Cessation of individual debt recovery action due to final insolvency opening under Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 28 martie 2019

Asupra cererii de recurs de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V- a civilă, s-a înregistrat sub nr. x/2012*, apelul după casare, formulat de către apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L. NAVODARI, împotriva sentinţei civile nr. 3952/16.05.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. B. S.A. BUCUREŞTI.

Prin decizia civilă nr. 3858/04.12.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost admis recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. BUCUREŞTI, împotriva deciziei civile nr. 247/2014 din 31.03. 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V- a civilă, care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Curtea reţine că în speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 19.03.2012 sub nr. x, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pârâţii S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D. SPRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să restituie suma de 744.540 RON încasată fără justă cauză la data de 17.03.2009 în calitate de furnizor de uree al S.C. C. S.R.L., să fie obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata dobânzilor legale aferente sumei de 744.540 RON începând cu data de 17.03.2009 şi până la achitarea efectivă. Totodată a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata penalităţilor de întârziere contractuale în cuantum de 0,06% aferente sumei de 744.540 RON începând cu data de 17.03.2009 şi până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma de 744.540 RON a fost achitată în contul S.C. B. S.A. pentru şi în numele S.C. C. S.R.L. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009 cu titlu de plată în avans a cantităţii de 765 t uree ambalată în saci (46% azot), ce nu i-a fost livrată nici până în prezent.

La data de 16.03.2009 între S.C. C. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009 prin care vânzătorul se obliga să vândă, iar cumpărătorul să cumpere cantitatea de 1000 tone uree în saci de 50 kg net produse de E. S.A. Slobozia.

În contract s-a prevăzut ca plata să se facă în numele şi la ordinul reclamantei în contul furnizorului său S.C. B. S.A..

În baza contractului S.C. C. S.R.L. a emis către reclamantă factura de avans nr. x/16.03.2009 în valoare de 291.002,6 RON şi factura de avans nr. x/17.03.2009 în valoare de 594.513,53 RON, iar prin adresele din 16.03.2009 şi 17.03.2009 S.C. C. a ordonat reclamantei să efectueze plata în contul indicat în adresă solicitând şi menţiunile ce trebuie aplicate pe instrumentele de plată.

Reclamanta a efectuat către S.C. B. S.A. plata sumei totale de 744.540 RON prin ordinele de plată nr. x, 66 şi 67 din 17.03.2009, instrumentele de plată purtând menţiunea "plată pentru C. în baza contractului nr. x/14.03.3009".

După efectuarea plăţilor, deplasându-se la S.C. B. S.A., furnizorul vânzătorului, reclamantei i s-a refuzat vânzarea ureei deja achitate motivându-se de către B. ca a imputat plata efectuată de reclamantă asupra unei alte datorii a vânzătorului.

A mai precizat reclamanta că livrarea celor 765 to de uree nu a fost efectuată până în prezent nici de către S.C. B. S.A., nici de către C. S.R.L..

Acţionând cu rea credinţă, de conivenţă, S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.R.L. au indus în eroare S.C. A. S.R.L., determinând-o să efectueze o plată în avans, neurmată de contraprestaţie echivalentă, respectiv livrarea mărfii.

A mai arătat reclamanta că din perspectiva S.C. A. S.R.L. plata efectuată nu era datorată S.C. B. S.A., iar din perspectiva S.C. B. S.A. încasarea plăţii s-a realizat fără a exista o justă cauză contractuală sau legală.

În cauză s-au a invocat prevederile art. 1341 alin. (1), (16)35 - 1649 C. civ., respectiv art. 2 din O.G. nr. 13/2011.

La data de 11.12.2012 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că pentru perioada 17.03.2009 - 17.03.2012 dobânzile legale reprezintă suma de 161.601,56 RON, iar pentru perioada 17.03.2009 - 30.04.32009 penalităţile de întârziere contractuale solicitate pârâtei S.C. C. S.R.L. sunt în cuantum de 20.102,58 RON.

Ulterior reclamanta a solicitat numai restituirea sumei nedatorate şi a dobânzilor aferente.

La data de 7.12.2012 pârâta S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar a depus cerere de suspendare în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

La termenul din 13.12.2012 pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.A., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 13.12.2012 pârâta S.C. B. S.A. a depus cerere de suspendare a cauzei în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu motivarea că la data de 9.12.2010 în dosarul nr. x/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului C. S.R.L., iar la data de 6.10.2011 în acelaşi dosar s-a dispus intrarea în procedura simplificată a falimentului.

La termenul din 21.02.2013 reclamanta a precizat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv plata nedatorată.

La acelaşi termen de judecată tribunalul a disjuns cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei C. S.R.L., formându-se dosar separat în care s-a dispus suspendarea cauzei conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea de şedinţă din 21.02.2013 excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.A. a fost unită cu fondul.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI - a civilă prin sentinţa civilă nr. 3952 din 16.05.2013, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive precum şi cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

De asemenea s-a respins ca neîntemeiată şi cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana pârâtului şi persoana obligată în raportul de drept dedus judecăţii.

Reclamanta a plătit în contul pârâtei S.C. B. S.R.L. suma totală de 744.540 RON prin ordinele de plată nr. x, 66 şi 67 din 17.03.2009.

Având în vedere acestea, tribunalul a apreciat că pârâta S.C. B. S.A. are calitate procesuală pasivă în cauză, în condiţiile în care reclamanta a solicitat restituirea acestei sume. Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de C. civ. pentru plata nedatorată invocată de reclamantă ca şi temei al cererii de chemare în judecată este o problemă de fond, şi nu de calitate procesuală.

Pe fond, tribunalul a reţinut că, la data de 14.03.2009 reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de cumpărător, a încheiat cu S.C. C. S.R.L. în calitate de vânzător, contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009, având ca obiect vânzarea-cumpărarea cantităţii de 1000 tone uree în saci (PP+PE) de 50 kg net de la furnizorul E. S.A. Slobozia, cu posibilitatea extinderii cantităţii la cererea cumpărătorului până la 5000 tone uree.

Termenul de livrare convenit de părţi a fost în perioada martie- aprilie 2009, părţile convenind că livrările se vor desfăşura eşalonat.

Preţul negociat a fost de 295 USD/tonă+TVA, urmând a fi achitat astfel: marfa se facturează în tranşe de 250 tone, valoarea totală a fiecărei facturi fiind de 87.762,5 USD (inclusiv TVA), iar fiecare factură emisă se va plăti după cum urmează:

- suma de 73.750 USD inclusiv TVA echivalent in RON la data emiterii facturii în avans, iar diferenţa de 14.012,5 USD inclusiv TVA echivalentul în RON la cursul de schimb USD/RON afişat de BNR la data emiterii facturii se va achita în momentul în care societatea cumpărătoare va încasa de la bugetul statului soldul sumei negative de TVA solicitat la rambursare aferent fiecărei facturi emise de vânzător.

Prin art. 6 alin. (4) din contract, părţile au convenit că echivalentul cantităţii de 250 tone uree se va achita in avans la cursul BNR din ziua plăţii conform cap. 6 la contract, in numele şi la ordinul societăţii C. în contul furnizorului său S.C. B. S.A. nr. x deschis la F. Sector 4 Bucureşti.

Prin actul adiţional nr. x la contract, părţile au modificat modalităţile şi condiţiile de plată cu privire la cantitatea de 515 tone de uree.

In baza contractului încheiat de părţi, S.C. C. S.R.L. a emis pentru reclamantă factura nr. x/16.03.2009 pentru suma de 291.002,6 RON reprezentând contravaloare uree ambalată, avans conform contractului nr. x/14.03.2009 şi factura nr. x/17.03.2009 pentru suma de 594.513,53 RON reprezentând contravaloare uree ambalată avans conform contractului nr. x/14.03.2009.

Prin adresa nr. x/16.03.2009 C. S.R.L. a comunicat reclamantei factura nr. x/16.03.2009 şi a solicitat acesteia emiterea ordinului de plată reprezentând contravaloarea acestei facturi în contul S.C. B. S.A., menţionând numărul contului.

C. S.R.L. a comunicat reclamantei, prin adresa nr. x/17.03.2009, transmiterea facturii fiscale nr. x/17.03.2009 în valoare de 594.513,53 RON, emisă în baza contractului nr. x/14.03.2009, solicitând emiterea ordinului de plată în contul S.C. B. S.A., menţionându-se numărul contului, pentru suma de 500.000 RON.

Prin adresele nr. x/16.03.2009 şi y/17.03.2009, C. a solicitat reclamantei să specifice pe ordinele de plată "plată pentru C. în baza contractului nr. x/14.03.009".

Prin O.P. nr. x/16.03.2009, reclamanta a plătit în contul S.C. B. S.A. suma de 244.540 RON, prin O.P. nr. x/17.03.2009 reclamanta a plătit în contul pârâtei S.C. B. S.A. suma de 400.000 RON, iar prin O.P. nr. x/17.03.2009 a plătit suma de 100.000 RON. Pe cele trei ordine de plată menţionate s-a menţionat că cele trei plăţi reprezintă "plată pentru S.C. C. S.R.L. în baza contractului nr. x/14,.03.2009".

C. S.R.L. nu a livrat reclamantei cantitatea de uree astfel cum s-a obligat prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009.

Prin încheierea din 9.12.2010 pronunţată în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Comercială (în prezent secţia a VII-a Civilă) s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului C. S.R.L., iar prin sentinţa comercială nr. 2197/2011 s-a dispus intrarea in faliment prin procedura simplificată a debitorului S.C. C. S.R.L., fiind confirmat în calitate de lichidator judiciar D. SPRL.

Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la restituirea sumei de 744.540 RON reprezentând plată nedatorată.

Faţă de această situaţie, tribunalul a reţinut că în cauză, nu sunt îndeplinite însă condiţiile prevăzute de C. civ. cu privire la plata nedatorată.

Conform art. 992 C. civ. "Cel ce, din eroare sau cu ştiinţă, primeşte aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit", iar potrivit art. 993:

"Acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetiţiune în contra creditorului. Acest drept încetează când creditorul, cu bună-credinţă, a desfiinţat titlul său de creanţă; dar atunci cel ce a plătit are recurs în contra adevăratului debitor".

Plata nedatorată reprezintă executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi fără intenţia de a plăti datoria altuia. Pentru a se reţine existenţa acestei operaţii juridice, partea care pretinde restituirea plăţii, solvensul, trebuie să probeze, conform art. 1169 C. civ. şi art. 46 Codul comercial, executarea unei prestaţii cu titlu de plată, inexistenţa datoriei din punct de vedere juridic şi efectuarea plăţii din eroare. Ultima condiţie - efectuarea plăţii din eroare - presupune ca cel ce a făcut plata să fi avut credinţa, la acel moment, că este debitor.

În prezenta cauză reclamanta a făcut dovada că a efectuat plăţi în valoare de 744.540 RON în contul pârâtei S.C. B. S.A. Aceste plăţi nu au fost efectuate însă din eroare, pentru o datorie inexistentă din punct de vedere juridic. Plata sumei de 744.540 RON a fost realizată în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009 şi a facturilor nr. x/16.03.2009 şi nr. y/17.03.2009 emise de C. S.R.L. . Efectuarea plăţilor a avut loc în contul pârâtei S.C. B. S.A. conform convenţiei dintre reclamantă şi C. S.R.L., reclamanta fiind de acord cu efectuarea plăţilor în aceste condiţii.

Art. 1096 C. civ. permite efectuarea plăţii creditorului sau împuternicitului său, sau aceluia ce este autorizat de justiţie sau de lege a primi pentru dansul. Mai mult, plata dată aceluia ce n-are împuternicire de a primi pentru creditor, este valabila, daca acest din urma o ratifică sau profită de dânsa.

În prezenta cauză reclamanta a efectuat plăţile cu bună ştiinţă împuternicitului C. S.R.L., dar pentru a stinge obligaţia de plată asumată faţă de C. S.R.L. prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.03.2009, pe ordinele de plată reclamanta a menţionat că cele trei plăţi reprezintă "plată pentru S.C. C. S.R.L. în baza contractului nr. x/14,.03.2009".

Astfel, reclamanta nu a plătit suma a cărei restituire o solicită din eroare, crezându-se debitor, ci cu bună ştiinţă, ca preţ al mărfii ce urma a fi livrată de C. S.R.L..

Neexecutarea obligaţiei de livrare a mărfii din partea C. S.R.L. poate determina consecinţe juridice cu privire la contractul încheiat de aceasta cu reclamanta, şi nu cu privire la împuternicitul C., ce a primit plata pentru aceasta.

Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.

Cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată de asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât pârâta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2012, din 21.10.2013, iar după casare, sub nr. x/2012*.

Examinând apelul după casare formulat de către apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L. NAVODARI în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispoziţiile articolului 294, articolului 295 C. proc. civ. şi celelalte prevederi legale incidente în speţă, cu decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, nr. 3858/04.12.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă a reţinut prin decizia civilă nr. 891 din 28.05.2015 următoarele:

În mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că, în cauză, reclamanta a făcut dovada că a efectuat plata sumei de 744.540 RON în contul pârâtei B. S.A., plată care nu s-a făcut din eroare, pentru o datorie inexistentă din punct de vedere juridic, plata sumei de 744.540 RON fiind realizată în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.03.2009 şi a facturilor x/16.03.2009 şi nr. y/17.03.2009 emise de C. S.R.L., iar efectuarea plăţilor a avut loc în contul pârâtei B., conform convenţiei dintre reclamantă şi C., reclamanta fiind de acord cu efectuarea plăţilor în aceste condiţii.

Astfel, reclamanta nu a plătit suma a cărei restituie o solicită din eroare, crezându-se debitor, ci cu bună ştiinţă, ca preţ al mărfii ce urma a fi livrată de C..

Potrivit dispoziţiilor art. 993 din vechiul C. civ., acela care din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetiţiune în contra creditorului. Acest drept încetează când creditorul, cu bună credinţă, a desfiinţat titlul de creanţă; dar atunci cel ce a plătit, are recurs contra adevăratului debitor.

Per a contrario, plata făcută în calitate de debitor, cu intenţia de a stinge propria datorie rezultată din contract, nu este o eroare.

În speţă, plata nu s-a făcut din eroare atâta vreme cât intenţia cu care a fost făcută plata a vizat propria obligaţie a reclamantei rezultată din contractul încheiat între C. şi reclamantă.

În această situaţie, nu sunt incidente dispoziţiile art. 993 din vechiul C. civ., deoarece reclamanta nu s-a crezut debitoarea B. S.A. pentru plata datoriei. Reclamanta a efectuat plata ca debitoare a C. nu a S.C.B. S.A.

Nici S.C.B. S.A nu s-a aflat în eroare când a primit plata de la debitoarea sa C. prin instrucţiunea dată de aceasta reclamantei, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 992 din vechiul C. civ.

Astfel, trebuie luate în discuţie dispoziţiile art. 992 si art. 993 din vechiul C. civ., care constituie temeiul de drept pentru analiza plăţii nedatorate.

Faţă de dispoziţiile art. 993 din vechiul C. civ., Curtea reţine că, pentru a exista o plată nedatorată este necesară întrunirea mai multor condiţii:

- să existe o plată;

- datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe;

- plata să fi fost făcută din eroare.

În speţă, aşa cum rezultă din facturile nr. x/17.03.2009 şi nr. y/16.03.2009 emise de vânzătoarea C. S.R.L. către cumpărătoarea A., adresele nr. x/16.03.2009 şi y/17.03.2009, prin care C. a ordonat cumpărătoarei ca plata datorată cu titlu de avans să se facă în contul S.C. B. S.A. şi din ordinele de plată nr. x/16.03.2009, y/17.03.2009 şi 67/17.03.2009 pe care reclamanta a menţionat că plata "reprezintă plată pentru C. S.R.L. în baza contractului nr. x/14.03.2009", Curtea reţine că reclamanta a efectuat plata avansului datorat C. S.R.L. în temeiul contractului nr. x/14.03.2009, cu intenţia reclamantei de a stinge propria obligaţie a achitării avansului, rezultată din contract.

Datoria reclamantei către vânzătoarea C. a existat, plata efectuată de reclamantă s-a făcut cu intenţia de a se achita datoria proprie a reclamantei rezultată din contractul x/14.03.2009 încheiat între cumpărătoare şi vânzătoare, plata nu s-a efectuat din eroare. Intenţia reclamantei de efectuare a plăţii în calitate de debitoare a C. rezultă şi din răspunsul la interogatoriu aflat la dosarul cauzei, prin care reclamanta recunoaşte că la data de 17 martie 2009 i-a plătit pârâtei C., în avans, contravaloarea cantităţii de 765 tone uree pe care o datora conform contractului, pentru care nu a primit marfa.

SC A. S.R.L. a cunoscut, pe toată perioada derulării tranzacţiei comerciale că nu are calitatea de debitoare a S.C. B. S.A. ci, calitatea de debitoare a S.C.A.. De aceea, nu se poate vorbi de o eroare, în sensul art. 993 C. civ.

În cauză, plata s-a făcut în contextul mandatării (art. 1093 alin. (2) din vechiul C. civ.) de către S.C. C. S.R.L. care, prin această operaţiune, a urmărit stingerea a două obligaţii: cea a reclamantei privind plata preţului stabilit în baza contractului nr. x/14.03.2009 şi cea proprie către S.C. B. S.A..

Rezultă că S.C. A. S.R.L. a plătit către propriul său creditor şi că, acesta din urmă a plătit, către S.C. B. S.A. în baza propriului său raport juridic cu această societate. Plata pe care a făcut-o reclamanta este o plată datorată şi vizează, în fapt şi în drept, propria sa obligaţie de plată, aceasta fiind şi intenţia cu care a fost efectuată, adresele x/16.03.2009 şi y/17.03.2009 emise de C. prin care a creditoarea C. a ordonat ca debitoarea să facă plata în contul S.C. B. S.A. fiind edificatoare în acest sens.

Nici S.C.B. S.A. nu s-a aflat în eroare când a primit plata de la debitoarea sa C. prin instrucţiunea dată de aceasta reclamantei, prin plata efectuată fiind stinse datorii ale C. către B., nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 992 din vechiul C. civ.

Curtea mai reţine şi reţinut faptul că vânzătorul C. a garantat reclamantei, livrarea mărfii achitată în avans a unei părţi din marfă cu BO nr. x nr. x, conform art. 2 şi 3 din Actul adiţional nr. x la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.03.2009, garanţie care este recunoscută de reclamantă prin adresa nr. x/27.03.2009, de unde rezultă că reclamanta putea să execute biletul la ordin pentru recuperarea sumei aferente avansului achitat pârâtei C. ceea ce confirmă încă o dată că suma solicitată a fi restituită reclamantei de către pârâta B. S.A. nu a fost plătită din eroare, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 992 şi art. 993 din vechiul C. civ.

Rezultă astfel că, B. nu a primit o plată nedatorată de la reclamanta A. S.R.L., nefiind întrunite condiţiile cerute de art. 992 şi 993 din vechiul C. civ. privind plata nedatorată, astfel că acţiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, aşa cum corect a hotărât instanţa de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. NĂVODARI prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată şi pe fondul cauzei admiterea acţiunii.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte va constata încetarea acţiunii şi a recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. NĂVODARI în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. BUCUREŞTI prin ADMINISTRATOR JUDICIAR G. SPRL în considerarea următoarelor argumente:

Prin încheierea de şedinţă din data de 01.06.2016 instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 75 din Legea 85/2014 având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 645 din 01 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2015 s-a dispus conexarea dosarului cu nr. x/2016 la prezentul dosar.

In baza art. 406 C. proc. civ. s-a luat act de cererea de renunţare la judecată formulata de creditorul H. S.R.L..

S-a respins contestaţia debitoarei la cererea de deschidere a procedurii formulate de către creditorul H. S.R.L., ca rămasa fără obiect.

S-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii formulate de către creditorul I. S.R.L., ca neîntemeiata.

S-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale activa a J. S.A. Constanta si lipsei calităţii procesuale pasive a debitoarei, ca neîntemeiate.

S-au admis cererile creditorilor K. S.A., I. S.R.L., J. S.A. Constanta, L. S.A., M.. S.A. si S.C. N. S.R.L., împotriva debitoarei S.C. B. S.A..

În temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă s-a deschis procedura generală împotriva debitorului S.C. B. S.A..

Ca urmare a referatului arhivă întocmit la data de 12.12.2018, cauza a fost repusă pe rol şi s-a dispus efectuarea unei adrese către Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru a comunica dacă sentinţa civilă nr. 645 din 1 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2015 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului S.C. B. S.A. BUCUREŞTI a rămas definitivă.

Potrivit adresei depusă la dosar la data de 16 ianuarie 2019 de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., sentinţa civilă nr. 645 din 01 februarie 2016, a devenit definitivă prin neapelare la 29 februarie 2016.

În raport cu această împrejurare şi cu obiectul acţiunii judiciare formulate de reclamantă, ce vizează realizarea creanţelor asupra averii debitoarei, constatând că procedura insolvenţei pârâtei a fost deschisă sub imperiul Legii nr. 85/2014, se reţine încidenţa în cauză a art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014, reglementează un caz de suspendare legală obligatorie a acţiunilor propriu-zise care vizează stabilirea unui drept de creanţă împotriva debitorului, dar şi a urmăririlor silite individuale împotriva averii debitorului, urmărindu-se prezervarea caracterului concursual, colectiv şi egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitând astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acţiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanţelor creditorilor, eliminând incertitudinea asupra masei pasive.

Potrivit art. 75 alin. (1) teză ultimă din Legea nr. 85/2014 la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.

Constatând că potrivit copiei conformă cu originalul a sentinţei civile nr. 645 din 1 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2015, aceasta a rămas definitivă la data de 29.02.2016, având în vedere dispoziţiile legale mai sus citate, Înalta Curte va dispune încetarea acţiunii judiciare şi a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. NĂVODARI.

Faţă de soluţia juridică dispusă, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. NĂVODARI împotriva deciziei civile nr. 891/2015 din 28 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2019.