederile art. I.2.2.1 - Dobânda curentă prin Actul adiţional comunicat reclamanţilor prin adresa din 2.09.2010, acceptată tacit.

Astfel, Banca a asigurat conformitatea acestei clauze contractuale cu prevederile art. 37 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010.

În final, recurenta-pârâtă a susţinut că nu a acţionat contrar cerinţelor bunei-credinţe şi că nu există niciun dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor.

9. Intimaţii-reclamanţi A. şi B., prin întâmpinarea depusă la dosar, au invocat excepţia nulităţii recursului pârâtei C. S.A., în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea acestuia, hotărârea instanţei de apel fiind temeinică şi legală.

Cu cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor doveditoare.

10. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 13 noiembrie 2018 a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La dosar, nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la data de 2 aprilie 2019.

11. Înalta Curte a luat în examinare excepţia netimbrării recursului pârâtei C. S.A., în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

În cauză, cum recurenta-pârâtă C. S.A. nu a timbrat anticipat recursul cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, la data de 16 aprilie 2019 i s-a comunicat obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat.

Or, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă C. S.A. nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 16 aprilie 2019, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul din 2 aprilie 2019, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2020 din 22 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta-pârâtă C. S.A. va fi obligată către intimaţii-reclamanţi B. şi A. să achite suma de 2.380 de RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturii nr. x din 4 mai 2018, aflată la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2020 din 22 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâta C. S.A. să achite intimaţilor-reclamanţi B. şi A. suma de 2380 de RON cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2019.