Revision of commercial judgment based on late subscription of capital increase shares as a material error under the cancellation contest

Şedinţa publică din data de 26 martie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 243/CC din 19 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Specializat Argeş a respins ca neîntemeiată cererea formulată de revizuentul A. privind revizuirea sentinţei comerciale nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu B. S.A.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul, analizând calea extraordinară de atac de retractare din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pe care revizuentul şi-a fondat cererea, a reţinut că nu s-a făcut dovada că extrasul de cont nr. 152 din 18 octombrie 2006, invocat ca fiind înscris doveditor reţinut de partea potrivnică, ar fi fost într-adevăr reţinut de pârâta B. S.A., aşa cum statuează textul legal evocat.

De asemenea, raportat la înscrisul invocat de revizuent, a consemnat că prin acesta se susţine faptul că acţionarul B. S.A., C., ar fi deţinut un număr mai mic de acţiuni decât cel avut în vedere la adoptarea Hotărârii A.G.E.A. nr. 92 din 20 septembrie 2006, însă acest motiv nu a fost invocat în faţa primei instanţe la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut.

Totodată, în motivarea soluţiei pronunţate tribunalul a notat că extrasul de cont al pârâtei din 18 octombrie 2006, emis de D. - Sucursala Argeş relevă o situaţie de fapt care nu a fost invocată de părţi în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat şi că acesta nu are caracter determinant în soluţionarea litigiului, reţinând că nu este de natură să determine anularea sentinţei.

Prin decizia nr. 872/A-COM din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuent A. împotriva sentinţei nr. 243/CC din 19 septembrie 2017 a Tribunalului Specializat Argeş şi a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-intimată B. S.A. împotriva aceleaşi sentinţe.

Pentru a decide astfel, curtea a reţinut, în esenţă, că un motiv nou de nulitate a Hotărârii A.G.E.A. nr. 92 din 20 septembrie 2006, întemeiat pe un înscris existent la momentul derulării judecăţii finalizate prin sentinţa a cărei revizuire se cere nu poate repune în discuţie o hotărâre judecătorească asupra pronunţării căreia acest motiv nu a avut nicio înrâurire.

În fundamentarea soluţiei de respingere a apelului declarat de revizuentul A. şi de menţinere a hotărârii primei instanţe, curtea de apel a avut în vedere că restructurarea capitalului social, în sensul reducerii sau majorării acestuia se realizează într-o procedură amplă.

S-a raportat şi la prevederile art. 219 din Legea nr. 31/1990, conform cărora hotărârea adunării generale asupra majorării capitalului social produce efecte numai în măsura în care a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la adoptare. De asemenea, a reţinut că alin. (2) al evocatului text legal reglementează situaţia nesubscrierii integrale a majorării de capital.

Din această perspectivă, instanţa de prim control judiciar a notat că nesubscrierea integrală a capitalului majorat nu atrage nulitatea hotărârii de majorare a capitalului social, dat fiind caracterul ulterior al subscrierii, sub imperiul nulităţii, ca sancţiune juridică, intrând numai actele sau faptele anterioare şi concomitente adoptării hotărârii, nu şi cele ulterioare.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând casarea în întregime a hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire şi a schimbării în tot a sentinţei comerciale nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul nr. x/2006, în sensul anulării Hotărârii A.G.E.A. nr. 92 din 20 septembrie 2006 şi al restabilirii acţionariatului societăţii conform "Structura sintetică consolidată a acţionarilor pentru S.C. B., la data de 01.09.2006: C. 5.305.125 acţiuni procent 94,17392%; persoane fizice 325.189 acţiuni, procent 5,80810% şi persoane juridice 1.013 acţiuni, procent 0,01798%."

Prin decizia nr. 1048 din 22 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 872/A - COM din 18 decembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi l-a obligat pe recurentul-revizuent A. să plătească intimatei B. S.A. suma de 4.998 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a decide în acest sens, Înalta Curte a reţinut în esenţă că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a normelor de drept incidente, respectiv a art. 322 pct. 5 C. proc. civ. la situaţia de fapt stabilită corect de Tribunalul Specializat Argeş.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că din eroare instanţa de recurs, în analiza cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu a observat următoarele aspecte:

1. Acţionarul C. a efectuat la 18 octombrie 2006, tardiv, conform art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, plata sumei de 847.791,00 RON, situaţie atestată de extrasul de cont al intimatei B. S.A. nr. 152 din 18 octombrie 2006. A mai menţionat că suma evocată reprezintă 30% din valoarea de 2.825.970,00 RON ce trebuia achitată până la 17 octombrie 2006 pentru 30% din numărul de 1.130.388 acţiuni subscrise de acest acţionar prin cererea de subscriere pentru majorarea capitalului B. S.A. înregistrată sub nr. x din 17 octombrie 2006.

De asemenea, contestatorul a susţinut că din eroare instanţele anterioare nu au observat că vărsarea tardivă a valorii acţiunilor subscrise se sancţionează cu anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 92 din 20 septembrie 2006 şi restabilirea acţionariatului conform "Structura sintetică consolidată a acţionarilor pentru S.C. B., la data de referinţă 01.09.2006: C. 5.305.125 acţiuni - procent 94,17392 %; Persoane fizice 325.189 acţiuni - procent 5,80810 %; Persoane juridice 1.013 acţiuni - procent 0,01798 %.".

2. Extrasul de cont al B. S.A. nr. 152 din 18 octombrie 2006 îndeplineşte condiţiile prevăzute cumulativ de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă, după darea acesteia, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În acest sens, a susţinut că, ulterior pronunţării sentinţei comerciale nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Argeş, a fost descoperit extrasul de cont al intimatei B. S.A. nr. 152 din 18 octombrie 2006, care fusese reţinut, în opinia sa, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, pentru a nu se obseva că plata sumei de 847.791,00 RON s-a făcut tardiv, la 18 octombrie 2006, de acţionarul C. pentru 30% dintre cele 1.130.388 acţiuni subscrise, termenul fiind impus de procedura de plată statuată de art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

În continuare, contestatorul a arătat că extrasul de cont evocat nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire a solicitat-o şi că actul descoperit are forţă probantă prin el însuşi şi caracter determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de prima intanţă, soluţia pronunţată ar fi fost alta decât cea dată prin sentinţa comercială nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Argeş.

3. Înscrisul doveditor reţinut de partea potrivnică a fost descoperit ca urmare a diligenţelor contestatorului revizuent, care, prin adresa depusă în dosarul nr. x/2017 al Tribunalul Specializat Argeş, a solicitat eliberarea de înscrisuri din dosarul nr. x/2016.

4. În mod eronat instanţa de recurs a menţionat în motivarea deciziei pronunţate jurisprudenţa C.E.D.O., respectiv Hotărârea din 29 iulie 2008, dată în cauza Mitrea contra României, neobservând că acesta nu este aplicabilă în speţă, întrucât extrasul de cont nr. 152 din 18 octombrie 2006 confirmă vărsarea tardivă a sumei subscrise de acţionarul C..

5. Vărsarea tardivă a sumei subscrise de acţionarul menţionat are drept consecinţă anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 92 din 20 septembrie 2006 şi restabilirea acţionariatului conform Structurii sintetice consolidate a acţionarilor pentru B., la data de referinţă 01.09.2006: C. 5.305.125 acţiuni procent 94,17392 %; Persoane fizice 325.189 acţiuni procent 5,80810 %; Persoane juridice 1013 acţiuni procent 0,01798 %."

În considerarea celor anterior expuse, contestatorul a apreciat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi a solicitat admiterea căii de atac de retractare exercitate şi anularea deciziei nr. 1048 din 22 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, cu consecinţa revizuirii sentinţei comerciale nr. 39 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Argeş.

La 12 martie 2019 intimata B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia ca nefondată şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, fără să depună însă la dosar dovada efectuării acestora.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestator ca temei de drept al prezentei căi de atac de retractare, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din dezvoltarea criticilor expuse reiese faptul că în cauză a fost avută în vedere de către contestator exclusiv prima teză a dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., neexistând nicio susţinere despre omisiunea de a cerceta vreun motiv de recurs, autorul căii extraordinare de atac limitându-se să susţină în esenţă că decizia atacată este rezultatul erorii materiale săvârşite de instanţa supremă prin neobservarea tardivităţii plăţii acţiunilor subscrise de acţionarul B. S.A., C. şi a consecinţelor acestui fapt, din perspectiva prevederilor art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Revenind la contestaţia în anulare specială întemeiată pe teza I a art. 318 C. proc. civ., instanţa supremă arată că prin "greşeală materială" se înţelege o eroare de ordin procedural, de o gravitate de natură să determine pronunţarea unei soluţii greşite. Prin urmare, este vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.

Instanţa supremă notează, în contextul dat, că pe calea contestaţiei în anulare nu se pot remedia greşeli de judecată, legea neurmărind să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă.

În speţă, contestatorul a invocat în esenţă, sub diferite exprimări, drept "greşeală materială" pretinsa neobservare de către instanţele învestite în diferite grade de jurisdicţie cu soluţionarea cererii de revizuire a incidenţei dispoziţiilor art. 220 alin. (1), din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, legate de plata tardivă a acţiunilor subscrise de unul dintre acţionarii societăţii intimate.

Din această perspectivă, autorul prezentei contestaţii în anulare a arătat că, în analiza recursului ce a format obiectul deciziei atacate, instanţa supremă nu a avut în vedere situaţia de fapt relevată de extrasul de cont nr. 152 din 18 octombrie 2006 al intimatei B. S.A., emis de D. - Sucursala Argeş, respectiv că acţionarul C. a achitat tardiv (anume la 18 octombrie 2006) acţiunile subscrise, cu depăşirea termenului instituit de prevederile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Or, aceste susţineri, şi dacă ar fi găsite întemeiate, ţin de o eventuală eroare de judecată, iar nu de o eroare materială în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., câtă vreme instanţa de recurs a analizat decizia atacată şi a făcut referire la motivele de recurs invocate de autorul căii de atac, cu privire la care a apreciat însă că nu îndeplinesc condiţiile pentru admiterea cererii de revizuire, condiţii prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că prin contestaţia în anulare de faţă au fost reluate, în parte, criticile invocate în susţinerea recursului, cu toate că acestea au fost avute în vedere de instanţă la soluţionarea acestei căi extraordinare de atac şi au primit o anume dezlegare.

În contextul în care instanţa de recurs a avut în vedere textul legal, pretins a nu fi fost observat ca fiind incident, iar motivarea deciziei atacate relevă acest aspect, este de domeniul evidenţei faptul că prin promovarea prezentei căi extraordinare de atac contestatorul tinde în realitate să acceadă în mod nepermis la calea unui recurs la recurs.

Înalta Curte subliniază că verificarea modului în care instanţa de recurs a analizat actul doveditor, pretins reţinut de partea potrivnică, precum şi aplicarea de către instanţele de fond şi de apel a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu poate face obiectul contestaţiei în anulare, întrucât este un aspect de esenţa judecăţii, care nu poate intra în sfera "greşelii materiale" la care fac referire dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ.

Punând în discuţie aspectul evocat, autorul căii de atac urmăreşte, de fapt, rejudecarea recursului soluţionat prin decizia nr. 1048 din 22 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ceea ce contravine principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României.

De asemenea, instanţa supremă apreciază că nu poate fi circumscrisă cazului de contestaţie în anulare specială prevăzută de art. 318 teza I C. proc. civ. critica autorului căii de atac privind referirea în considerentele deciziei de recurs la o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pretins irelevantă, întrucât acest aspect, şi dacă ar fi găsit întemeiat, nu ar putea fi cenzurat, întrucât ţine de judecată în măsura în care instanţa de recurs a integrat în ordinea juridică internă o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază contestaţia în anulare ca nefondată şi urmează să o respingă.

Constatându-se că intimata nu a depus înscrisuri doveditoare cu privire la cheltuielile de judecată pretins efectuate în cauză, cererea de acordare a acestor cheltuieli va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1048 din 22 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Respinge cererea intimatei B. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2019.