Construction payment claim fails as appeal annulled for non-statutory grounds.

Şedinţa publică din data de 28 martie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 18 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 458.262,78 RON, debit principal şi 70.112,25 RON, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,06%/zi din plata nefacturată, calculate de la 3 septembrie 2015 până la 13 mai 2016, conform art. 11.2 din contractul x din 3 iulie 2015.

Prin sentinţa civilă nr. 7332 din 21 noiembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 458.262,78 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,06%/zi de întârziere de la data introducerii cererii - 18 mai 2016 - la data plăţii debitului.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.695 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 638/2018 din 21 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 7332 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat intimata-reclamantă A. S.R.L. la plata sumei de 5348 RON cheltuieli de judecată în apel (reprezentând taxă timbru) către apelanta pârâtă B. S.A..

Împotriva deciziei nr. 638/2018 din 21 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, recurenta A. S.R.L. a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În susţinerea recursului, recurenta arată că instanţa de apel în mod neîntemeiat şi nefondat a înlăturat o probă încuviinţată şi administrată în mod legal de instanţa de fond, probă ce a intrat în puterea de lucru judecat şi anume Raportul de expertiză întocmit de dl expert C., raport de expertiză de care intimata-pârâtă a înţeles să se folosească în cadrul probei cu înscrisuri şi care nu a fost contestat de reclamantă sub aspectul existenţei lucrărilor executate.

În acest sens, recurenta susţine că în faţa celor două instanţe, intimata-pârâtă B. S.A. nu a contestat încheierea/valabilitatea contractului x din 3 iulie 2015, acesta fiind un contract valabil încheiat, invocând doar apărări în sensul că lucrările prevăzute în devizele anexate acestui contract nu au fost executate.

În continuare, recurenta face o prezentare a situaţiei de fapt şi indică în mod cronologic etapele privind încheierea contractelor şi executarea lucrărilor, cu referire la valoarea totală a proiectului şi a devizelor parţiale, menţionând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză şi, totodată aducând critici instanţei de apel, întrucât nu a avut în vedere corespondenţa dintre părţi.

Într-o altă critică, recurenta susţine că instanţa de apel nu a dat eficienţă juridică înscrisurilor depuse de aceasta la dosarul de fond şi în apel, în principal nu a dat eficienţă juridică devizelor lucrărilor şi proceselor-verbale semnate fără obiecţiuni aferente Contractului nr. x din 3 iulie 2015, precum şi corespondenţei purtate pe e-mail cu intimata-pârâtă.

Mai susţine recurenta că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., cu privire la faptul că instanţa de apel a reţinut că la fond nu s-a contestat încheierea/valabilitatea contractului, fiind evident faptul că, atâta timp cât intimata-pârâtă nu a contestat încheierea/valabilitatea contractului x din 3 iulie 2015, acesta este un contract valabil încheiat, iar faptul că ulterior este denunţat unilateral nu poate conduce la concluzia că acesta nu a fost valabil încheiat, această denunţare reconfirmând valabilitatea contractului.

Prin întâmpinarea depusă de pârâta B. S.A. la 6 august 2018 s-a solicitat constatarea nulităţii recursului, întrucât motivele evocate de recurentă nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată, depus la 22 august 2018, recurenta A. S.R.L. a solicitat înlăturarea susţinerilor intimatei ca nefondate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 2 noiembrie 2018, pârâta B. S.A. depunând la 22 noiembrie 2018 punct de vedere, prin care susţine concluziile raportorului.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Principala critică a recurentei, formulată în cererea de recurs, vizează faptul că instanţa de apel în mod neîntemeiat a înlăturat o probă încuviinţată şi administrată în mod legal de instanţa de fond, probă care a intrat în puterea de lucru judecat şi anume Raportul de expertiză dispus în cauză.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, recurenta-reclamantă, nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Aşadar, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici la adresa deciziei atacate, recurenta făcând doar o prezentare a situaţiei de fapt indicând în mod cronologic etapele privind încheierea contractelor şi executarea lucrărilor, cu referire la valoarea totală a proiectului şi a devizelor parţiale, menţionând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Totodată, recurenta susţine că instanţa de apel nu a dat eficienţă juridică înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, devizelor lucrărilor şi a proceselor-verbale semnate fără obiecţiuni aferente Contractului nr. x din 3 iulie 2015, precum şi corespondenţei purtate pe e-mail cu intimata-pârâtă

În acest context, se constată că recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, se constată că recurenta-reclamantă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel prin admiterea apelului pârâtei şi respingerea acţiunii reclamantei.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ. va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 638/2018 din 21 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 638/2018 din 21 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2019.