Jurisdictional conflict resolved by assigning competence to branch of claimant over head office in labor code wage action
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ordering the Tribunal of Iași to hear the case and rendering a final decision. The dispute involved a negative conflict of jurisdiction arising from a civil action brought by a national railway transport company against an employee for the recovery of 207,036 RON in fuel damages, where the initial forum (Tribunal of Iași) declined competence claiming the employer's head office was in Bucharest, while the Tribunal of Bucharest subsequently declined competence in favor of Iași. The court applied Article 269(2) of the Labor Code in conjunction with Article 95(1) of the Code of Civil Procedure, determining that territorial competence lies with the tribunal of the claimant's domicile or seat. Crucially, the court identified the claimant as the regional branch (Sucursală) in Iași, which possessed active procedural legitimacy and a specific mandate to act on behalf of the parent company, rather than the head office in Bucharest; thus, the principle of dispositiveness applied to the branch's seat, establishing the Tribunal of Iași's exclusive competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved by assigning competence to branch of claimant over head office in labor code wage action: The dispute involved a negative conflict of jurisdiction arising from a civil action brought by a national railway transport company against an employee for the recovery of 207,036 RON in fuel damages, where the initial forum (Tribunal of Iași) declined competence claiming the employer's head office was in Bucharest, while the Tribunal of Bucharest subsequently declined competence in favor of Iași. The court applied Article 269(2) of the Labor Code in conjunction with Article 95(1) of the Code of Civil Procedure, determining that territorial competence lies with the tribunal of the claimant's domicile or seat. Crucially, the court identified the claimant as the regional branch (Sucursală) in Iași, which possessed active procedural legitimacy and a specific mandate to act on behalf of the parent company, rather than the head office in Bucharest; thus, the principle of dispositiveness applied to the branch's seat, establishing the Tribunal of Iași's exclusive competence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the dispositive to establish the competence of the Tribunal of Iași to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 martie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2017, reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iaşi, a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând admiterea acţiunii ca fiind legală şi temeinică şi, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 207,036 RON reprezentând contravaloarea a 31 kg motorină, prejudiciu adus unităţii.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că pârâtul este salariatul Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iaşi - Depoul de locomotive Suceava, având funcţia de mecanic locomotive.
Precizează că din istoricul raportului de cercetare nr. IS4/T2/4/1/9/2015, înregistrat la Cabinet Director SRTFC Iaşi cu nr. IS1/411/16.04.2015, rezultă că în data de 02.10.2014, cu ocazia efectuării citirii înregistrărilor instalaţiei de citire a combustibilului (ICL) la locomotiva DHC 326, pe luna septembrie 2016, pe anumite intervale de timp s-a constatat o creştere nejustificată a consumului instantaneu de motorină al motorului diesel (MD) de la această locomotivă, în sensul că, la turaţii mai mici, la mers în gol, realizează consumuri instantanee de peste 1 kg/min. şi, de asemenea s-a constatat şi depăşirea consumului maxim alocat.
Menţionează că prin încălcarea sarcinilor de serviciu pârâtul A. se face vinovat de producerea unui prejudiciu societăţii de 207,036 RON prin depăşirea cotelor de consum alocate cu 31 kg de motorină aşa cum reiese şi din finalul raportului de cercetare.
În drept, reclamanta îşi întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile articolului 254 Codul muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 444 din data de 07 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi, invocată din oficiu de instanţă şi, în consecinţă, s-a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. Bucureşti, are sediul în Bucureşti, astfel că, având în vedere dispoziţiile art. 269 Codul muncii, a constatat că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze.
A reţinut, totodată, că, în privinţa determinării instanţei competente în soluţionarea cauzei, nu prezintă relevanţă faptul că acţiunea introductivă a fost formulată de reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iaşi, sucursală al cărei sediu este în municipiul Iaşi, deoarece în stabilirea instanţei competente trebuie avut în vedere sediul/domiciliul reclamantului, nu sediul procedural ales sau sediul/domiciliul reprezentantului reclamantului
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 462 din 29 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat, la rândul său, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea acestei soluţii, Tribunalul Bucureşti a apreciat că, în raport cu precizarea înregistrată la dosar la data de 17 decembrie 2018, prin care Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. Bucureşti a solicitat să se constate că Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iaşi a fost mandatată să formuleze cereri, întâmpinare, apel şi alte apărări necesare soluţionării cauzei pentru Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. Bucureşti, persoana reclamantă în cauză este Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iaşi.
Prin urmare, având în vedere că în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a litigiului are relevanţă aspectul concret privitor la stabilirea persoanei care are calitatea de reclamant, prin raportare la voinţa expresă a titularului acţiunii şi la faptul că, în speţă, reclamanta din prezenta cauză are sediul pe raza teritorială a judeţului Iaşi, Tribunalul a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de sediul reclamantei indicat în cererea de chemare în judecată.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, dreptul comun în materie, cererile având ca obiect conflicte de muncă se adresează "instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."
În cauză nu este aplicabilă derogarea de la prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii stabilită de art. 210 din Legea nr. 62/2011, care reglementează competenţa alternativă, a instanţei de la locul de muncă sau a instanţei de la domiciliul reclamantului, deoarece această dispoziţie are legătură cu competenţa de soluţionare a litigiilor de muncă în care reclamant este angajatul, aspect care nu se regăseşte în speţă.
În consecinţă, în lumina dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei pentru situaţia în care angajatorul are calitatea de reclamant aparţine tribunalelor de la sediul reclamantului.
Astfel, se apreciază că în mod corect a reţinut Tribunalul Bucureşti că pentru determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei se impune a se stabili, în prealabil, care dintre cele două societăţi are calitatea de reclamantă în prezentul litigiu, instanţa raportându-se la precizările şi înscrisurile depuse la dosar la data de 17 decembrie 2018, prin care se arată că, în speţă, Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iaşi a fost mandatată de către Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. Bucureşti, să formuleze cereri, întâmpinare, apel şi alte apărări necesare soluţionării cauzei, astfel încât reclamanta în cauza de faţă este Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iaşi.
În acest sens, partea a făcut referire la înscrisul intitulat "Regulament de organizare şi funcţionare al Sucursalei de Transport Feroviar de Călători Iaşi" în conţinutul căruia, la punctele 35-39, se indică atribuţiile pe care această sucursală este împuternicită să le exercite în materie juridică, precum şi la faptul că legea de procedură civilă conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică.
Se reţine, totodată, că în Regulamentul anterior menţionat se indică şi sediul Sucursalei de Transport Feroviar de Călători Iaşi, respectiv Strada x nr. 1 Corp B, Iaşi, Judeţul Iaşi.
În considerarea aspectelor arătate, având în vedere principiul disponibilităţii, potrivit căruia părţile pot determina conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi al participanţilor la proces, Înalta Curte va determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport cu sediul reclamantei din prezenta cauză, Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iaşi.
Aşadar, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Iaşi, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2019.