Insolvency suspension of civil action: cessation of appeal proceedings due to final opening of insolvency procedure under Law 85/2014

Şedinţa publică din data de 28 martie 2019

Asupra cererii de recurs de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 29.09.2010 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta S.C. A. S.R.L. Rm. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. Rm. Vâlcea, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 113.704,50 RON, reprezentând lucrări executate şi neachitate.

Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa nr. 6575/14.11.2013, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul de prestări servicii nr. x/2009, reclamanta în calitate de executant s-a obligat să execute mai multe lucrări: reabilitare DJ 665 km 0+0, şanţuri betonate cu dren 11600 m, şanţuri betonate 9500 m, şanţuri pământ 6600 m, curăţiri şanţuri betonate 5200 m, în contractul depus la dosar, pârâta având calitatea de beneficiar al lucrărilor.

S-a reţinut că în art. IV din contract s-a menţionat că valoarea lucrărilor executate de reclamantă este de 550.000 RON fără TVA. Preţul nu a fost detaliat pe lucrări, aşa cum însăşi reclamantul a precizat în acţiunea formulată.

Lucrările a căror contravaloare se solicită au fost menţionate în contract că se efectuează în perioada 08.07.2009-31.12.2009.

Expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul C., a reţinut - dosar, că însăşi părţile nu au mai putut preciza cu exactitate zonele în care s-ar fi efectuat aceste lucrări.

La fila x, acelaşi expert a precizat că numai reclamanta a depus dovezi pentru lucrările efectuate în dosar, însă pentru confirmarea datoriei sunt necesare mai multe documente pe care le-a solicitat deja părţilor (proiect de lucrări, procese-verbale de recepţie finală, etc.). Pentru ca părţile să depună aceste acte menţionate de expert s-au acordat mai multe termene în proces.

În completarea raportului de expertiză depusă la dosar, expertul C. a precizat că pârâta din proces nu a încheiat un contract cu S.C. D. S.R.L. pentru lucrarea reabilitare drumuri judeţene DJ665 şi DJ675C. Beneficiarul acestei lucrări a fost o altă firmă - S.C. D. S.R.L..

Prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, contractul din data de 03.07.2009, depus la fila x şi următoarele dosar, nu cuprinde această lucrare.

Faţă de susţinerile reclamantei din cererea formulată, că beneficiarul lucrărilor nu era pârâta, ci S.C. D. S.R.L., s-a concluzionat că reclamanta (executantul lucrărilor - dosar) nu a executat în favoarea acestei din urmă firme lucrarea cea mai amplă din litigiu - reabilitare DJ 665 km 0 + 54 . În acest context s-a apreciat că nici nu poate să pretindă preţul lucrărilor.

Împotriva sentinţei de fond s-a formulat apel de către reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum a fost calificat prin încheierea de şedinţă din data de 18 septembrie 2014 de către Curtea de Apel Piteşti, în raport de prevederile art. 84 C. proc. civ. coroborate cu art. 3 şi 7 din Legea nr. 76/2012 şi art. 725 şi 2821 C. proc. civ., iar, observând dispoziţiile art. 99 alin. (3) din ROI, cauza a fost trecută în completul de apel.

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 835/A-C/din 29 octombrie 2015 a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 6575 din 14 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut următoarele:

Apelanta reclamantă susţine că a executat întocmai obligaţiile contractuale prevăzute în contractul nr. x/2009, încheind situaţiile de lucrări doveditoare ale acestora, însă pârâta a refuzat recepţionarea lucrărilor pe considerentul că nu corespund cantitativ şi calitativ cu cele prevăzute în contract, astfel că a procedat la concilierea directă, conform art. 7201 C. proc. civ., pentru rezolvarea amiabilă a situaţiei litigioase intervenite, convocare la care pârâta nu a răspuns, motiv pentru care a procedat la încheierea procesului-verbal prin care consemnează acest aspect.

Ca atare, a susţinut reclamanta că a fost nevoită să înainteze pârâtei rapoartele de lucru şi situaţia de lucrări pentru zona Novaci, prin fax.

Cuantumul acestor lucrări este menţionat de către reclamantă în cuprinsul facturii nr. x/03.12.2009, reprezentând 113.704,50 RON, factură de asemenea expediată pârâtei prin poştă.

În contextul dat, faţă de refuzul de plată a sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, reclamanta s-a adresat instanţei de judecată, unde s-au depus înscrisurile reprezentând situaţia de lucrări, raportul de lucru, s-au audiat martori şi s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară pentru a se stabili lucrările efectuate în baza contractului dintre părţi, cantităţile de materiale folosite, calitatea acestora, valoarea lucrărilor executate, existenţa vreunei contribuţii a pârâtei şi suma datorată reclamantei.

Concluzia expertului prezentată în faţa instanţei de fond a fost în sensul că execuţia lucrărilor menţionate în contractul nr. x/2009 revenea reclamantei, iar materialele trebuiau puse la dispoziţie de antreprenorul general.

Reclamanta a întocmit situaţiile de lucrări, dar pârâta nu şi le-a însuşit, astfel că nu au fost prezentate nici procese-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi nici de recepţie finală.

Instanţa de fond a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada executării lucrărilor menţionate, astfel că nu poate pretinde preţul lucrărilor respective.

Critica de esenţă a acestei sentinţe constă în faptul că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa, cu toate că a probat cu înscrisuri executarea lucrărilor şi calitatea acestora, înscrisuri confirmate de către expertul desemnat în cauză, astfel că pretenţiile sale sunt justificate.

Totodată, se susţine că proba cu expertiză nu era necesară în cauză, faţă de volumul mare al înscrisurilor existent la dosar, în raport de care constatările personale ale expertului îşi pierd valoarea.

Curtea, observând clauzele contractului invocat de către apelanta reclamantă şi înscrisurile depuse în susţinerea pretenţiilor sale, coroborate cu concluziile celor doi experţi, constată că aceasta nu a respectat obligaţiile ce îi reveneau cu privire la întocmirea documentelor privind lucrărilor efectuate şi a documentelor de plată, precum şi a modalităţii de justificare a lucrărilor.

Art. 4 din contractul încheiat între părţi prevede modalitatea de recepţionare a lucrărilor, făcând trimitere la legislaţia aplicabilă; se stipulează că recepţia lucrărilor se va efectua de către comisia de recepţie, conform prevederilor în vigoare întocmindu-se cu această ocazie procesul-verbal de recepţie şi predare a lucrărilor către beneficiar.

Pornind de la obiectul contractului, care este reabilitarea unor porţiuni de drumuri judeţene, Curtea constată că legislaţia aplicabilă cu privire la obligativitatea şi modalitatea de efectuare a recepţiei este reprezentată de Legea 50/1991 şi Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii si instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994.

Potrivit art. 37 alin. (2) şi alin. (5) din Legea 50/1991, lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcţii autorizate, inclusiv în situaţia realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepţia la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administraţiei publice, desemnat de emitentul autorizaţiei de construire. Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate.

Lucrările care fac obiectul contractului x/08.07.2009 cad sub incidenţa Legii 50/1991, astfel cum se prevede la art. 3 lit. c), care se referă la lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căile de comunicaţie de orice fel, lucrările hidrotehnice, lucrările de instalaţii de infrastructură.

Potrivit din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, recepţia constituie o componentă a sistemului calităţii în construcţii şi este actul prin care investitorul declară că acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve şi că aceasta poate fi data în folosinţă. Prin actul de recepţie se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie. Recepţia lucrărilor de construcţii de orice categorie şi instalaţii aferente acestora se efectuează atât la lucrări noi, cât şi la intervenţiile în timp asupra construcţiilor existente (reparaţii capitale, consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc.) (art. 1, art. 3).

Art. 5 din Regulament prevede că recepţia se poate face prin acordul părţilor sau, în cazul când părţile nu ajung la un acord pentru rezolvarea neînţelegerilor ivite cu ocazia încheierii procesului-verbal de recepţie, ele se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.

Toate documentele depuse în cauză şi verificate de experţii desemnaţi atât în faţa primei instanţe, cât şi la instanţa de control, emană de la reclamantă, fără a fi însuşite de către pârâtă, cu încălcarea dispoziţiilor normative precitate, considerent pentru care instanţa va înlătura parte din concluziile expertizei E..

Or, refuzul pârâtei de a onora plata facturii în discuţie, cu nr. x/03.12.2009, s-a datorat faptului că aceasta nu a fost însoţită de situaţia de lucrări lunare şi documentele de recepţie, care trebuiau întocmite, aşa cum rezultă din clauza stipulată la art. 3 din contract.

Ambii experţi au precizat că apelanta reclamantă nu le-a pus la dispoziţie procesele-verbale doveditoare a realizării lucrărilor şi nici procese-verbale de recepţie purtând semnătura beneficiarului de lucrări, astfel că aceştia nu au putut stabili cu exactitate lucrările pretins a fi efectuate şi calitatea acestora.

Concluzia lor privind pretenţia reclamantei a fost stabilită prin comparaţie cu celelalte documente prezentate de către pârâtă beneficiarului final S.C. D. S.R.L. şi Consiliul Judeţean Gorj, din care a rezultat că beneficiarul lucrărilor, Consiliul Judeţean Gorj nu a avut obiecţiuni la recepţia lucrărilor ce i-au fost predate de către S.C. D. S.R.L., aşa cum s-a precizat în procesul-verbal de recepţie din iunie 2011.

Curtea constată că în raportul de lucru cu nr. x/02.09.2009, întocmit de S.C. A. S.R.L., punctele de reper menţionate prin numărul picheţilor nu se regăsesc pe situaţiile de plată dintre S.C. B. S.R.L. şi antreprenorul S.C. D. S.R.L., ceea ce contrazice susţinerile apelantei privind realizarea acestor lucrări, cu respectarea clauzelor contractuale, aceste înscrisuri neputând fi opozabile pârâtei în raport de modalitatea de întocmire a acestora.

De asemenea, câtă vreme părţile au stipulat în contractul x/2009 un preţ global pentru totalitatea lucrărilor efectuate, art. 3 - 550.000 RON fără TVA, fără a defalca preţul unitar, pe metrul liniar de şanţuri executate sau curăţite, pârâta, care a efectuat numai o parte din lucrări, nu se poate prevala, pentru determinarea preţului aferent părţii de lucrări pretins executate, de preţul unitar (44 ron/ml pentru şanţuri şi rigole din beton; 25 ron/ml pentru drenuri de adâncime sub şanţuri şi rigole; 6 ron/ml pentru şanţuri noi de pământ şi 16 ron/ml curăţire manuală şanţuri perete, la care se adaugă TVA-ul aferent) dintr-un contract în care nu este parte, nr. J11/03.07.2009, între D. S.R.L. Bucureşti în calitate de beneficiar şi B. S.R.L. Rm. Vâlcea în calitate de executant, opunându-se principiul relativităţii convenţiilor.

Or, reclamanta, la emiterea facturii nr. x/2009, a cărei contravaloare o solicită, a calculat preţul parţial preluând preţul unitar din contractul în care nu este parte, ceea ce face ca pretenţiile sale să fie lipsite de temei, câtă vreme factura în cauză nu a fost acceptată expres sau tacit de către partea căreia i se opune.

Pârâta s-a apărat în sensul că faţă de modalitatea în care reclamanta a înţeles să execute lucrarea, a trebuit să contacteze o altă societate, sens în care a depus la dosar înscrisurile din care rezultă că lucrările contractate au fost executate de S.C. F., iar apelanta nu a afirmat că acestea ar fi perfectate pro causa.

Curtea, constată că argumentele pârâtei vizând culpa reclamantei în executarea lucrărilor sunt confirmate şi prin acordul de reziliere a contractului de lucrări din 03.07.2009 dintre S.C. D. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., încheiat în 20.11.2009.

Aşadar, rezultă că reclamanta nu şi-a dovedit pretenţiile prin depunerea documentelor expres prevăzute în clauzele contractuale ca dovadă a executării lucrărilor contractate, deşi aceasta constituie o obligaţie stipulată prin lege, conform art. 1169 vechiul C. civ., potrivit căruia cine face o afirmaţie trebuie să o şi dovedească, prin probe pertinente, situaţie care profită pârâtei din cauză, ca urmare a lipsei de diligenţă manifestate de apelantă.

Pe de altă parte, potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere obligatorie între părţile contractante, principiu în virtutea căruia o trăsătură caracteristică a contractelor, în general, este forţa lor obligatorie.

C. civ. precizează în conţinutul art. 977 că interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, astfel că până la dovada contrară se consideră că manifestarea de voinţă exprimată în clauzele contractuale corespunde pe deplin voinţei reale.

Revine aşadar, părţii interesate sarcina de a dovedi că voinţa reală este alta decât cea care s-a reuşit a se exprima prin cuvinte, de pildă în cauză împrejurarea că voinţa reală a părţilor a fost ca executarea lucrărilor să nu mai presupună întocmirea documentelor prevăzute expres la art. 3 din contract, respectiv procese-verbale de recepţie etc., sau preţul unitar să fie cel stipulat în contractul încheiat de pârâtă cu o altă societate având ca obiect aceleaşi lucrări.

Curtea observă şi faptul că între părţi au existat mai multe contracte, ale căror clauze au fost respectate, pârâta achitând contravaloarea lucrărilor executate, ceea ce dovedeşte buna sa credinţă, mai puţin pretenţiile rezultate din contractul nr. x/2009, justificat de neîndeplinirea corespunzătoare a lucrărilor contractate de reclamantă.

Împotriva deciziei nr. 835/A-C din 29 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar G. IPURL Râmnicu Vâlcea, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

În temeiul acestor motive de nelegalitate, recurenta-reclamantă a solicitat în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei în tot şi pe fond admiterea acţiunii, iar în subsidiar casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.06.2016 Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 75 din Legea 85/2014 având în vedere că prin sentinţa comercială nr. 1775/C din 14 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2015 s-a respins contestaţia debitoarei S.C. B. S.R.L..

S-a admis cererea formulată de către creditorul S.C. A. SRL- societate în insolvenţă, prin administrator judiciar G. IPURL.

În temeiul art. 72 alin. (6) din Legea privind procedura insolvenţei;

A dispus deschiderea procedurii generale împotriva debitorului S.C. B. S.R.L., astfel cum a rezultat din copia conformă cu originalul eliberată de Tribunalul Vălcea, secţia a II a Civilă.

Ca urmare a referatului arhivă întocmit la data de 12.12.2018, cauza a fost repusă pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus efectuarea unei adrese către Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă pentru a comunica dacă sentinţa comercială nr. 1775/C din 14 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2015 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului S.C. B. S.R.L. a rămas definitivă.

Potrivit adresei emise la data de 05.12.2018 de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, sentinţa comercială nr. 1775/C din 14 octombrie 2015, a devenit definitivă prin decizia nr. 132/A/COM din 25 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

În raport cu această împrejurare şi cu obiectul acţiunii judiciare formulate de reclamantă, ce vizează realizarea creanţelor asupra averii debitoarei, constatând că procedura insolvenţei pârâtei a fost deschisă sub imperiul Legii nr. 85/2014, se reţine incidenţa în cauză a art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014, reglementează un caz de suspendare legală obligatorie a acţiunilor propriu-zise care vizează stabilirea unui drept de creanţă împotriva debitorului, dar şi a urmăririlor silite individuale împotriva averii debitorului, urmărindu-se prezervarea caracterului concursual, colectiv şi egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitând astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acţiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanţelor creditorilor, eliminând incertitudinea asupra masei pasive.

Potrivit art. 75 alin. (1) teză ultimă din Legea nr. 85/2014 de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.

Constatând că potrivit adresei emisă de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, sentinţa comercială nr. 1775/C din 14 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2015 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului S.C. B. S.R.L., a rămas definitivă la data de 25.02.2016, având în vedere dispoziţiile legale mai sus citate, Înalta Curte va dispune încetarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G. IPURL RÂMNICU VÂLCEA.

Faţă de soluţia juridică dispusă, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G. IPURL RÂMNICU VÂLCEA împotriva deciziei nr. 835/A-C din 29 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2019.