Invalidation of sale contract and fraud: appellate appeal annulled for failure to substantiate cassation grounds

Şedinţa publică din data de 28 martie 2019

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi F. s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. x/13.10.2015 de BNP G. şi radierea înscrierii în cartea funciară.

Prin sentinţa civilă nr. 46/C din 13.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bihor s-a respins acţiunea civilă formulată şi completată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. C., D., E. şi F., având ca obiect constatare nulitate absolută act juridic şi acţiune oblică. A fost obligat reclamantul să achite cheltuieli de judecată după cum urmează: pârâtei D. suma de 1.000 RON reprezentând onorariu avocaţial redus de la 2000 de RON, pârâtei B. suma de 1000 de RON reprezentând onorariu avocaţial redus de la 1.600 de RON. S-a respins ca nedovedită cererea pârâţilor E. şi F. de obligare a reclamanţilor la plata de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 66/2018-A pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă la data de 31 ianuarie 2018 a fost respins ca nefondat apelul civil Cheltuielile procesuale în cuantum de 3152,5 RON avansate de stat, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă apelului, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A..

Recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. arătând că instanţa a reţinut greşit că în cauză nu s-a făcut dovada încheierii contractelor în frauda intereselor sale. Aceste acte au fost încheiate fictiv, în realitate imobilul rămânând în familia H., având în vedere relaţiile de familie. Arată recurentul că prin încheierea contractului de cesiune intimatul 1 şi-a accentuat starea de insolvabilitate, complicitatea terţilor la frauda fiind evidentă.

Dovada conivenţei între intimaţi este faptul că după ce intimata 3 achită o parte din rate intimatul 1 plăteşte la rândul sau alte rate, atât în anul 2014 cât şi în anul 2015, fiind evident că intimata 3 este doar o persoană interpusă.

În opinia recurentului, o altă dovadă a cauzei ilicite este şi faptul că deşi în cuprinsul contractului se face menţiunea că preţul a fost achitat anterior semnării şi autentificării actului, acesta nu a fost achitat în realitate.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurentul a indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs nu a dezvoltat critici de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susţinerile recurentului că instanţa a reţinut greşit reţinând că în cauză nu s-a făcut dovada încheierii contractelor în frauda intereselor sale precum şi faptul că, deşi s-a menţionat că preţul a fost plătit, acesta nu a fost plătit în realitate, sunt aspecte care ţin de netemeinicia hotărârii iar nu de nelegalitatea acesteia.

În fapt, recurentul încearcă, pe calea recursului, să repună în discuţie situaţia de fapt şi reinterpretarea probatoriul, aspecte care contravin raţiunii acestei căi de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 66/2018-A din 31 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 66/2018-A din 31 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2019.