Territorial jurisdiction for direct actions against insurers under mandatory auto liability insurance as third-party injured persons
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction between the Timiş and Dolj Courts of Appeal, definitively ordering that the case be heard by the Timiş Court of Appeal, Second Civil Section. The dispute involved a civil action for material and moral damages and late payment penalties arising from a traffic accident in which the decedent died and two others were injured, where plaintiffs sued the insured vehicle owner and the mandatory insurance policyholder. The legal conflict centered on whether the claimants qualified as "injured parties" or "third parties harmed" under mandatory liability insurance rules, which determined whether the exclusive jurisdiction of the court at the place of the accident applied or if alternative jurisdiction existed. The ICCJ determined that the claimants were third parties harmed in the insurance relationship, rendering the general rule of exclusive jurisdiction at the accident site inapplicable; instead, the alternative jurisdictional options under the Code of Civil Procedure applied, allowing the plaintiffs to choose between the court at the defendant's domicile or their own domicile, thereby validating the plaintiffs' initial selection of the Timiş Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 115 alin. (3) C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 107 din C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for direct actions against insurers under mandatory auto liability insurance as third-party injured persons: , reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 11, art. 12, art. 26, art. 35- 50 din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, art. 1381, 1385, 1386, 1387, 1390, 1391 şi urm. C. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind Asigurările şi Reasigurările şi prevederile Deciziei Comisiei Europene privind aplicarea Directivei 103/2009 a Consiliului privind controlul asigurărilor de răspundere civila auto, cu modificările ulterioare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, la data de 2 mai 2018, sub dosarul nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F. au chemat în judecată pe pârâta G., prin corespondent H. S.R.L. şi pe intervenientul forţat I., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:
a) obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale pentru prejudiciul suferit urmare a decesului lui J., astfel:
- către A. - suma de 59.291,77 RON cu titlu de daune materiale si suma de 300.000 euro cu titlu de daune morale, în calitate de soţie a decedatului;
- către B. - suma de 89.712,5 RON constând în daune materiale, reprezentând pensia de întreţinere pe care tatăl său i-ar fi datorat-o până la împlinirea vârstei de 18 ani şi suma de 300.000 euro cu titlu de daune morale, în calitate de fiu al decedatului;
- către C. - suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale în calitate de mamă a decedatului;
- către D., suma de 80.000 euro cu titlu de daune morale, în calitate de frate al decedatului;
- către E., suma de 80.000 euro cu titlu de daune morale, în calitate de soră a decedatului;
b) obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat urmare a vătămărilor corporale suferite de A. si F., astfel:
- către A., suma de 5.076,80 RON cu titlu de daune materiale, constând în cheltuieli cu spitalizarea, tratamentul medical şi recuperarea, şi suma de 200.000 euro cu titlu de daune morale, urmare a vătămărilor corporale suferite;
- către F., suma de 237 RON cu titlu de daune materiale constând în contravaloarea serviciilor medicale şi a expertizei medico legale şi suma de 200.000 euro cu titlu de daune morale, urmare a vătămărilor corporale suferite;
c) obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, aplicate pretenţiilor de despăgubire, începând cu data de 29.01.2018 până la plata efectivă, în temeiul art. 37 alin. (4) şi art. 38 din Norma nr. 23/2014 a A.S.F. privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
d) cheltuielile de judecată pe cale separată, constând în onorariul avocaţial.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 11, art. 12, art. 26, art. 35- 50 din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, art. 1381, 1385, 1386, 1387, 1390, 1391 şi urm. C. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind Asigurările şi Reasigurările şi prevederile Deciziei Comisiei Europene privind aplicarea Directivei 103/2009 a Consiliului privind controlul asigurărilor de răspundere civila auto, cu modificările ulterioare.
2. Prin încheierea din 15 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I Civilă a Tribunalului Timiş, iar cauza a fost declinată spre competentă soluţionare în favoarea secţiei a II-a Civile a Tribunalului Timiş.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Timiş, la data de 22 mai 2018, sub dosarul nr. x/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 1019/PI/LP din 16 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepţia tardivităţii invocării excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, invocată de reclamanţi.
A fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, invocată de pârâtă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată de pârâtă, că în circumscripţia Tribunalului Timiş nu se află nici domiciliul sau sediul asiguratului, nici bunurile asigurate şi nici locul unde s-a produs riscul asigurat.
Totodată, s-a avut în vedere că riscul asigurat s-a produs în localitatea Moreni care este în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Dolj, că reclamanţii A. şi F. au calitatea de victime directe ale accidentului şi nu de terţi prejudiciaţi, astfel încât nu se poate determina competenţa Tribunalului Timiş, conform art. 115 alin. (3) C. proc. civ., precum şi faptul că, prin încheierea din 8 iunie 2018, s-a stabilit că pretenţiile ce fac obiectul prezentei cauze decurg dintr-o cauză penală.
4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub dosarul nr. x/2018, la data de 20 decembrie 2018.
Prin sentinţa nr. 12/2019 din 4 februarie 2019, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă.
Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă incidenţa dispoziţiilor art. 115 alin. (3) C. proc. civ. şi că reclamanţii au calitatea de terţi prejudiciaţi, astfel că aceştia au la îndemână alegerea între cele două instanţe, alegere ce a fost făcută pentru instanţa de la domiciliul lor, respectiv Tribunalul Timiş.
5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2018, la data de 15 februarie 2019.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, pentru următoarele considerente:
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit căruia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (3) C. proc. civ., în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.
Este de reţinut că, prezentul litigiu intră sub incidenţa materiei asigurărilor, întrucât la baza despăgubirilor solicitate se află un contract de asigurare, reclamanţii având calitatea de terţi prejudiciaţi raportat la pierderea suferită ca urmare a decesului fiului, fratelui, soţului şi tatălui lor - J. decedat într-un accident de circulaţie, astfel că sunt incidente prevederile art. 115 alin. (3) C. proc. civ.
Totodată, dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. prevăd că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective, nici reclamantul nemaiputând reveni asupra alegerii în favoarea unei alte instanţe competente.
În cauză, opţiunea reclamanţilor A., B., C., D., E., F. a fost în sensul soluţionării cauzei la instanţa în a cărei rază teritorială se află instanţa de la domiciliul lor, respectiv Tribunalul Timiş, opţiune susţinută de prevederile art. 116 C. proc. civ.
Prin urmare, în condiţiile în care Tribunalul Timiş, instanţă aflată în conflict, este competentă teritorial să soluţioneze cauza, conform argumentelor expuse, Înalta Curte, pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 115 alin. (3) şi art. 116 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2019.