Insurance appeal annulled as inadmissible for challenging facts, not legality; theft indemnity award of €47,449 plus interest upheld

Şedinţa publică din data de 28 martie 2019

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 45.449 euro, cu titlu de despăgubiri conform poliţie de asigurare Casco Navigator nr. x/28.04.2015; obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru dotările suplimentare cuprinse în poliţa de asigurare Casco Navigator nr. x/28.04.2015; obligarea pârâtei la plata de daune moratorii de la scadenţă, respectiv 22.04.2016 (data la care trebuia efectuată plata, conform contractului) şi până în momentul plăţii efective, în cuantumul prevăzut de lege).

Prin sentinţa civilă nr. 297/C din data de 29 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Bucureşti şi, în consecinţă: a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 47.449 euro, în RON la cursul BNR la data plăţii, cu titlul de despăgubiri conform poliţei de asigurare Casco Navigator nr. x/28.04.2015, cu dobânda legală aferentă calculată începând cu data de 22.04.2016 şi până la data plăţii efective a despăgubirii. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 14.701,32 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel S.C. B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 307/AP/19 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, sectia Civilă a fost respins apelul formulat de către apelanta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 297/CA/29 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. B. S.A.

Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. arătând că, atât prima instanţă cât şi instanţa de control judiciar au reţinut că sunt îndeplinite condiţiile incidenţei cauzei exoneratoare de răspundere a cazului fortuit, însă fără a analiza în concret aspectele invocate de recurentă cu privire la fapte care sunt susceptibile de a schimba starea de fapt reţinută şi astfel, a înlătura aplicabilitatea cauzei de exonerare.

Art. 1351 alin. (1) lit. a) C. civ., prevede că debitorul este cel care trebuie să demonstreze existenţa cauzei exoneratoare de răspundere şi anume imposibilitatea de a prevedea sau de a împiedica producerea evenimentului care înlătură răspunderea.

Instanţa de apel şi instanţa de fond au subînţeles existenţa cazului fortuit din faptul că intimatul a declarat că autoturismul a fost furat împreună cu cheia şi certificatul de înmatriculare nefiind analizată îndeplinirea condiţiilor cu privire la persoana chemată să răspundă.

În opinia instanţei, faptul că intimatul a declarat că autovehiculul a fost furat şi că s-a început urmărirea penală pentru furt constituie un element suficient pentru a se aprecia că răspunderea acestuia faţă de societatea de asigurare este înlăturată, acesta fiind exonerat de la îndeplinirea obligaţiilor asumate cu toate că starea de fapt este confuză şi puţin verosimilă.

Printr-o altă critică se arată că intimatul nu a respectat condiţiile prevăzute de art. 15 lit. j) din contract respectiv predarea cheilor şi a certificatului de înmatriculare în original, motiv pentru care recurenta a refuzat plata despăgubirii ceea ce o îndreptăţeşte să invoce excepţia de neexecutare a contractului. Efectul principal al excepţiei de neexecutare constă în suspendarea executării prestaţiei celui care o invocă, astfel că acesta nu poate fi urmărit silit în justiţie pentru neexecutarea obligaţiilor sale.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului din perspectiva Deciziei nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, o va respinge reţinând faptul că prin modificările legislative aduse prin Legea nr. 310/2018 a fost reglementată admisibilitatea recursului pentru deciziile pronunţate după data publicării în M.O. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017, decizia atacată fiind pronunţată după această din urmă decizie.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta a indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea criticilor nu a dezvoltat motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susţinerile recurentei că instanţa nu a analizat în concret aspectele cu privire la fapte care sunt susceptibile de a schimba starea de fapt reţinută şi faptul că instanţa de apel şi instanţa de fond au subînţeles existenţa cazului fortuit, ţin de netemeinicia hotărârii iar nu de nelegalitatea acesteia.

În fapt, recurenta încearcă, pe calea recursului, să repună în discuţie situaţia de fapt şi reinterpretarea probatoriul, aspecte care contravin raţiunii acestei căi de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 307/AP din 19 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 307/AP din 19 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2019.