Review for contradicting judgments inadmissible due to lack of triple identity between distinct contractual and penalizing interest claims

Şedinţa publică din data de 28 martie 2019

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamantele S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi C. au chemat în judecată pe pârâta D. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 euro către reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a sumei de 40.000 euro către reclamanta C., cu titlu de prejudiciu suferit ca urmare a nerespectării clauzei inserate la art. 5 din Anexa nr. 113/4/4 din 02.02.2010 la contractul de facilitate de credit la termen nr. x/14.07.2006, daunele-interese pretinse fiind aferente perioadei 01.09.2010 - 22.03.2013.

Prin încheierea din 24.11.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 01.09.2010 - 09.02.2012, iar prin sentinţa civilă nr. 1613/15.03.2016 a respins ca neîntemeiată acţiunea şi a obligat reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 12.045,76 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei şi încheierii din 24.11.2015, reclamantele S.C. A. S.R.L. şi C. au declarat apel, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1000/06.06.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat împotriva încheierii din 24.11.2015 şi a admis apelul declarat împotriva sentinţei nr. 1613/15.03.2016, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea formulată de reclamanta C., a obligat pârâta la plata către aceasta a dobânzii legale aferente sumei de 201.000 euro, calculată pentru perioada 10.02.2012 - 22.03.2013, a menţinut dispoziţia privind respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a obligat apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 1000/06.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L..

Revizuenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii, revizuenta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile cerute de textul de lege evocat, întrucât decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei 199/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2012.

Se susţine că în dosarul nr. x/2015 a invocat autoritatea de lucru judecat în sensul art. 430 C. proc. civ., fără ca instanţa de apel să se pronunţe asupra acestei excepţii. În speţă se pune problema autorităţii de lucru judecat sub aspectul chestiunilor tranşate în litigiul ce a format obiectul dosar x/2012

În dezvoltarea motivului de revizuire invocat, a prezentat, pe larg, consideraţii de principiu cu privire la autoritatea de lucru judecat şi a subliniat că, potrivit C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, aceasta se întinde atât asupra dispozitivului hotărârii, cât şi asupra considerentelor pe care acesta se sprijină, apreciind că o asemenea reglementare este în concordanţă cu jurisprudenţa CEDO.

În acest context, a susţinut că prin decizia nr. 199/06.02.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a tranşat cu autoritate de lucru judecat puterea doveditoare a antecontractelor de vânzare având ca obiect imobilele ipotecate şi întrunirea a trei dintre condiţiile răspunderii civile contractuale, respectiv intenţia şi voinţa de a vinde imobilul la nivelul lunii octombrie 2010, fapta ilicită şi vinovăţia intimatei şi, de asemenea, s-a statuat asupra valorii bunului imobil în luna octombrie 2010.

A arătat revizuenta că singurul motiv care a condus la respingerea pretenţiilor sale este neprobarea prejudiciului, prin prisma faptului că, spre deosebire de reclamanta C., nu a vândut încă cele două imobile, cu toate că intenţia, voinţa şi posibilitatea vânzării în luna octombrie 2010 au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 199/06.02.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

A mai susţinut revizuenta că intimata nu poate invoca autoritatea de lucru judecat, întrucât prejudiciul a cărui reparare o solicită în speţă este diferit de cel invocat în litigiul în care a fost pronunţată decizia nr. 199/06.02.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Pentru aceste motive solicită admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate şi pe fondul cauzei admiterea apelului.

Intimata D. S.A. faţă de cererea de revizuire a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, raportat la art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată în mod valabil numai sub condiţia ca motivele de fapt care o susţin să corespundă unora dintre acelea limitativ şi expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 509 pct. 8 au următorul conţinut:

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8..există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa autorităţii de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziţii nu se pot concilia.

Or, în speţă, se constată că dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente, întrucât cerinţele privind identitatea de cauză şi obiect nu sunt îndeplinite, împrejurare faţă de care în ipoteza neîndeplinirii cumulativă a celor trei condiţii, motivul invocat nu poate conduce la incidenţa contrarietăţii între hotărârile indicate de revizuentă.

Astfe, în dosarul nr. x/2012, obiectul acţiunii este reprezentat de diferenţa dintre preţul pe care l-ar fi putut încasa în anul 2010 în ipoteza vânzării imobilelor şi preţul pe care l-ar fi putut încasa la momentul introducerii acţiunii. În dosarul nr. x/2015 obiectul acţiunii este reprezentat de plata unor dobânzi legale penalizatoare.

În ceea ce priveşte cauza juridică, în dosarul nr. x/2012 temeiul juridic este reprezentat de art. 1381 şi art. 1385 C. civ., iar în dosarul nr. x/2015 fundamentul juridic a fost art. 1082 C. civ.

În ceea ce priveşte cerinţa privind neinvocarea autorităţii de lucru judecat şi chiar dacă a fost ridicată aceasta să nu se fi discutat, se constată că nu este îndeplinită.

Decizia 199/2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu încalcă autoritatea de lucru judecat reţinută prin decizia civilă nr. 199/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât însuşi revizuentul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa de apel analizând-o şi apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele admiterii acesteia.

Înalta Curte constată că, de fapt, prin invocarea formală a dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuenta invocă nemulţumirea cu privire la modul în care a fost respins apelul în încercarea de a provoca o rejudecare a cauzei.

Criticile subsumate prezentului motiv de revizuire, vizează în realitate considerentele deciziei atacate, iar susţinerile revizuentei se referă la aspecte de fond ale pricinii şi apărări făcute în cursul judecăţii, în diferite etape procesuale şi care au fost înlăturate motivat de instanţe, acestea neconstituind motiv de revizuire.

Astfel, prin raportare la aspectele mai sus menţionate, precum şi la dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., care stipulează că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază, se reţine că cererea de revizuire promovată în cauză este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1000 din 06 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2019.