Non-payment of judicial stamp duty invalidating extraordinary appeal against association in participation debt

Şedinţa publică din data de 28 martie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la 9 august 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 265.014,74 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de conservare - restaurare pictură murală interioară - lucrări de completare, Biserica Mănăstirii Coşula, judeţul Botoşani; acordarea de despăgubiri egale cu dobânda legală penalizatoare, calculată conform O.G. nr. 13/2011, începând cu 17.06.2016 (data punerii în întârziere prin adresa nr. x) şi până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 92 din 19 ianuarie 2017, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 75.617,93 RON, reprezentând contravaloare lucrări, precum şi dobânda legală calculată de la data de 1 august 2016 şi până la achitarea integrală a sumei. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.617,35 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 76 din 8 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 92 din 19 ianuarie 2017. A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că: a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 191.646,69 RON în favoarea reclamantei. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe. A fost obligată pârâta să plătească suma de 2.446,47 RON, cheltuieli de judecată în apel, către reclamanta S.C. A. S.R.L.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 76 din 8 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Recurenta a invocat că nelegalitatea hotărârii atacate decurge din faptul că nu s-a ţinut cont de decizia nr. 369 din 30 mai 2017, pronunţată de către Curtea Constituţională, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sentinţa atacată îngrădind dreptul la exercitarea căii de extraordinare de atac a recursului.

Totodată, recurenta a expus istoricul relaţiilor dintre părţi şi situaţia de fapt, arătând că reclamanta a solicitat obligarea sa la plata sumei de 265.014,74 RON, reprezentând, pe de o parte plată facturi, iar pe de altă parte dobânda legală penalizatoare, fără a arăta în concret cuantumul acesteia.

A arătat recurenta că modalitatea de împărţire a rezultatelor activităţii economice a fost stabilită prin acordul de asociere, respectiv "conform procentelor de participare a fiecărei părţi la activitatea de realizare a sarcinilor convenite de comun acord".

Acestă clauză stabileşte exact care este modalitatea de împărţire a rezultatelor asocierii, inclusiv pierderile, respectiv în funcţie de procentul de participare la asociere: 47,534% S.C. B. S.R.L. şi 52,468% S.C. A. S.R.L.

Contrar clauzelor privind acordul de asociere, instanţa de apel a modificat sentinţa primei instanţe, acordând asociatului A. S.R.L. întreaga sumă solicitată.

Calitatea de asociat conferă şi dreptul la împărţirea beneficiilor, care se face, de regulă, proporţional cu aportul adus în cadrul asocierii, dacă părţile nu convin altfel.

Contractul de asociere în participaţie este definit de art. 1.949 C. civ., ca fiind contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participaţie la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni pe care le întreprinde.

Din această definiţie rezultă că o obligaţie importantă a asociaţilor o reprezintă împărţirea beneficiilor şi suportarea pierderilor rezultate din exercitarea comerţului în cadrul asocierii în participaţie. Împărţirea beneficiilor şi suportarea pierderilor se va realiza potrivit înţelegerilor părţilor contractante. În virtutea principiului libertăţii contractuale, asociaţii au posibilitatea de a stabili cuantumul beneficiilor şi întinderea pierderilor atribuite fiecărui asociat participant.

Scopul oricărei asocieri în participaţie este acela de a desfăşura una sau mai multe operaţiuni comerciale, cu consecinţa împărţirii beneficiilor şi a suportării pierderilor rezultate.

Contractul de asociere în participaţie dă naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina tuturor părţilor contractante (asociaţilor), având caracter sinalagmatic.

Una din principalele obligaţii ale asociaţilor o reprezintă aportul la asociere. Potrivit dispoziţiilor art. 1.949 C. civ., coroborate cu cele ale art. 1.881 din acelaşi cod, fiecare asociat trebuie să contribuie la asociere cu aporturi băneşti, bunuri, cunoştinţe specifice sau prestaţii. Aportul în "cunoştinţe specifice" poate consta în capacităţile intelectuale, manageriale sau de altă natură ale asociaţilor participanţi.

Recurenta a contribuit în cadrul asocierii, în afara lucrărilor de construcţii proprii, şi în ceea ce priveşte realizarea şi încasarea lucrărilor realizate de către asociatul S.C. A. S.R.L. cu: purtarea corespondenţei cu autoritatea contractantă şi solicitarea de instrucţiuni şi soluţii cu privire la lucrările de pictură, plata costurilor de asigurare a întregii lucrări, plata integrală a cheltuielilor cu utilităţile, respectiv: energie electrică, apă, ajutor cu muncitor necalificaţi pentru execuţia lucrărilor de pictură, punerea la dispoziţie a schelelor pentru execuţia lucrărilor de pictură, întocmirea situaţiilor de lucrări, inclusiv a celor de pictură şi înaintarea lor spre aprobare autorităţii contractante.

În contractul de asociere în participaţie sunt interzise clauzele leonine, potrivit cărora unul sau mai mulţi asociaţi sunt scutiţi de pierderi, dar participă la beneficii - art. 1.953 alin. (5) C. civ. statuând:

"Orice clauză care stabileşte un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre asociaţi este considerată nescrisă".

Mai mult, chiar dacă o astfel de clauză a fost stipulată, aceasta va fi considerată nescrisă, ceea ce înseamnă că nu va produce efecte, urmând a fi aplicabile dispoziţiile legale cu privire la împărţirea beneficiilor şi suportarea pierderilor (proporţional cu cota de participare). Chiar dacă această interdicţie este altfel enunţată decât clauza leonină, în cazul contractului de societate simplă (art. 1.902 alin. (5) C. civ.), în fond, ipotezele în care o astfel de clauză este considerată nescrisă, sunt similare.

În consecinţă, sancţiunea existenţei unei clauze leonine ar fi de fapt revenirea la proporţiile corecte (partea care are un procent de 52,40% la câştig, va fi considerată ca avînd aceeaşi contribuţie şi în caz de pierdere), raportat la prezumţia relativă instituită de art. 1894, raportat la art. 1881 alin. (2) C. civ.

În cazul în care în contractul de asociere în participaţie nu se prevede modalitatea de partajare a beneficiilor şi a pierderilor, acestea se vor raporta cotei de participare a fiecărui asociat - ceea ce este specificat şi în acordul de asociere încheiat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.

Părţile nu au prezentat puncte de vedere.

Examinând, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin adresa emisă la 15.05.2018, recurentei i s-a pus în vedere obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.468,97 RON, această obligaţie reieşind şi din raportul comunicat la data de 08.02.2019.

Recurenta nu s-a conformat acestei obligaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbu, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, Înalta Curte constată, aşadar, că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. BOTOŞANI împotriva deciziei nr. 76 din 8 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. BOTOŞANI împotriva deciziei nr. 76 din 8 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2019.