Premature appeal against recusal ruling inadmissible; recusal rejection stands.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the creditor’s appeal against the 25 June 2018 ruling of the Bucharest Court of Appeal that rejected its request to recuse the entire appellate panel; consequently, the 25 June 2018 ruling remains in force. The creditor had sought recusal of two appellate judges in a dispute arising from insolvency proceedings, where it claimed set-off of receivables and, in the alternative, rescission of a sale contract and repayment of the price. The court held that, under Article 53(1) and (3) of the Civil Procedure Code, an order rejecting recusal may be appealed only together with the final decision on the merits—or, if that decision is definitive, by recourse filed within 5 days of communication of that decision—not of the recusal order itself. Since the creditor filed its recourse on 16 July 2018 before the appellate court rendered its definitive decision on 1 November 2018, the recourse was premature and thus inadmissible, under Article 457 of the Civil Procedure Code and Article 43(1) of Law No. 85/2014.
Legislator headnote
AI generatedart. 1617 din C. civ, art. 90 din Legea nr. 85/2014, art. 42 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 53 alin. (1) din C. proc. civ; Premature appeal against recusal ruling inadmissible; recusal rejection stands: The creditor had sought recusal of two appellate judges in a dispute arising from insolvency proceedings, where it claimed set-off of receivables and, in the alternative, rescission of a sale contract and repayment of the price. The court held that, under Article 53(1) and (3) of the Civil Procedure Code, an order rejecting recusal may be appealed only together with the final decision on the merits—or, if that decision is definitive, by recourse filed within 5 days of communication of that decision—not of the recusal order itself. Since the creditor filed its recourse on 16 July 2018 before the appellate court rendered its definitive decision on 1 November 2018, the recourse was premature and thus inadmissible, under Article 457 of the Civil Procedure Code and Article 43(1) of Law No. 85/2014.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to declare the appeal inadmissible because the order rejecting the challenge was only appealable together with the final decision.
Used as the procedural basis for rejecting the appeal as inadmissible in the simplified procedure.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 martie 2019
I. Prin cererea înregistrată la data de 14 august 2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2014, creditoarea S.C. A. S.A. a solicitat să constate că a intervenit compensarea sumei de 2.564.255,51 RON reprezentând contravaloarea creanţelor cedate către debitoarea S.C. B. S.R.L. şi valorificate de aceasta de îndată, la data semnării contractului nr. x/07.04.2014, cu obligaţiile de plată pe care S.C. B. S.R.L. le avea către C. S.R.L. şi D. S.R.L., respectiv restituirea bunurilor livrate în cuantum de 1,194,409,29 RON şi plătite iniţial de S.C. E. în baza contractului nr. x/07.04.2014 sau achitarea contravalorii acestora pe măsura încorporării acestora în construcţii.
În subsidiar, a solicitat obligarea administratorului judiciar la înscrierea la masa credală a sumelor achitate de S.C. A. S.A. în baza tranzacţiei confirmate de instanţă, la data de 25.07.2017.
În drept, creditoarea a invocat dispoziţiile art. 1617 din C. civ. şi cele ale art. 75 alin. (3), art. 84 şi art. 90 din Legea nr. 85/2014.
La termenul de judecată din data de 27.11.2017, creditoarea S.C. A. S.A. a formulat cerere completatoare a cererii de compensare, prin care, în ceea ce priveşte capătul doi al cererii iniţiale, referitor la mărfurile livrate în valoare de 1.194.409,29 RON, a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare a mărfurilor vândute către S.C. B. S.R.L., nr. 03/24.01.2014, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei esenţiale de plată a preţului şi obligarea debitoarei la restituirea mărfurilor sau la plata acestei sume.
Prin sentinţa nr. 1357 din 05 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii şi a respins cererea de compensare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel creditoarea A. S.A., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2014/a72.
În cursul soluţionării apelului, creditoarea A. S.A. a formulat, atât oral, în şedinţa de judecată din data de 21 iunie 2018, cât şi în scris, cerere de recuzare a întregului complet de judecată, compus din doamnele judecător F. şi G., cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 25 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de recuzare a întregului complet de judecată, compus din doamnele judecător F. şi G., formulată de apelanta-creditoare A. S.A.
Încheierea a fost comunicată recurentei-creditoare la data de 10 iulie 2018 .
Prin decizia nr. 2179/2018 din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - creditoare A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1357/05.03.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia VII-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii - creditori H., I. S.A., Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, S.C. J. S.A. şi intimata - debitoare S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar Consorţiul Format din K. SPRL şi L. SPRL şi S.C. B. S.R.L., prin administrator special M..
III. Împotriva încheierii din data de 25 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs creditoarea A. S.A., la data de 16 iulie 2018, solicitând admiterea căii de atac declarate, casarea încheierii recurate şi admiterea cererii de recuzare a întregului complet de judecată compus din doamnele judecător F. şi G..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 27.07.2018.
În susţinerea cererii de recurs, recurenta-creditoare a arătat, în esenţă, că instanţa de apel s-a rezumat la a respinge cererea de recuzare formulată, fără a analiza motivele invocate şi fără a preciza de ce în cauză nu sunt incidente prevederile art. 42 C. proc. civ.
În acest sens, a menţionat că instanţa de apel a arătat, în considerentele deciziei civile nr. 722/13.04.2017 pronunţate în dosarul nr. x/2015, că în patrimoniul B. S.R.L. s-a născut un drept de creanţă curent, iar în sarcina A. S.A. s-a născut o obligaţie curentă de achitare a sumei prin efectul hotărârii judecătoreşti.
Cu alte cuvinte, recurenta-creditoare a precizat că, în speţă, instanţa de apel urmează a se pronunţa asupra asupra incidenţei instituţiei compensării invocate de A. S.A., aspect cu privire la care şi-a format deja o părere şi a pronunţat o soluţie, într-o altă cauză.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Se reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2014, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (1) din acest act normativ:
"Curtea de apel va fi instanţă de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive.".
Totodată, potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
Conform art. 53 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ., "când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă".
Din coroborarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiaşi articol menţionat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, astfel cum greşit a procedat, în speţă, recurenta-creditoare.
Din includerea de către legiuitor a sintagmelor:
"hotărârea prin care s-a soluţionat cauza" şi "trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau (…) la prima instanţă" în textele de lege anterior menţionate, rezultă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea unui apel va putea fi atacată cu recurs numai după soluţionarea cauzei respective şi pronunţarea unei hotărâri definitive, în înţelesul prevederilor art. 634 din C. proc. civ.
În speţă, se constată că la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată, respectiv data de 16 iulie 2018, judecarea apelului de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă nu era încă finalizată, astfel că, anterior acestui moment procesual, recurenta-creditoare nu avea deschisă calea de atac a recursului.
Dimpotrivă, în raport cu prevederile legale anterior evocate, având în vedere că decizia nr. 2179/2018, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a soluţionat, cu caracter definitiv, apelul formulat de recurenta-creditoare, a fost pronunţată la data de 1 noiembrie 2018, Înalta Curte constată că recurenta-creditoare putea formula recurs împotriva încheierii atacate doar ulterior comunicării acestei decizii, mai exact în interiorul unui termen de 5 zile de la data comunicării.
Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-creditoare A. S.A. împotriva încheierii din 25 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-creditoare A. S.A. împotriva încheierii din 25 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2019.