Pension garnishment challenge to execution quashed as final; recourse appeal inadmissible and costs stand.

Şedinţa publică din data de 26 martie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

La 14 septembrie 2015 contestatorul A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti o contestaţie la executare, prin care, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B., a solicitat anularea adresei de înfiinţare a popririi asupra pensiei sale, primită la 8 septembrie 2015, precum şi a licenţei sus-menţionatului executor judecătoresc. De asemenea, a solicitat obligarea executorului judecătoresc la plata sumei de 600 RON, cu titlu de despăgubiri.

La 16 octombrie 2015 contestatorul a formulat o cerere precizatoare, prin care a solicitat restituirea sumelor de bani reţinute abuziv de Casa de Pensii a Sectorului 5 Bucureşti începând cu 14 septembrie 2015 şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1930 din 22 februarie 2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 17 martie 2016 sub acelaşi număr unic.

La 13 mai 2016, contestatorul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimaţi, a numiţilor C. şi D..

Prin sentinţa civilă nr. 5306 din 6 iulie 2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare şi l-a obligat pe contestator la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii C. şi D..

Împotriva sentinţei sus-menţionate, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2192A/2017 din 27 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; apelantul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 2192A/2017 din 27 iunie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, A. a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 29A din 17 ianuarie 2018, dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a declarat recurs, susţinând că hotărârea este netemeinică şi nelegală.

În motivare, a arătat că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă plata cheltuielilor judiciare datorate. A mai arătat recurentul că în mod abuziv executorul judecătoresc a înfiinţat poprire asupra pensiei sale.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 563 C. civ.

Recursul a fost comunicat intimaţilor, dar aceştia nu au depus întâmpinări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 6 decembrie 2018, recurentul a transmis la dosar punctul său de vedere la raport, în cuprinsul căruia a reiterat situaţia de fapt în cauză.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta:

Calea extraordinară de atac dedusă judecăţii are ca obiect decizia civilă nr. 29A din 17 ianuarie 2018, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul A. împotriva deciziei civile nr. 2192 A din 27 iunie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la rândul ei pronunţată în soluţionarea apelului declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr. 5306 din 6 iulie 2016, dată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei la executare şi obligării contestatorului la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi

Verificarea admisibilităţii căii de atac a recursului vizează atât obiectul acţiunii deduse judecăţii, care în speţă constă în contestaţie la executare, cât şi obiectul recursului însuşi, care rezidă într-o hotărâre definitivă.

Astfel, potrivit art. 718 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4), care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun."

Cum art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) C. proc. civ. vizează împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie în cadrul contestaţiei la executare, precum şi contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept real asupra bunului urmărit, ipoteze care nu se regăsesc în speţă, faţă de dispoziţiile art. 718 alin. (1) C. proc. civ. decizia atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Totodată, având în vedere că prin decizia atacată a fost respins ca inadmisibil un apel declarat împotriva unei decizii pronunţate la rândul său în soluţionarea unui apel, se reţine şi incidenţa dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Raportat la norma precitată, se constată că decizia atacată nu se înscrie între hotărârile enumerate în cuprinsul acesteia ca fiind susceptibile de a fi cenzurate în calea de atac a recursului.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care statuează că între hotărârile definitive se înscriu şi hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, precum şi din prevederile alin. (2) al acestei norme, potrivit căruia "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."

Trebuie reamintit că, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., soluţionarea inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac primează, astfel încât nu se impune examinarea altor cereri sau excepţii.

De asemenea, este de reţinut că legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat in terminis de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 29A din 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2019.