Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality beyond mere reiteration of merits arguments

Şedinţa publică din data de 26 martie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. S.R.L. şi C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: în principal, obligarea pârâtei B. S.R.L. la înlocuirea produsului x, serie saşiu x, serie motor x, cu un bun de acelaşi tip, însă lipsit de vicii, la plata sumei de 324.980,39 RON, reprezentând daune-interese, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la repararea defecţiunilor tractorului menţionat constatate în procesul-verbal nr. x din 12 noiembrie 2013, în perioada de garanţie şi la plata sumei de 300.735,59 RON, reprezentând daune-interese şi la dobânda legală la aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 5994/2016 din 5 octombrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis capătul de cerere formulat de reclamanta A. S.R.L., în principal în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., prin administrator judiciar D. I.P.U.R.L. şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să înlocuiască produsul x, seria şasiu motor x, serie motor x, cu un bun de acelaşi tip; a admis excepţia lipsei calităţii procesule a pârâtei C. S.A. şi, în consecinţă, a respins cererea faţă de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală. A obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei C. S.A. suma de 443,18 RON cu titlu de onorariu de avocat şi a obligat-o pe pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 28.635,86 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2110/2017 din 4 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă au fost respinse ca nefondate apelul formulat de pârâtă B. S.R.L., prin administrator special şi administrator judiciar D. I.P.U.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5994 din 5 octombrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi apelul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 iunie 2016, dată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A.

Împotriva deciziei civile nr. 2110/2017 din 4 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pârâta B. S.R.L., prin administrator special E. şi administrator judiciar D. I.P.U.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin memoriul depus la dosar, autoarea căii de atac a reiterat până la identitate motivele de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs a fost comunicată părţilor adverse, iar intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 C. proc. civ., precum şi excepţia nulităţii recursului pentru lipsa calităţii de reprezentant legal a semnatarului cererii de recurs.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 19 octombrie 2019, recurenta a depus punct de vedere la raport, arătând că recursul a fost semnat în mod corect de administratorul special al societăţii, E., întrucât nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, dar şi că recursul a fost însuşit de administratorul judiciar D. I.P.U.R.L., argumente în considerarea cărora a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

La 24 octombrie 2018, intimata-pârâtă C. S.A. a transmis la dosar punctul său de vedere la raport, în cuprinsul căruia a solicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil, având în vedere că valoarea cea mai mare a unui capăt principal de cerere este de 324.980,39 RON, situându-se astfel sub valoarea prag de 1.000.000 RON, instituită de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În subsidiar, în baza art. 489 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat anularea recursului, arătând că susţinerile dezvoltate de recurentă nu pot fi subsumate niciunuia dintre cazurile de casare statuate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la inadmisibilitatea recursului, invocată de intimata-pârâtă, acest fine de neprimire a fost înlăturat de completul de filtru, care a reţinut incidenţa celor statuate prin decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 a Curţii Constituţionale, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 369/2017 (20 iulie 2017), în cererile evaluabile în bani al căror obiect se situează peste 200.000 RON, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., nulitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă urmează să respingă excepţia nulităţii recursului întemeiată pe lipsa calităţii de reprezentant al recurentei a persoanei semnatare a recursului, având în vedere că la filele x se regăseşte dovada însuşirii recursului de către administratorul judiciar al B. S.R.L., D. I.P.U.R.L., care reprezintă partea aflată în insolvenţă.

Preliminar, se reţine că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Recursul are ca obiect decizia nr. 2110/2017 din 4 decembrie 2017, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă au fost respinse ca nefondate apelul formulat de pârâtă B. S.R.L., prin administrator special şi administrator judiciar D. I.P.U.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5994 din 5 octombrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi apelul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 iunie 2016, dată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în ipotezele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele şi cu respectarea rigorilor fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenta, deşi a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., menţiunea a fost făcută strict formal, în condiţiile în care susţinerile pe care le-a dezvoltat nu pot fi circumscrise niciunuia dintre acestea.

Astfel, examinarea memoriului de recurs relevă faptul că autoarea căii de atac nu a criticat în concret hotărârea atacată, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii neregăsindu-se critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea acesteia, susţinerile recurentei reprezentând o succesiune de fapte şi afirmaţii.

Este de menţionat că instanţa de apel, în considerea caracterului devolutiv al căii ordinare de atac, are plenitudine de apreciere asupra probelor administrate în cauză, este suverană în a dispune cu privire la oportunitatea administrării acestora din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei lor, în timp ce instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că a readus în discuţie chestiuni de fond ce depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Totodată, lectura memoriului de recurs relevă împrejurarea că recurenta a consemnat opiniile proprii referitoare la dezlegările date împrejurărilor de fapt de către instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile priivnd exclusiv aspecte ce ţin de manierea în care instanţa de prim control a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză.

Aşa fiind, motivele de nelegalitate instituite de pct. 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ. au fost invocate cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de a fi cenzurate în calea extraordinară de atac, recurenta s-a limitat să reitereze motivele de apel, nesocotind existenţa judecăţii anterioare, în cadrul căreia respectivele susţineri şi-au primit răspunsul.

În concret, dezvoltarea motivelor de recurs exhibă practic reproducerea fidelă a susţinerilor acestei părţi formulate în etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererea de recurs şi cea de apel, ambele formulate de aceasta în cauză. În fapt, se constată că autoarea a formulat un al doilea apel, faţă de respingerea celui dintâi. Aceleaşi motive care vizează netemeinicia soluţiei pronunţate în primă instanţă ce au fost deduse analizei Curţii de Apel Bucureşti sunt acum supuse cenzurii instanţei supreme, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste evidenţa procedurală că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor astfel de aspecte, instituţia recursului vizând exclusiv analiza eventualelor aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate.

Cum dezvoltarea susţinerilor formulate de recurentă nu vizează în concret considerentele deciziei atacate, exprimând doar nemulţumirea acestuia asupra soluţiei pronunţate, instanţa supremă impune concluzia că recurenta nu a formulat niciun motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în cele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi Cod va anula recursul declarat de pârâtă B. S.R.L., prin administrator special E. şi administrator judiciar D. I.P.U.R.L. împotriva deciziei nr. 2110/2017 din 4 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant al recurentei, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin administrator special E. şi administrator judiciar D. I.P.U.R.L., împotriva deciziei nr. 2110/2017 din 4 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2019.