Donation nullity appeal referred to Court of Appeal; High Court holds no jurisdiction

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

La data de 6 martie 2005, sub nr. x/2015, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi cererea prin care reclamanţii A., B., C. şi A. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, UAT a municipiului Iaşi, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Iaşi, A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a actului de donaţie autentificat sub nr. x de către Notariatul de Stat Judeţean Iaşi la 09.08.1982, încheiat de către reclamanta A., soţul ei D. şi pe de o parte, şi Statul român, pe de altă parte, cu privire la terenul în suprafaţă de 232 mp situat în Iaşi, stradela x, nr. 2 A.

Prin Sentinţa civilă nr. 1179/26.10.2016 a Judecătoriei Iaşi s-au respins excepţiile lipsei calităţii de reprezentant şi lipsei calităţii procesuale pasive.

S-a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B.,C. şi A. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice IAŞI, U.A.T. a Municipiului Iaşi, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi.

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat la data de 09.08.1982.

Au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 3674 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat şi taxă de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanţe reprezentat în baza mandatului nr. x/2009 de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, motivând că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.

Împotriva aceleiaşi sentinţe au declarat apel şi pârâţii Municipiul Iaşi şi Consiliul Local Iaşi motivând că în mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Iaşi întrucât nu are calitate de parte contractantă şi nici cea de beneficiar al donaţiei.

Prin Decizia civilă nr. 1716/10.10.2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost respinsă cererea de apel formulată de apelanţii Municipiul Iaşi şi Consiliul Local Iaşi împotriva Sentinţei civile nr. 11792/26.10.2016 a Judecătoriei Iaşi.

Totodată, a fost admisă cererea de apel formulată de apelantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi împotriva Sentinţei civile nr. 11792/26.10.2016 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă pe care a schimbat-o în parte în sensul că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi A. în contradictoriu cu acest pârât; au fost păstrate restul dispoziţiilor Sentinţei apelate care nu contravin prezentei hotărâri; au fost obligaţi apelanţii Municipiul Iaşi şi Consiliul Local Iaşi în solidar către intimatul B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON.

Împotriva Deciziei civile nr. 1716/10.10.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a declarat recurs Municipiul Iaşi - prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi, criticând hotărârea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor intimaţi, în contradictoriu cu Municipiul Iaşi şi Consiliul Local Iaşi.

Prin Decizia nr. 262/2018 din 24.05.2018, Curtea de Apel Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale cu referire la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 28 septembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Iaşi, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965/14.11.2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Iaşi, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Iaşi, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi Municipiul Iaşi - prin primar împotriva Deciziei civile nr. 1716/2017 din 10 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV