Construction debt dispute; nullity of cassation appeals for failure to distinguish factual errors from material law violations

Şedinţa publică din data de 22 martie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 935.916,70 RON (din care suma de 803753,89 RON reprezintă debit principal-contravaloare lucrări executate conform contract nr. x/21.06.2010, constând în lucrări de defrişare, lucrări de piconare şi lucrării montare conductă transport instalată, iar suma de 132162,81 RON, reprezintă garanţia de bună execuţie), precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 96.477,92 euro, reprezentând contravaloare lucrare şi penalităţi de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 2502/20.04.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2014 s-a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 342.745,51 RON. S-au respins restul pretenţiilor ca nefondate. A fost admisă cererea reconvenţională. S-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile din cererea reconvenţională având ca obiect penalităţile de întârziere şi s-au respins aceste pretenţii ca prescrise. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 22.210,3 Euro. S-au respins restul pretenţiilor ca nefondate.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10.032,45 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât şi pârâta S.C. B. S.R.L., cererile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V- a civilă sub numărul unic de dosar x/2014

Prin decizia nr. 1837 din 8 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ambele apeluri, ca nefondate, în contradictoriu şi cu intimata C. SPRL FILIALA ARGEŞ - ADMINISTRATOR JUDICIAR AL S.C. A. S.R.L.

III Împotriva acestei decizii au formulat recurs, atât reclamanta S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL, cât şi pârâta S.C. B. S.R.L.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL a invocat, în susţinerea recursului, dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Sub aspectul motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a avut în vedere argumentul recurentei-reclamante privind greşita evaluare de către prima instanţă a raportului de expertiză întocmit în cauză (prin care s-a stabilit valoarea totală a lucrărilor stabilită prin raportul de expertiză), în special răspunsul la obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză, probă din care rezultă că recurenta-pârâta datorează recurentei-reclamante o sumă de 734.116,29 RON plus TVA, în total 910.304,20 RON .

Recurenta-reclamantă a mai arătat că instanţa de apel nu a avut în vedere, în analiza căii de atac formulate, răspunsurile recurentei-pârâte la interogatoriul administrat în faţa primei instanţe, în special răspunsul la întrebarea nr. 20, în considerarea căruia instanţa de apel ar fi trebuit să rejudece cauza şi să dispună obligarea pârâtei şi la plata lucrărilor constând în săpătură/piconare în stâncă în cuantum de 511.820,38 RON.

Totodată, a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit şi alte probe din dosar, menţionând: Anexa la devizul de lichidare încheiat la data de 16.03.2011, procesele-verbale din data de 21.07.2010 şi din data de 20.06.2011, Anexa la procesul-verbal de lichidare încheiat la 16.03.2011, tradus din limba spaniolă în limba română şi procesul-verbal din data de 21.07.2011.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a criticat decizia recurată şi din perspectiva faptului că instanţa de apel nu a analizat, în integralitate, criticile şi apărările formulate cu privire la înscrisul de la fila x vol. I.

În ceea ce priveşte motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel nu a cercetat înscrisurile de la dosar (contractul nr. x/21.06.2010, recunoaşterea pârâtei, respectiv înscrisul de la dosarul de fond) sau a realizat o analiză eronată a acestora, cu consecinţa menţinerii, în mod greşit, a soluţiei date de prima instanţă.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a deciziei recurate.

În acest sens, a apreciat că în mod eronat a respins instanţa apelul formulat, în ceea priveşte suma plătită de recurenta-pârâtă potrivit contractului nr. x din data de 21.06.2010, întrucât această sumă valorează 1.133.530,76 RON, nu 914.137,71 RON, cum greşit a reţinut instanţa de judecată.

Astfel, a arătat că din analiza coroborată a probelor reiese că suma corectă pe care trebuia să o achite recurenta-pârâtă este 123.352,46 RON, nu de 342.754,51 RON, astfel cum nejustificat s-a reţinut de către instanţa de apel.

De asemenea, a criticat, ca nelegală şi nefondată, aprecierea instanţei de apel potrivit căreia "la momentul emiterii biletului la ordin, beneficiarul a avut în vedere atât avansul achitat, cât şi suma reţinută cu titlu de garanţie", deoarece ar fi trebuit fi avute în vedere doar plăţile efectiv efectuate.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL a depus întâmpinare, la data de 11.04.2018, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă, precizând că argumentele menţionate în cadrul recursului declarat de aceasta nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului.

Şi recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, la data de 05.04.2018, invocând excepţia nulităţii recursului formulat de către recurenta-reclamantă, despre care a susţinut că este nemotivat, criticile formulate neîncadrându-se în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

Totodată, la data de 02.05.2018, recurenta-pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta-reclamantă, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului invocată, precum şi respingerea apărărilor formulate de recurenta-reclamantă prin întâmpinare.

IV. Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţiile nulităţii recursurilor formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurenta-pârâta S.C. B. S.R.L., constată că recursurile sunt nule, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat doar formal, în susţinerea recursului său, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., deoarece aceasta nu a formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanţa de apel, din perspectiva dispoziţiilor legale invocate.

Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, se constată că în conţinutul cererii şi al motivelor de recurs menţionate, recurenta-reclamantă face, exclusiv, trimiteri la situaţia de fapt reţinută în cauză, despre care arată că ar fi fost greşit stabilită, deoarece instanţa de apel a analizat şi interpretat greşit probele administrate în cauză: raportul de expertiză întocmit în legătură cu valoarea plăţilor datorate, răspunsurile recurentei-pârâte la interogatoriul administrat în faţa primei instanţe, Anexa la devizul de lichidare încheiat la data de 16.03.2011, procesele-verbale din data de 21.07.2010 şi din data de 20.06.2011, Anexa la procesul-verbal de lichidare încheiat la 16.03.2011, procesul-verbal din 21.07.2011 şi înscrisul de la fila x vol. I.

În mod similar, subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanţei de apel pentru greşita evaluare şi analiză a înscrisurilor ce constituie probe în cauză, făcând referire la contractul nr. x din data de 21.06.2010, respectiv înscrisul de la dosarul de fond.

Şi în ceea ce priveşte recursul formulat de către recurenta-pârâta S.C. B. S.R.L. se constată că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. au fost doar formal invocate, nefiind menţionate în cererea de recurs critici de legalitate referitoare la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că argumentele invocate de recurenta-pârâtă în susţinerea recursului său vizează, în esenţă, tot greşita stabilire situaţiei de fapt în urma analizei probelor administrate, recurenta-pârâtă fiind nemulţumită de modul eronat în care a fost stabilit cuantumul sumei achitate de aceasta, potrivit contractului nr. x din data de 21.06.2010.

Cu privire la recursul formulat de către recurenta-reclamantă, se reţine că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., decizia recurată este susceptibilă de casare, exclusiv pentru motive de nelegalitate, dacă nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Or, în speţă, recurenta-reclamantă nu arată, în concret, care anume sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii ce ar putea duce la incidenţa în cauză a dispoziţiilor anterior menţionate şi nu susţine nemotivarea soluţiei din dispozitiv, motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea, în exclusivitate, a unor considerente străine de natura pricinii.

Se mai reţine, cu referire la ambele recursuri formulate în cauză, că potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, pentru motive de nelegalitate, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu totul diferit de prevederile textului anterior menţionat, Înalta Curte constată că toate argumentele invocate, atât de către recurenta-reclamantă, cât şi de către recurenta-pârâtă în susţinerea motivului de recurs prevăzut de acest text se referă la modul de interpretare a probelor de către instanţa de apel şi la modalitatea de stabilire a elementelor de fapt ale speţei, aşadar aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care exced controlului instanţei de recurs.

În aceste condiţii, lipsa unei argumentaţii care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare indicate, face imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs, din cuprinsul susţinerilor recurentelor neputându-se desprinde elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentele nu s-au conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursurilor formulate, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL împotriva deciziei civile nr. 1837 din 08 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2019.