Invalidation of cassation appeal for failure to substantively develop statutory grounds of illegality regarding insurance contractual penalties

Şedinţa publică din data de 28 martie 2019

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 15.02.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe parata B. S.A. şi pe C., în calitate de intervenient forţat, solicitând ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 954.236 RON cu titlu de penalităţi aferente perioadei 16.05.2014-10.02.2016, calculate conform Ordinului C.S.A. nr. 14/2011.

Prin cererea din data de 29.12.2016 reclamanta si-a majorat cuantumul pretenţiilor, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.385.521 RON cu titlu de penalităţi calculate conform Ordinului C.S.A. nr. 14/2011 pentru perioada 16.05.2014-24.11.2016, aceasta din urma fiind data la care debitul principal a fost achitat pe calea executării silite.

Prin sentinţa civilă nr. 341 din 02.02.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 2127 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul. A fost schimbată în tot sentinţa atacată, în sensul că a fost admisă acţiunea precizată. A fost obligată pârâta B. S.A. la plata sumelor de 1.385.521 RON reprezentând penalităţi pentru perioada 16.05.2014-24.11.2016 şi 21.065,36 RON cheltuieli de judecată, către reclamantă. A fost obligată B. S.A. la plata sumei de 19.655,20 RON cheltuieli de judecată, către apelantă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs B. S.A.

Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor se arată că suma reprezentând despăgubirea se stabileşte doar prin hotărâre judecătorească definitivă, motiv pentru care nu se poate datora o penalitate pentru o sumă stabilită, ulterior datei de la care curg penalităţile.

Despăgubirea se plăteşte în baza art. 36 alin. (5) din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 de la data când asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma reprezentând despăgubirea pe care este obligat să o plătească sumă care este stabilită în urma administrării unui probatoriu.

Despăgubirile pot fi estimate de reclamant însă cuantificarea lor o face instanţa de judecată, situaţie în care penalităţile curg conform art. 36 alin. (5) din Ordinul CSA nr. 14/2011, după trecerea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Penalităţile reprezintă un accesoriu al principalului, motiv pentru care nu pot curge cât debitul principal nu a fost stabilit, ca atare nu poate fi sancţionată nici întârzierea la plata respectivei despăgubiri.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite în cauză.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta a indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs nu a dezvoltat motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susţinerile recurentei că a fost greşit obligată la plata penalităţilor nu reprezintă critici de nelegalitate faţă de hotărârea atacată în raport cu motivul de recurs invocat, nefiind suficientă relatarea stării de fapt având în vedere că recursul nu are caracter devolutiv şi nu vizează situaţia de fapt.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2127 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Înalta Curte, constatând culpa procesuală, va obliga recurenta-pârâtă B. S.A. să plătească intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 11.190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2127 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.A. să plătească intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 11.190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2019.