Material incompetence of the supreme court for cassation appeals on bank loan claims under 200,000 RON
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the material incompetence objection, but subsequently declin its competence and referred the appeal to the Court of Appeal of Suceava, thereby leaving the lower court's decision (which upheld the first instance judgment declaring certain bank loan clauses abusive and ordering restitution) in force pending the appellate review by the designated competent instance. The dispute involved a borrower challenging a bank for the absolute nullity of abusive clauses in a consumer credit contract regarding the calculation of variable interest rates and administrative commissions, seeking to replace the bank's reference rate with a standard benchmark and obtain restitution of overpaid amounts; the core procedural issue was determining which court holds competence to hear the cassation appeal following the Constitutional Court's invalidation of the legislative threshold that previously excluded such cases from the High Court's jurisdiction. Relying on the principle of hierarchical judicial organization and the unitary interpretation established in prior decisions regarding the applicability of the new Civil Procedure Code thresholds, the court determined that because the claim was evaluatable in money up to 200,000 RON and no legislative provision explicitly assigned this specific category of appeals to the High Court after the constitutional ruling, the competence reverted to the superior appellate court (Court of Appeal) rather than the supreme court.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992; Material incompetence of the supreme court for cassation appeals on bank loan claims under 200,000 RON: Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtele B. SA şi B. SA - Sucursala Bucecea, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de 13.02.2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele B. SA şi B., sucursala Bucecea solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a pronunţa:
1. să se constate că, în Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 325 din data de 17.09.2007, în Condiţiile generale de creditare, în Anexă au fost incluse clauze abuzive cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii şi a comisioanelor;
2. să se oblige pârâta la înlocuirea DRV (dobânda de referinţă variabilă practicată de Bancă) cu Euribor, respectiv să recalculeze dobânda astfel: 1,5% (puncte procentuale) marja fixă a Băncii + Euribor pe toată durata contractului, începând cu data de 11.06.2009 şi până la finalizarea acestuia;
3. să se oblige pârâta la restituirea sumei de 15.000 euro reprezentând diferenţa dintre dobânda încasată, în mod abuziv şi dobânda care ar fi trebuit calculată, în mod legal după formula indicată mai sus (1,5% dobândă fixă + Euribor);
4. restituirea de către pârâta a sumelor reţinute ilegal, în baza clauzelor abuzive, cu cheltuieli de judecată, clauzele invocate fiind abuzive întrucât, prin ele însăşi, creează în detrimentul reclamantei şi contrar cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Prin Sentinţa civilă nr. 4910 din data de 23 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Botoşani, în Dosarul nr. x/2014, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect restabilire echilibru contractual formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. SA şi B. SA, Sucursala Bucecea.
A constatat nulitatea absolută a clauzei din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 325 din 17.09.2007 de la punctul 5 ultima teză, respectiv: dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B., dat fiind caracterul abuziv al acesteia.
A constatat nulitatea absolută a clauzelor din Condiţiile Generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 325 din 17.09.2007 de la art. 2 pct. 2.4; art. 2 pct. 2.10.a); art. 2 pct. 2.11.a) ultima teză; art. 3 pct. 3.2; art. 3 pct. 3.3; art. 3 pct. 3.4; art. 3 pct. 3.7 tezele 1 şi 3; art. 3 pct. 3.8; art. 4 pct. 4.2 lit. b) tezele 2 şi 3; art. 4 pct. 4.3 teza 2; art. 4 pct. 4.8 teza 2; art. 4 pct. 4.11, dat fiind caracterul abuziv al acestora.
A dispus anularea clauzelor menţionate.
A obligat pârâta B. SA să restituie reclamantei A. suma de 20.467,54 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii) percepută cu titlu de dobândă în baza unei clauze constatate ca fiind abuzivă (conform raportului de expertiză întocmit în cauză).
A obligat pârâta B. SA să restituie reclamantei A. suma de 2.035 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii) percepută cu titlu de comision de administrare - clauză constatată ca fiind abuzivă (conform raportului de expertiză întocmit în cauză).
A respins restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.
A obligat pârâta B. SA să plătească reclamantei A. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul expertului).
Împotriva Sentinţei civile nr. 4910/23.06.2016 şi a încheierii din data de 08.12.2014 pronunţate de Judecătoria Botoşani au formulat apel pârâtele B. SA şi B. SA, Sucursala Bucecea, solicitând, în temeiul art. 480 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 132 alin. (2) şi faţă de valoarea pecuniară a obiectului litigiului, instanţei de control judiciar anularea încheierii pronunţate în data de 08.12.2014 precum şi a hotărârii apelate, pentru încălcarea normelor de competenţă materială de ordine publică, invocată în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi în consecinţă reţinerea cauzei spre judecare în fond; admiterea apelului declarat împotriva încheierii pronunţate în data de 08.10.2014 şi respingerea cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu B. Sucursala Bucecea, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuale pasivă.
Prin încheierea din 14 iunie 2017, Tribunalul Botoşani a constatat că prin Sentinţa nr. 33 din 8 iunie 2017, pronunţată în Dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Suceava a dispus strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2014 de la Tribunalul Botoşani la Tribunalul Suceava, motiv pentru care a trimis cauza acestei instanţe spre competentă soluţionare.
Prin Decizia civilă nr. 60 din 17 ianuarie 2018, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, a respins apelul formulat de apelantele-pârâte B. SA Bucureşti şi B. SA - Sucursala Bucecea împotriva Sentinţei civile nr. 4910 din 23.06.2016 şi a încheierii civile din data de 08.12.2014 pronunţate de Judecătoria Botoşani, ca neîntemeiat; a respins cererile părţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtele B. SA şi B. SA - Sucursala Bucecea, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 20.08.2018.
La data de 14.09.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19.09.2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965/14.11.2018, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Suceava, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtele B. SA şi B. SA - Sucursala Bucecea împotriva Deciziei civile nr. 60 din 17 ianuarie 2018, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.
GGC - GV