Admissibility of revision against cassation decision dismissing appeal without evoking merits in land property nullity dispute

Şedinţa publică din data de 26 martie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 770/2013 din 21 mai 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Judecătoria Făurei a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Vişani şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Brăila, respectiv a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 29 august 1987 şi pentru existenţa autorităţii de lucru judecat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 19 februarie 1972. De asemenea, a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Prin decizia civilă nr. 106/R din 8 aprilie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a constatat nulitatea pentru nemotivare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Împotriva deciziei pronunţate în recurs, A. a formulat contestaţie în anulare, care a fost respinsă ca inadmisibilă de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 23/R din 1 februarie 2016, dată în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 140/R din 1 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 140/R din 1 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al aceleiaşi instanţe; a respins ca tardivă cererea aceleiaşi revizuente formulată împotriva deciziei civile nr. 23/R din 1 februarie 2016, date de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016.

Totodată, a disjuns cererile formulate de revizuienta A. pentru revizuirea sentinţei civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei şi respectiv a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2010* şi a dispus formarea a două dosare separate, pentru a căror soluţionare a fixat termen de judecată la 18 ianuarie 2017.

Pentru a decide în acest sens, curtea de apel a reţinut că, prin cererea cu a cărei soluţionare a fost învestită la 16 iunie 2016, revizuenta, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ., a solicitat revizuirea hotărârilor mai sus enumerate, invocând nulitatea acestora decurgând din pronunţarea lor cu încălcarea legii şi a dreptului său la apărare.

La termenul de judecată din 26 octombrie 2016, instanţa, din oficiu, a invocat excepţiile inadmisibilităţii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, tardivităţii revizuirii deciziei civile nr. 23/R din 1 februarie 2016 şi excepţia propriei necompetenţe materiale în soluţionarea cererilor de revizuire a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila şi a sentinţei civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei.

Excepţiile evocate au fost apreciate ca fiind întemeiate, în considerarea următoarelor argumente:

Referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, curtea de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia obiectul revizuirii îl pot constitui doar hotărârile judecătoreşti rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile instanţelor de recurs, atunci când acestea evocă fondul, raportat la faptul că decizia atacată a fost pronunţată tot în soluţionarea unei cereri de revizuire, respectiv a deciziei civile nr. 23/R din 1 februarie 2016, respinsă la rândul ei ca inadmisibilă.

Astfel, constatând că prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat a fost respinsă ca inadmisibilă o cale de atac de retractare şi că prin urmare aceasta nu poate evoca fondul, curtea de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite în speţă cerinţele legale evocate şi ca atare că autoarea demersului judiciar nu are deschisă calea de atac a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 140/R din 1 iunie 2016.

În ceea ce priveşte revizuirea deciziei civile nr. 23/R din 1 februarie 2016, curtea a reţinut că, deşi inadmisibilă la rândul ei pentru argumentele anterior expuse, în ordinea de analiză a excepţiilor primează tardivitatea declarării cererii.

Astfel, a notat că cererea de revizuire promovată la 16 iunie 2016 a fost declarată cu depăşirea termenului de o lună instituit de art. 324 alin. (1) pct. 1 şi 4 C. proc. civ., calculat de la 1 februarie 2016, data pronunţării hotărârii a cărei revizuire s-a cerut.

Cu privire la cererile de revizuire a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia Civilă şi a sentinţei civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2010, curtea a dispuns dispungerea în vederea discutării excepţiei propriei necompetenţe materiale în soluţionarea acestora, faţă de prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se solicită.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a declarat recurs, solicitând constatarea nulităţii acesteia, precum şi a deciziilor civile nr. 140/R din 1 iunie 2016, nr. 23/R din 1 februarie 2016 şi nr. 106/R din 8 aprilie 2015, toate pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia Civilă şi a sentinţei civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei.

De asemenea, a solicitat instanţei de recurs să constate nulitatea absolută absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 19 februarie 1972 şi nr. 864 din 29 august 1987 şi existenţa dreptului de propietate al defuncţilor săi părinţi F. şi G. asupra terenurilor agricole situate în oraşul Făurei şi comuna Vişani, judeţul Brăila, precum şi obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Prin decizia nr. 385 din 7 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă şi a obligat-o pe recurenta-revizuentă la plata către intimata B. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată,

Pentru a decide în acest sens, instanţa supremă a reţinut că decizia recurată era o hotărâre pronunţată în calea de atac a revizuirii, exercitată împotriva unor decizii irevocabile, fiind deci irevocabilă la rândul său, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5, raportat la art. 328 C. proc. civ., nesusceptibilă de a mai fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

De asemenea, Înalta Curte a notat că aceeaşi concluzie decurge şi din observarea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs şi în cuprinsul cărora nu sunt incluse şi deciziile date în recurs, precum şi din principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.

Împotriva evocatei decizii, autoarea a formulat cerere de revizuire, pe care a întemeiat-o strict formal pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ., limitându-se doar să indice aceste norme în cuprinsul memoriului depus la dosar, fără să dezvolte în concret critici subsumate acestora.

Totodată, autoarea căii de atac a invocat excepţia nulităţii deciziei a cărei revizuire a solicitat-o, fără însă să detalieze aspectele pentru care aceasta ar trebui să fie astfel sancţionată. În continuare, revizuenta, în cuprinsul numeroaselor file ce constituie declaraţia căii de atac de retractare, a reluat expunerea situaţiei de fapt în cauză, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate de instanţele anterioare asupra cererii sale de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 29 august 1987 şi nr. 128 din 19 februarie 1972, autentificate la Notariatul de Stat Făurei.

În considerarea celor menţionate, a solicitat admiterea a acţiunii şi constatarea nulităţii contractelor menţionate.

Analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac de retractare, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 322 din acelaşi Cod, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere pentru motivele expres şi limitativ prevăzute la pct. 1-10 ale aceluiaşi articol.

Prin urmare, textul de lege menţionat mai sus prevede în mod explicit pentru cazul hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs condiţia ca hotărârea atacată cu revizuire să fie una care evocă fondul.

Aşa fiind, din categoria acestui tip de hotărâri, pot fi atacate cu revizuire, întrucât evocă fondul, doar cele pronunţate în urma rejudecării fondului după casarea cu reţinere şi cele prin care s-a modificat hotărârea recurată, pe chestiuni de fapt stabilite în recurs.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, iar scopul său este acela de îndepărtare a erorilor săvârşite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată, spre deosebire de recurs, care, în principiu, urmăreşte remedierea erorilor de drept.

Prezenta revizuire este îndreptată împotriva deciziei nr. 385 din 7 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, hotărâre prin care instanţa supremă a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin care această din urmă instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de aceeaşi autoare A. împotriva deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, dată în dosarul nr. x/2016 al aceleiaşi instanţe şi a respins ca tardivă cererea aceleiaşi revizuente formulată împotriva deciziei civile nr. 23/R din 1 februarie 2016, dată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, cum prin decizia atacată a fost soluţionat un recurs, în sensul respingerii acestuia ca inadmisibil, nu se poate aprecia că decizia a cărei revizuire se solicită este o hotărâre care evocă fondul, aşa cum s-a statuat de Curtea Constituţională prin decizia nr. 254/2014, în economia căreia s-a reţinut că evocarea fondului "implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecaţii decât cea dată până la acel moment. Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins."

Astfel, cum în cauză prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat a fost soluţionată o cale extraordinară de atac prin raportare la un fine de neprimire, rezultă cu evidenţă că nu este îndeplinită condiţia evocării fondului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că încheierea atacată cu revizuire nu se încadrează în categoria celor care evocă fondul, astfel încât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 326 din acelaşi Cod, va respinge revizuirea ca inadmisibilă.

Faţă de faptul că revizuenta a căzut în pretenţii, având în vedere că intimaţii B. şi C. au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 50 RON şi au făcut dovada efectuării lor, instanţa supremă, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe recurenta-revizuentă în favoarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, al căror cuantum îl va reduce ca fiind nepotrivit de mare, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., în raport de valoarea pricinii şi de munca avocatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 385 din 7 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Obligă revizuenta să plătească intimaţilor B. şi C. suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2019.