Kiosk transfer annulment upheld; appeal against final insolvency decision inadmissible.

Şedinţa publică din data de 26 martie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 iulie 2015 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014/a2, lichidatorul judiciar A. S.P.R.L. al debitoarei B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., prin administrator special C. şi cu pârâţii D. S.R.L. şi E., anularea transferului de drepturi patrimoniale având ca obiect 4 module de presă din aluminiu (chioşcuri de ziare), înstrăinate cu facturile fiscale nr. x din 7 septembrie 2013, nr. 501 din 9 septembrie 2013, nr. 502 din 10 septembrie 2013 şi nr. 503 din 11 septembrie 2013, la preţul de vânzare de 19.900 RON, neachitat, anularea tuturor actelor subsecvente acestei vânzări, repunerea părţilor în situaţia anterioară vânzării, cu consecinţa revenirii bunurilor evocate în patrimoniul debitoarei B. S.R.L. sau a plăţii contravalorii acestor bunuri de la data vânzării, conform prevederilor art. 120 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de la 15 iulie 2015, judecătorul-sindic a conexat cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2014 la dosarul nr. x/103.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 121/F din 22 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin judecătorul-sindic a respins cererea formulată în baza art. 75 din Legea nr. 85/2014 de pârâta D. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.P.I. F. - G., privind constatarea intervenirii suspendării acţiunii.

A admis acţiunea formulată de lichidatorul judiciar A. S.P.R.L. al debitoarei B. S.R.L, în contradictoriu cu pârâţii D. şi E. şi, în consecinţă:

A anulat transferul de drepturi patrimoniale a patru module din aluminiu presă (chioşcuri de ziare), înstrăinate cu facturile fiscale nr. x din 7 septembrie 2013, nr. 501 din 9 septembrie 2013, nr. 502 din 10 septembrie 2013 şi nr. 503 din 11 septembrie 2013, precum şi actele subsecvente vânzării.

A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară vânzării şi readucerea bunurilor menţionate în patrimoniul debitoarei B. S.R.L.

În subsidiar, i-a obligat în solidar pe pârâţii D. S.R.L. şi E. să achite debitoarei B. S.R.L suma de 19.900 RON, reprezentând preţul chioşcurior de ziare vândute.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul E. a declarant apel.

Prin decizia nr. 61/2018 din 13 februarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului E., excepţie invocată de apelantul însuşi. A respins ca neîntemeiate excepţiile netimbrării şi tardivităţii apelului, invocate de intimatul-lichidator şi a respins ca nefondat apelul promovat de apelantul-pârât E. împotriva sentinţei civile nr. 121/F din 22 februarie 2017 a Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii, pârâtul E. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În memoriul depus la dosar, autorul căii de atac a susţinut cu titlu prealabil că recursul promovat este admisibil, întrucât este formulat împotriva unei hotărâri pronunţate într-un litigiu având ca obiect o cerere evaluabilă în bani, a cărei valoare stabilită de prima instanţă la suma de 19.900 RON nu se încadrează în prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În dezvoltarea criticilor formulate, a arătat, în esenţă, că instanţa de apel în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în baza art. 122 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, conform cărora calitate procesuală pasivă în acţiunile în anulare prevăzute la art. 117 din acelaşi act normativ au doar debitorul şi, după caz terţul dobânditor sau subdobânditorul, întrucât administratorul de fapt nu este menţionat în această enumerare limitativă.

Pentru considerentele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi al respingerii acţiunii faţă de sine ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Recursul a fost comunicat intimatului-reclamant şi intimatei-pârâte, dar aceştia nu au depus întâmpinări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 29 noiembrie 2018, intimatul lichidator judiciar A. S.P.R.L. al debitoarei B. S.R.L. a transmis la dosar punctul său de vedere la raport, arătând că achiesează la concluziile acestuia.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta:

Preliminar, se reţine că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Calea extraordinară de atac dedusă judecăţii are ca obiect decizia nr. 61/2018 din 13 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Verificarea admisibilităţii căii de atac a recursului vizează obiectul acţiunii deduse judecăţii, care în speţă rezidă în cererea formulată în baza art. 117 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014 de lichidatorul judiciar A. S.P.R.L. al debitoarei B. S.R.L., prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., prin administratorul special C. şi cu pârâţii D. S.R.L. şi E., anularea transferului de drepturi patrimoniale având ca obiect 4 module de presă din aluminiu (chioşcuri de ziare), înstrăinate cu facturile fiscale nr. x din 7 septembrie 2013, nr. 501 din 9 septembrie 2013, nr. 502 din 10 septembrie 2013 şi nr. 503 din 11 septembrie 2013, la preţul de vânzare de 19.900 RON, neachitat, anularea tuturor actelor subsecvente acestei vânzări, repunerea părţilor în situaţia anterioară vânzării cu revenirea bunurilor evocate în patrimoniul debitoarei B. S.R.L. sau cu plata contravalorii acestor bunuri de la data vânzării, conform prevederilor art. 120, alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 117 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, ce constituie temeiul de drept al acţiunii introductive:

"(1) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

(2) Următoarele acte sau operaţiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestaţii executate:

a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;

b) operaţiuni în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii (...)"

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind, "hotărârile (…) judecătorului-sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenţi şi de la pronunţare, pentru cei prezenţi."

Conform dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive."

Aşa fiind, faţă de prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicabile în speţă, raportat la data promovării acţiunii introductive - 13 iulie 2015, se constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea ordinară a recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, coroborat cu art. 169 alin. (1) din aceeaşi lege.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel."

Reţinând prevalenţa în speţă a criteriul materiei - procedura insolvenţei, faţă de cel al valorii litigiului, care ar fi impus raportarea la cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia nr. 369/2017 (paragraful 32), potrivit principiului specialia generalibus derogant, decizia nr. 61/2018 din 13 februarie 2018, ce formează obiectul prezentului recurs, are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

De asemenea, este de reţinut că legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Trebuie reamintit că, potrivit art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., soluţionarea inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac primează, astfel încât nu se impune examinarea altor cereri sau excepţii.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât E. împotriva deciziei nr. 61/2018 din 13 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2019.