Absolute nullity of real estate sales contracts voided for non-compliance with appeal motivation requirements under Romanian civil procedure

Şedinţa publică din data de 26 martie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 22 februarie 2016 (iniţial învestit fiind judecătorul-sindic de la Tribunalul Mehedinţi, apoi secţia a II-a Civilă a Tribunalului Timiş, a cărei competenţă a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 29 din 22 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în cadrul regulatorului de competenţă), reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administratori judiciari CONSULTANT INSOLVENŢĂ S.P.R.L. şi B. S.P.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâţii C., D., E. şi S.C. F. pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se constate: nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 08 februarie 2008 de B.N.P. G., nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 februarie 2012 de B.N.P. G., contract subsecvent contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 08 februarie 2008 de B.N.P. G. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 948 şi art. 949 din C. civ. de la 1864.

Prin sentinţa civilă nr. 1032 din 12 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2012 a fost admisă în parte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

De asemenea, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENŢĂ S.P.R.L. şi B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi S.C. F. S.R.L. (fostă F. SRL), prin administrator judiciar H. IPURL şi Cabinet Individual de Insolvenţă I..

Împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 12 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENŢĂ S.P.R.L. şi B. S.P.R.L., solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei tribunalului şi, în fond, să se constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare, cu consecinţa de a se dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâţilor să restituie în patrimoniul S.C. A. S.R.L. bunul imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 08 februarie 2008 de B.N.P. G. sau, în cazul în care bunul nu mai există sau nu mai poate fi restituit, să fie obligaţi la plata contravalorii acestuia de la data transferului patrimonial.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 21 septembrie 2017 sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 665 din 12 octombrie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENŢĂ S.P.R.L. şi B. S.P.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 12 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 665 din 12 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENŢĂ S.P.R.L. şi B. S.P.R.L., recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15 decembrie 2017 şi a fost trecut pe lista cauzelor care se soluţionează conform C. proc. civ. de la 1865.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENŢĂ S.P.R.L. şi B. S.P.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, să se constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare, cu consecinţa de a se dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâţilor să restituie în patrimoniul S.C. A. S.R.L. bunul imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 08 februarie 2008 de B.N.P. G. sau, în cazul în care bunul nu mai există sau nu mai poate fi restituit, să fie obligaţi la plata contravalorii acestuia la data transferului patrimonial.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în mod formal pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut motivele de nulitate absolută care conduc la anularea contractelor, respectiv lipsa calităţii de reprezentant a lui E., persoană care a semnat contractul de vânzare-cumpărare în numele S.C. A. S.R.L., cauza ilicită a contractului, lipsa plăţii preţului, lipsa obiectului contractului, având în vedere că E. nu avea calitatea de reprezentant, deci a contractat cu privire la un bun care nu îi aparţinea.

Recurenta-reclamantă a arătat că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de apel a reţinut că în cauză poate opera excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, având în vedere faptul că toate motivele de nulitate invocate reprezintă motive de nulitate relativă (Sic!), nulitate care nu este supusă prescripţiei extinctive.

De asemenea, a apreciat că au fost încălcate dispoziţiile art. 948 şi art. 949 C. civ. de la 1864 referitoare la condiţiile esenţiale de validitate a contractului.

În acest sens, a reiterat susţinerile cu privire la lipsa capacităţii de a contracta, având în vedere faptul că terenul a fost vândut de E. (în numele S.C. A. S.R.L., deşi acesta nu avea calitatea de reprezentant al societăţii ce deţinea în proprietate terenul) soţilor J., care l-au vândut mai departe către S.C. F. S.R.L., reprezentată tot de intimatul - pârât E., în calitate de administrator, fiind evident că soţii J. au fost persoane interpuse pentru a nu vinde către ei înşişi imobilul în cauză.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că preţul nu este sincer şi serios, având în vedere faptul că acesta nu a fost plătit, întrucât în contabilitatea S.C. A. S.R.L. nu se regăsesc înscrisuri cu privire la contractul de vânzare- cumpărare sau sume de bani încasate de la soţii J. în calitate de cumpărători ai terenului ce face obiectul prezentei cauze.

În ceea ce priveşte obiectul contractului, a arătat că legea prevede faptul că, pentru a constitui obiectul material al prestaţiei vânzătorului, lucrul vândut trebuie să fie proprietatea vânzătorului, însă în speţă pârâtul E. nu avea calitatea de reprezentant al societăţii, acţionând în nume propriu cu privire la bunul altuia, respectiv al S.C. A. S.R.L.

Prin urmare, recurenta - reclamantă a apreciat că se impune o cercetare amănunţită a fondului cauzei, care să conducă la aflarea adevărului, iar instanţa, în baza principiului rolului activ, are obligaţia de a stărui prin toate mijloacele pentru stabilirea situaţiei de fapt şi de drept.

Intimatul - pârât E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

De asemenea, intimata-pârâtă F., prin administrator judiciar Consorţiul format din H. I.P.U.R.L. şi CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ I. a formulat întâmpinare, întemeiată pe dispoziţiile din noul C. proc. civ., prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât motivele invocate de recurentă vizează exclusiv pretinse aspecte de netemeinicie a hotărârii instanţei de apel, precum şi nemulţumiri ale recurentei cu privire la modul în care a decurs judecata în etapele procesuale anterioare, nefiind regăsit în concret, nici măcar indicat formal, vreun motiv de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a mai arătat că recurenta a solicitat rejudecarea cauzei în fond, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ.

Prin urmare, intimata-pârâtă a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea excepţiei nulităţii recursului şi, în consecinţă, anularea recursului, în aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Intimatul - pârât D. a formulat întâmpinare la 5 februarie 2018, întemeiată pe dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborat cu art. 489 alin. (1) şi (2) din Cod, deoarece recurenta nu a motivat recursul, ci a copiat motivele de apel invocate în cererea de apel.

Totodată, intimatul-pârât a invocat prin întâmpinare şi excepţia tardivităţii declarării recursului, cu consecinţa anulării acestuia, susţinând că hotărârea instanţei de apel a fost comunicată la 27 octombrie 2017, iar recursul a fost înregistrat la curtea de apel la 08 decembrie 2017. Pe fond, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârilor pronunţate în cauză ca fiind temeinice şi legale.

Prin încheierea din 13 februarie 2018, Înalta Curte, constatând că acţiunea pendinte a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la 22 februarie 2016 şi că, din eroare, dosarul a fost trecut pe rolul cauzelor de soluţionat potrivit C. proc. civ. de la 1865, a dispus trecerea dosarului pe rolul cauzelor înregistrate în Completul de filtru potrivit C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, a numit raportorul şi a fixat termen pentru întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, soluţia preconizată fiind de respingere ca inadmisibil în baza art. 493 alin. (5), raportat la art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., coroborate cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 şi O.U.G. nr. 95/2016.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 29 mai 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, punându-li-se în vedere că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Potrivit dovezilor de comunicare restituite la dosar, aflate la dosar, raportul a fost comunicat părţilor la 6 şi la 12 iunie 2018.

Prin punctul de vedere înregistrat la dosar la 22 iunie 2018, intimatul-pârât D. a achiesat la concluziile raportului.

În contextul publicării deciziei nr. 454 din 4 iulie 2018 a Curţii Constituţionale, având în vedere că membrii completului de judecată nu aveau un punct de vedere unitar cu privire la efectele acestei decizii asupra admisibilităţii recursurilor declarate în litigiile pornite înainte de publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 369 din 30 mai a Curţii Constituţionale, prin încheierea din 11 decembrie 2018 Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 26 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţia părţilor, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi S.C. F., prin consorţiul format din administratorii judiciari H. I.P.U.R.L. şi Cabinet Individual de Insolvenţă I. şi D..

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, chestiune a cărei soluţionare face de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

A motiva recursul înseamnă pe de o parte arătarea motivelor de recurs prin indicarea unuia din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind judecata instanţei, din perspectiva motivelor de recurs invocate.

Astfel, cerinţele art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii deciziei atacate, atât prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, cât şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care criticile dezvoltate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţa are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, toate susţinerile formulate de recurenta-reclamantă sunt reiterări ale motivelor de apel, fără a conţine vreo critică la adresa considerentelor prin care instanţa de apel a răspuns acestor motive.

Or, reiterarea generică a susţinerilor din faza procesuală anterioară, fără vreo referire la argumentele deciziei de apel şi la motivarea specifică pe care se sprijină soluţia pronunţată, nu reprezintă critici de nelegalitate, susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Controlul judiciar nu se realizează prin reluarea judecăţii în recurs a motivelor de apel, deoarece recursul nu are caracter devolutiv, ci extraordinar, obiectul de examen judiciar constituindu-l hotărârea pronunţată în apel din perspectiva legalităţii acesteia.

Prin urmare, se constată că recurenta nu a criticat raţiuonamentul în baza căruia instanţa de apel a reţinut că în cauză reclamanta nu a făcut dovada existenţei vreunei situaţii care să atragă nulitatea contractelor ce fac obiectul prezentei cauze şi nici aplicarea legii de către instanţa de apel, ci a expus în întregime motivele de apel în faţa instanţei de recurs, fără a critica decizia dată în apel în examinarea lor.

În plus, se constată şi că parte din susţinerile recurentei se referă la chestiuni de fond ale cauzei, criticile vizând soluţia pronunţată de prima instanţă, iar nu soluţia instanţei de apel şi argumentele acestei instanţe.

Fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că recursul este nemotivat, în sensul că nu sunt conturate criticile aduse deciziei recurate.

Chiar dacă prin răspunsul la întâmpinare recurenta a precizat drept motiv de recurs pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă apreciază că indicarea formală a motivului de recurs, sub aspectul temeiului juridic nu se substituie şi nu complineşte lipsa de argumentare a acestuia, instanţa de recurs neputând cenzura din nou în recurs recurs poziţia procesuală a părţii exprimată la fond şi reiterată identic în căile de atac, fără nicio raportare la hotărârea judecătorească supusă controlului judiciar.

Pentru aceste considerente, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să facă posibilă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat.

Având în vedere soluţia ce se va pronunţa în prezenta cauză, faţă de prevederile art. 453 alin. (1), raportat la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.485,10 RON, reţinând şi că dovada acestor cheltuieli a fost făcută prin înscrisurile aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidatori judiciari CONSULTANT INSOLVENŢĂ S.P.R.L. şi B. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 665 din 12 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.485,10 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2019.