High Court Declines Jurisdiction Over Appeal in Hospital Contract Debt Case; Tribunal Ruling Stands

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 30.12.2015, sub nr. x/2015, astfel cum a fost precizată la data de 18/01/2016, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 20.134,5 RON, compusă din 6.200 RON debit principal conform facturii fiscale nr. x/16.08.2011, 13.330 RON debit principal conform facturii fiscale nr. x/10.04.2012, 604,5 RON penalităţi de întârziere contractuale la factura fiscală x/16.08.2011, calculate de la scadenţa acesteia până la data de 10.04.2012, conform facturii fiscale nr. x/10.04.2012; obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere contractuale aferente facturii fiscale nr. x/16.08.2011, calculate de la data de 11.04.2012 şi până la data de 30/12/2015 la valoarea de 4219,9 RON şi, în continuare, până la data plăţii efective, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei 13.330 RON cuprinsă în factura fiscală nr. x/10.04.2012, calculată de la data scadenţei până la data de 30/12/2015 la valoarea de 5672,33 RON şi în continuare, până la data plăţii efective, obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Târgu Mureş prin Sentinţa civilă nr. 4437 din 23.09.2016 a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 6.200 RON reprezentând rest preţ datorat conform contractului de servicii nr. x/01.02.2011; suma de 4.817,74 RON penalităţi aferente calculate conform contractului până la data de 30.12.2015; a obligat pârâtul să plătească reclamantei penalităţile stabilite prin contractul de servicii nr. x/01.02.2011 în cuantum de 0,05%/zi de întârziere calculate asupra debitului de 6200 RON, începând cu data de 31.12.2015 şi până la plata efectivă a debitului; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 13.330 RON reprezentând contravaloare parţială preţ conform contractului de servicii nr. x din 01.02.2011 corespunzătoare serviciilor prestate până la data rezilierii unilaterale a contractului şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 începând cu data de 11.05.2012 şi până la plata efectivă a sumei; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare stabilită conform art. 3 alin. (2).1 din O.G. nr. 13/2011 şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3430 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 146 din 06.02.2018 Tribunalul Mureş a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, împotriva Sentinţei civile nr. 4437 din 23 septembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş şi a obligat apelantul la plata către intimata Societatea A. SRL, a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, solicitând anularea Deciziei nr. 146/2018 a Tribunalului Mureş şi rejudecând cauza, a constata că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi se impune admiterea apelului.

Prin Decizia nr. 66/R din 12 septembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 28 septembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Mureş, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965/14.11.2018, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Mureş, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş împotriva Deciziei civile nr. 146/2018 din 06 februarie 2018, pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV