Admissibility of Constitutional Court referral barred by prior unconstitutionality ruling despite temporal inapplicability to pre-publication judgment

Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

1. Prin decizia civilă nr. 15 din 14 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ. formulată de recurentul-pârât A..

Prin aceeaşi hotărâre, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 729 din 25 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi Primarul Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara prin Primar.

2. Împotriva deciziei civile nr. 15 din 14 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionalităţii cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi a art. 483 alin. (2) C. proc. civ., a declarat recurs A., în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, încălcându-se inclusiv prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Recurentul a arătat că prin Decizia nr. 369/2017 pronunţată de Curtea Constituţională a fost admisă excepţia invocată şi s-a stabilit că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Astfel, având în vedere că hotărârea Tribunalului Timiş în apel a fost pronunţată la 25 mai 2017, anterior pronunţării şi publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, la 20 iulie 2017, această decizie - nr. 369/2017 - nu i se aplică, ceea ce creează o evidentă discriminare cu privire la exercitarea căii de atac a recursului între justiţiabili, în cazuri similare.

Recurentul a mai susţinut că liberul acces la justiţie presupune că oricine poate beneficia de dreptul de a se verifica constituţionalitatea unei legi, iar dacă decizia Curţii Constituţionale nu se poate aplica într-o speţă, atunci textul invocat a fi neconstituţional trebuie să se poată analiza.

Prin soluţia de respingere pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale i-a fost îngrădit liberul acces la justiţie, întrucât se impunea pentru identitate de raţiune, fie aplicarea şi în speţă a Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, fie sesizarea cu excepţia de neconstituţionalitate, fiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens, inclusiv condiţia ca excepţia de neconstituţionalitate să nu aibă ca obiect o prevedere legală a cărei neconstituţionalitate să fi fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, având în vedere că Decizia nr. 369/2017 nu se aplică în prezentul dosar.

Impunerea de către legiuitor a unui prag valoric al obiectului cererii pentru accesul la calea de atac a recursului nu asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în faţa legii şi, totodată, contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Pentru argumentele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei recurate cu privire la soluţia vizând respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi, în consecinţă, admiterea acesteia.

3. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 13 iunie 2018 a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 21 noiembrie 2018 a fost admis în principiu recursul declarat în cauză şi s-a stabilit termen de judecată, în raport cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

4. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:

Criticile recurentului subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care se invocă încălcarea normelor de drept material, inclusiv a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, nu pot fi reţinute.

La soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi a art. 483 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de judecată a avut în vedere faptul că aceste dispoziţii legale au mai făcut controlul constituţionalităţii, în acest sens fiind pronunţată Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, context în care s-a constatat inadmisibilitatea unei noi sesizări a instanţei de control constituţional, în raport cu prevederile art. 29 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 47/1992, fiind respinsă cererea recurentului A..

Motivele ce stau la baza prezentului recurs se referă la modul de aplicare a dispoziţiilor legale în stabilirea caracterului acţiunii în calea de atac a recursului prin prisma admisibilităţii acestuia dintr-o perspectivă critică a efectelor deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, care se aplică hotărârilor judecătoreşti pronunţate după data de 20 iulie 2017, nu şi celor pronunţate anterior acestei date.

Aşadar, având în vedere împrejurarea că, în realitate, criticile recurentului vizează nemulţumirea acestuia cu privire la momentul de la care produce efecte Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, în contextul în care asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi a art. 483 alin. (2) C. proc. civ., invocată de recurent, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, se constată că în mod corect s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 29 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., fiind respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca urmare a neîndeplinirii cumulative a criteriilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 15 din 14 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, cu privire la dispoziţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul A..

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 15 din 14 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, cu privire la dispoziţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2019.