Jurisdiction for cassation of specialized court appeal in consumer loan cases under 200,000 RON.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la 30 mai 2016 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA prin Sucursala Târgu Mureş, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze contractuale: 4.2; 4.9 lit. a); 4.9 lit. b); 4.9 lit. c). De asemenea, reclamanta a solicitat să se constate că a achitat în integralitate creditul la data de 18.10.2011.

Prin Sentinţa civilă nr. 5755 din 25 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. SA, şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat că următoarele clauze din contractul de credit imobiliar nr. 214/20.04.2005 sunt abuzive şi au fost înlăturate din acesta: art. 4.2 (modalitatea de determinare a dobânzii); 4.9 lit. a) (comision de instrumentare); 4.9 lit. b) (comision de rambursare anticipată); 4.9 lit. c) (taxă de administrare anuală).

De asemenea, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele percepute în temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive, dobânzi legale calculate asupra sumelor percepute în temeiul clauzelor constate ca fiind abuzive începând cu data fiecărei plăţi şi până la restituirea efectivă, s-a constatat că la data de 18.10.2011, reclamanta a achitat în integralitate creditul imobiliar nr. 214/20.04.2005 şi a fost obligată pârâta să îi restituie reclamantei sumele încasate după data de 18.10.2011, respectiv primă de asigurare şi comisionul de administrare, cu dobânzi legale pentru sumele percepute fără titlu după data de 18.10.2011, începând cu data fiecărei plăţi şi până la restituirea efectivă.

Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC B. SA prin Sucursala Târgu Mureş a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Specializat Mureş sub acelaşi număr de dosar.

Prin Decizia nr. 304/A din 7 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Specializat Mureş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâta apelantă B. SA împotriva Sentinţei civile nr. 5755 din 25.11.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, la termenul de judecată din 17.10.2017, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale.

Prin Decizia civilă nr. 895 din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş, secţia civilă şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa materială de soluţionare a apelului declarat de pârâta B. SA împotriva Sentinţei civile nr. 5755 din 25 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în favoarea Tribunalului Specializat Mureş. Constatându-se existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Mureş, secţia civilă şi Tribunalul Specializat Mureş, s-a suspendat judecata cauzei şi s-a înaintat dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în vederea soluţionării acestui conflict.

Prin Sentinţa civilă nr. 170/CF din 15 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâta B. SA împotriva Sentinţei civile nr. 5755 din 25.11.2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în Dosar nr. x/2016, a fost stabilită în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş sub număr de dosar x/2016

Prin Decizia nr. 197/A din 5 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în Dosarul nr. x/2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. SA, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., împotriva Sentinţei civile nr. 5755 din 25 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în Dosarul nr. x/2016; a fost obligată apelanta la plata în favoarea intimatei a sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii, B. SA a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului, iar prin Decizia nr. 1690/R din 26 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia invocată şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat la 2 noiembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.: "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Târgu Mureş, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.: "nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta SC B. SA prin Sucursala Târgu Mureş împotriva Deciziei nr. 197/A/2018 din 5 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV