Tort damages claim under 200,000 RON: Jurisdictional conflict over cassation competence due to unconstitutionality of transitional non-appealable threshold
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted its own lack of subject-matter jurisdiction and declinéd competence to hear the appeal, referring the case to the Court of Appeal of Suceava; consequently, the appealed decision of the Botoșani Court of Appeal (No. 222/2018), which dismissed the defendant's appeal and upheld the first-instance judgment in a tort liability case, remains pending review by the competent appellate court. The dispute involved a civil action for material and moral damages resulting from a delict, where the defendant filed a cassation appeal against the appellate decision that confirmed the first-instance liability for material damages and adjusted court costs. The decisive legal basis for the declination was a legislative vacuum created by the unconstitutionality of the transitional provision raising the non-appealable threshold to 1,000,000 RON, which left cases valued at or below 200,000 RON without a clear statutory assignation for cassation; applying the hierarchical organization of courts and the binding effect of the ICCJ’s decision in interest of the law No. 18/2018, the Court determined that jurisdiction for appeals against tribunal decisions in claims valued up to 200,000 RON lies with the courts of appeal, not the ICCJ.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992; Tort damages claim under 200,000 RON: Jurisdictional conflict over cassation competence due to unconstitutionality of transitional non-appealable threshold: 222/2018), which dismissed the defendant's appeal and upheld the first-instance judgment in a tort liability case, remains pending review by the competent appellate court. The dispute involved a civil action for material and moral damages resulting from a delict, where the defendant filed a cassation appeal against the appellate decision that confirmed the first-instance liability for material damages and adjusted court costs. The decisive legal basis for the declination was a legislative vacuum created by the unconstitutionality of the transitional provision raising the non-appealable threshold to 1,000,000 RON, which left cases valued at or below 200,000 RON without a clear statutory assignation for cassation; applying the hierarchical organization of courts and the binding effect of the ICCJ’s decision in interest of the law No. 18/2018, the Court determined that jurisdiction for appeals against tribunal decisions in claims valued up to 200,000 RON lies with the courts of appeal, not the ICCJ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to justify the declination of jurisdiction to the Court of Appeal of Suceava.
Full text
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014, reclamanta SC A. SRL Vorniceni - prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 13.000 RON cu titlu de daune materiale şi 7.000 RON daune morale, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 440/30.03.2016, Judecătoria Săveni a admis acţiunea având ca obiect "răspundere delictuală pentru fapta proprie", formulată de reclamanta SC A. SRL Vorniceni - reprezentat legal de administrator C., în contradictoriu cu pârâtul B.. A obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 9.107 RON, reprezentând despăgubiri materiale. A respins, ca neîntemeiată, acţiunea având ca obiect "daune morale" formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat conform chitanţelor seria x/30.03.2016, nr. x/14.01.2015 şi nr. x/24.03.2014.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a formulat apel pârâtul B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 222 din 13 martie 2018 Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâtul apelant B., împotriva Sentinţei civile nr. 440 din 30.03.2016 a Judecătoriei Săveni.
A admis apelul incident declarat de apelanta reclamantă SC A. SRL Vorniceni, împotriva Sentinţei civile nr. 440 din 30.03.2016 a Judecătoriei Săveni, a schimbat, în parte, sentinţa mai sus menţionată în sensul că a obligat pârâtul B. să plătească reclamantei SC A. SRL Vorniceni şi suma de 1250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat apelantul B. să plătească apelantei SC A. SRL suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel şi a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei ce nu contravin decizii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 140 din 13.09.2018, Curtea de Apel Suceava a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 9 octombrie 2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Botoşani, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965/14.11.2018, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Botoşani, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 222 A din 13 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.
GGC - GV