Insolvency claims verification and res judicata effect of bankruptcy opening judgments

Şedinţa publică din data de 22 martie 2019

Deliberând asupra cererilor de revizuire, constată următoarele:

I. Prin sentinţa civilă nr. 564/JS/14.12.2015 pronunţată la data de 14 decembrie 2015 în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-A Civilă, de contencios administrativ a constatat admise, prin decizia civilă nr. 904 pronunţată în dosar nr. x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, cererile formulate de creditorii S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi C. pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva pârâtului debitor S.C. D. S.A şi, în consecinţă, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului S.C. D. S.A.

II. Ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-A Civilă, de contencios administrativ au fost formulate, în cadrul dosarului nr. x/2015, o serie de contestaţii la tabloul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. D. S.A. nr. 10082/23.03.2016, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 6008/24.03.2016, întocmit de administratorul judiciar - Consorţiul E. SPRL - Cabinet Individual de Insolvenţă F..

Prin sentinţa civilă nr. 376/JS/17.11.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraş-Severin:

- a admis contestaţia formulată de creditorii S.C. A. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., I., CABINET AVOCAT J., şi K. împotriva creanţei S.C. B. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă a înlăturat de pe tabloul de creanţe al debitoarei S.C. D. S.A. întreaga creanţă a S.C. B. S.R.L.;

- a respins contestaţia formulată de creditorul S.C. B. S.R.L. împotriva tabloului de creanţe al debitoarei în ce priveşte creanţa declarată de acesta;

- a admis contestaţiile formulate de creditorii S.C. A. S.R.L, S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., I., CABINET AVOCAT J. şi K. împotriva creanţei lui C. şi, pe cale de consecinţă, a înlăturat de pe tabloul de creanţe al debitoarei S.C. D. S.A. întreaga creanţă solicitată de C.;

- a respins contestaţia formulată de creditorul C. împotriva tabloului de creanţe al debitoarei în ce priveşte creanţa declarată de acesta;

- a admis contestaţia formulată de creditorul CABINET AVOCAT J. şi K. împotriva înscrierii creanţei creditorului I. în tabloul de creanţe al debitoarei şi a fost înlăturată de pe tabloul de creanţe întreaga creanţă solicitată de I.;

- a respins contestaţia formulată de creditorul I. împotriva tabloului de creanţe în ce priveşte creanţa declarată de acesta;

- a admis cererea de intervenţie în nume propriu formulată de D..

Prin decizia civilă nr. 183/C/2018 - A din data de 17 iulie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015 - A, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar CII L., şi C., împotriva încheierilor din camera de consiliu din 02.09.2016 şi din 27.10.2016, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 27.10.2016, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin;

- a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul Consorţiul E. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. D. S.A, în contradictoriu cu intimatul M., împotriva sentinţei nr. 376/JS/17.11.2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin;

- a luat act de renunţarea la apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii S.C. D. S.A. prin administrator special N. S.P.R.L., K., Cabinet Avocat J., S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar CII L., şi administratorul judiciar al D. S.A. O. SPRL, împotriva sentinţei nr. 376/JS/17.11.2016 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin;

- a admis apelurile declarate de apelanţii S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar CII L., C., şi I., în contradictoriu cu intimaţii S.C. H. S.R.L., S.C. G. S.R.L., M., Cabinet Avocat J., K., D.., S.C. A. S.R.L., S.C. D. S.A. prin administrator special N. S.P.R.L. şi administratorul judiciar al D. S.A. O. SPRL, împotriva sentinţei nr. 376/JS/17.11.2016 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta D., a respins contestaţiile împotriva tabelului preliminar al creanţelor formulate de creditorii Cabinet Avocat J. şi K., precum şi S.C. B. S.R.L., în ceea ce priveşte creanţa creditorului I. şi, în consecinţă, a menţinut înscrierea în tabelul de creanţe a creanţei creditorului I. în cuantum de 48.272,51 RON, cu titlu de creanţă chirografară.

- a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

III. Împotriva acestei decizii au formulat cereri de revizuire revizuenta S.C. B. S.R.L., prin administrator special P. şi prin administrator judiciar CABINET DE INSOLVENŢĂ L., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2018 şi, de asemenea, revizuentul C., a cărui cerere de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2018.

1. Cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.R.L., prin administrator special P. şi prin administrator judiciar CABINET DE INSOLVENŢĂ L., este întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocată contrarietatea deciziei civile nr. 183/C/2018 - A din data de 17 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu următoarele hotărâri judecătoreşti:

- decizia civilă nr. 904/15.10.2015, pronunţată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă;

- decizia civilă nr. 230/16.03.2016, pronunţată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă;

- deciziile civile nr. 76/A/2009, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, şi nr. 1083/R/2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ambele în dosarul nr. x/2008, prin care a fost menţinută sentinţa civilă nr. 2813/2008 pronunţată de Judecătoria Caransebeş.

2. Similar, cererea de revizuire formulată de revizuentul C., este întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocată contrarietatea deciziei civile nr. 183/C/2018 - A din data de 17 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal cu:

- decizia civilă nr. 904/15.10.2015, pronunţată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă şi

- decizia civilă nr. 230/16.03.2016, pronunţată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

3. Prin încheierea de şedinţă din data de 18 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a dispus reunirea celor două pricini anterior menţionate, având în vedere că cererile de revizuire vizează aceeaşi hotărâre, iar motivul pe care se întemeiază, respectiv contrarietatea, este invocat în raport cu aceleaşi hotărâri, suplimentar, revizuenta S.C. B. S.R.L. invocând contrarietatea de hotărâri şi în raport cu decizia civilă nr. 1083/R/2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2008.

4. În susţinerea cererilor de revizuire, revizuenţii au precizat următoarele:

a) Referitor la decizia civilă nr. 904/15.10.2015, definitivă, pronunţată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă;

Au arătat că, în speţă, prin cererea iniţial formulată de revizuenţi împotriva societăţii S.C. D. S.A., înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş Severin sub nr. x/2015, s-a solicitat judecătorului sindic deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei.

În această cauză, împotriva cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei a formulat contestaţie debitoarea S.C. D. S.A., care a negat atât existenţa, cât şi valoarea creanţelor invocate de către creditori, între care şi revizuenţii.

Prin sentinţa civilă nr. 366/JS/24.06.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraş-Severin a admis contestaţiile formulate de debitoarea S.C. D. S.A. împotriva cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de revizuenţi şi de către S.C. A., fiind respinse cererile de deschidere a procedurii.

În considerente, instanţa a reţinut, privitor la creanţa revizuentului C.:

"creanţa nu rezultă din vreun înscris, nici emanat de la debitoare şi nici recunoscut de aceasta", iar in ceea ce priveşte creanţa S.C. B. S.R.L. a menţionat că:

"valoarea creanţei nu este certă, prin urmare, nu îndeplineşte condiţia de fond impusă expres în pct. 20 al art. 5 din lege".

Ulterior, prin decizia civilă nr. 904/15.10.2015, definitivă, pronunţată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, hotărâre în raport cu care a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a admis apelul formulat de creditorii C. şi S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile 366/JS/24.06.2015, a respins contestaţia debitoarei S.C. D. S.A., a anulat sentinţa si a trimis cauza pentru deschiderea procedurii insolvenţei judecătorului sindic,

Procedând astfel, instanţa de apel s-a pronunţat, în mod irevocabil, asupra contestaţiei la deschiderea procedurii formulate de debitoarea S.C. D. S.A., respingând apărările acesteia care vizau atât existenţa, cât şi întinderea creanţelor revizuenţilor şi stabilind, în mod irevocabil că titlul de creanţă al creditoarei S.C. B. S.R.L. îl constituie tranzacţia din 01.04.2015, prin care debitoarea S.C. D. S.A., în schimbul renunţării la o parte din creanţă, recunoaşte faptul că urmează să achite apelantei S.C. B. S.R.L. o creanţă rezultantă de 1.550.000 RON, în timp ce apelantul C., cu condiţia îndeplinirii obligaţiilor asumate de către debitoarea S.C. D. S.A., renunţă la suma de 269.489 Euro din cuantumul dobânzii de 569.489 Euro, datorată de către debitoarea S.C. D. S.A..

În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 904/15.10.2015, revizuenţii au precizat că aceasta vizează: tranzacţia încheiata la data de 01.04.2015 între cei revizuenţi şi debitoarea S.C. D. S.A. (care a reprezentat şi titlul de creanţă în baza căruia a fost deschisă procedura insolvenţei privind debitoarea), recunoaşterea expresă de către debitoare a valorii datoriilor pe care le are faţă de revizuenţi, constatarea de către instanţă a neexecutării obligaţiilor debitoarei, opozabilitatea tranzacţiei faţă de terţi, respingerea de către instanţa de apel care a pronunţat decizia, deopotrivă, atât a contestaţiei debitoarei la deschiderea procedurii, cât şi a susţinerilor prin care aceasta a contestat creanţele invocate de revizuenţi, cu consecinţa implicită a dovedirii existenţei şi întinderii acestor creanţe.

b) Referitor la decizia civilă nr. 230/16.03.2016, pronunţată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a arătat că prin aceasta instanţa a admis apelul formulat de revizuenţi împotriva sentinţei civile nr. 564/JS/14.12.2015, pronunţată la data de 14 decembrie 2015 în dosarul nr. x/2015, a schimbat, în parte, sentinţa apelată, reţinând în considerente, cu autoritate de lucru judecat, caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţelor revizuenţilor şi a respins contestaţia formulată de debitoare la deschiderea procedurii.

c) Revizuenta S.C. B. S.R.L. a făcut referire şi la încălcarea autorităţii lucrului judecat privind sentinţa civilă nr. 2813/2008, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. x/2008, menţinută prin decizia civilă nr. 76/A/2009 a Tribunalului Caraş-Severin (pronunţată în apel) şi decizia civilă nr. 1083/R/2009 a Curţii de Apel Timişoara (pronunţată în recurs).

A precizat că nu este necesar a fi îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în ceea ce priveşte chestiunea litigioasă rezolvată prin această sentinţă, care vizează soluţionarea unei plângeri privind notarea în Cartea Funciară a contractelor de subînchiriere.

Prin sentinţa anterior menţionată s-au invocat de către debitoare, fiind tranşată, chestiunea prescripţiei obligaţiilor născute din contracte şi, de asemenea, ineficienţa juridică a acordurilor de garantare a executării contractelor.

Instanţa s-a pronunţat, în acest sens, pe de o parte, asupra prelungirii automate a contractelor, în condiţiile în care avansurile achitate nu au fost utilizate:

"instanţa apreciază că serviciile achiziţionate nu au fost utilizate în perioada prevăzută, contractele prelungindu-se automat" (pag. 3, alin. (2) şi, pe de altă parte, asupra opozabilităţii/lipsei efectului juridic al acordurilor unilaterale emise de S.C. D. S.A. (aspecte subliniate în decizia civilă nr. 1083/R/2009).

5. Cât priveşte motivele pe care se întemeiază cererea de revizuire, revizuenţii au precizat că, în condiţiile noului C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat vizează atât considerentele, cât şi dispozitivul hotărârilor.

Au menţionat că în noua reglementare procesual civilă, în privinţa revizuirii considerentelor, a fost eliminată cerinţa triplei identităţi, de obiect, cauză şi părţi, întrucât legiuitorul a stabilit, în mod expres, în textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat a considerentelor unei hotărâri judecătoreşti, concluzia fiind că partea are deschisă calea revizuirii pentru a anula, în totalitate, atât considerentele decizorii contrare din cea de-a doua hotărâre, cât şi dispozitivul celei de-a doua hotărâri, pronunţată ca urmare a încălcării autorităţii de lucru judecat a considerentelor primei hotărâri.

De asemenea, au susţinut că cerinţa triplei identităţi, de obiect, cauză şi părţi, nu are incidenţă asupra aspectelor stabilite cu putere de lucru judecat într-o altă cauză, iar din interpretarea dispoziţiilor art. 435 alin. (2) din C. proc. civ. rezultă că o hotărâre judecătorească este opozabilă părţilor, în timp ce terţii sunt ţinuţi sa respecte hotărârea pronunţată, neputându-se prevala de posibilitatea de a face "dovada contrară" pentru a "modifica" situaţia juridică stabilită de o instanţă cu autoritate de lucru judecat.

Revizuenţii au mai precizat că cererea formulată este admisibilă prin prisma faptului că instanţa de apel, pe de o parte, nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat invocate în legătură cu toate hotărârile judecătoreşti indicate de revizuenţi şi, pe de altă parte, a omis să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în susţinerea acestei excepţii, ceea ce echivalează cu lipsa pronunţării asupra autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, au menţionat că prin decizia civilă nr. 183/C/2018/20.07.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Oradea a analizat autoritatea de lucru judecat exclusiv din perspectiva deciziei civile nr. 904/15.10.2015, pronunţate în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, fără a analiza excepţia invocată şi din perspectiva celorlalte două hotărâri definitive la care au făcut referire.

În plus, au susţinut că instanţa nu a analizat excepţia autorităţii de lucru judecat astfel cum a fost învestită, ci a schimbat cauza juridică a cererii de chemare în judecată, reţinând, în mod eronat, că la momentul analizării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei S.C. D. S.A. nu s-ar fi realizat o examinare pe fond a creanţelor creditorilor declanşatori şi, de asemenea, că temei al creanţei îl constituie acte anterioare tranzacţiei încheiate de debitoare cu revizuenţii la data de 01.04.2015 în dosarul nr. x/2014, acte ce nu au fost analizate de instanţa de judecată.

Au precizat că în mod greşit a procedat Curtea de Apel Oradea, deoarece pronunţând decizia civilă a cărei revizuire se solicită, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de revizuenţi, reţinând, în mod nejustificat, că verificarea pe care o face judecătorul la momentul deschiderii procedurii este o verificare a aparenţei dreptului de creanţă, iar creanţa în baza căreia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei este supusă verificării ulterioare, putând fi eliminată de pe tabelul preliminar al creanţelor.

Au susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa că titlul de creanţă al revizuenţilor nu este tranzacţia din 01.04.2015, analizată în faza deschiderii procedurii debitoarei, ci acte anterioare acestei tranzacţii, ce nu au fost analizate de instanţă şi în legătură cu care nu se poate pretinde că decizia s-ar impune cu autoritate de lucru judecat.

Ca atare, au precizat că în mod greşit a apreciat Curtea de Apel Oradea că în prezenta cauză nu este îndeplinită nici condiţia triplei identităţi de cauză, nici cea a identităţii de obiect, deoarece analiza instanţei a vizat acte anterioare tranzacţiei şi, în mod similar, în mod eronat s-a stabilit că nu există identitate de părţi (motivat de împrejurarea că o parte din creditorii care au formulat contestaţii împotriva tabelului preliminar nu au fost părţi în cauza în care s-a deschis procedura insolvenţei şi nu au putut contesta creanţele invocate de revizuenţi), fiind aplicabile dispoziţiile art. 435 alin. (2) din C. proc. civ.

Revizuenţii au susţinut că instanţa care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită s-a pronunţat pe altceva decât ceea ce s-a solicitat, deoarece, anterior, debitoarea a formulat contestaţie prin care a invocat inexistenta creanţelor revizuenţilor şi nelegalitatea tranzacţiei, astfel că există autoritate de lucru judecat a deciziei civile nr. 904/15.10.2015 referitoare la aspectele arătate şi la titlul de creanţă invocat, respectiv tranzacţia din 01.04.2015.

Sub un alt aspect, au menţionat că, refuzând sa analizeze cererea prin prisma tranzacţiei, instanţa a înlăturat practic motivele invocate privind autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei 904/15.10.2015. În realitate, prin cererea de deschidere a procedurii, revizuenţii au invocat tranzacţia din 01.04.2015, iar după data deschiderii procedurii insolventei au depus, conform legii, o cerere suplimentară de admitere a creanţei, în care au arătat care sunt titlurile din care provin creanţele recunoscute prin tranzacţie.

Totodată, revizuenţii au argumentat că, în speţă, creanţa creditorului declanşator trebuie supusă analizei exclusiv din perspectiva potenţialei plăţi ulterioare, nu şi din punctul de vedere al existenţei în sine a creanţei, deoarece procedându-se diferit s-ar ajunge la concluzia că hotărârea definitivă de deschidere a procedurii este, în realitate, nelegală.

Astfel, au arătat că în mod eronat a fost respinsa excepţia autorităţii de lucru judecat, în considerarea faptului ca în considerentele deciziei civile nr. 904/15.10.2015 nu a fost stabilit cuantumul exact al creanţelor, instanţa arătând că acest cuantum va fi stabilit de către lichidator. Contrar acestui argument, au precizat că în ceea ce priveşte creanţele revizuenţilor, instanţa a reţinut exclusiv faptul că sunt recunoscute de debitoare prin tranzacţie, inclusiv sub aspectul întinderii creanţei.

Revizuenţii au mai argumentat că instanţa a respins, în mod greşit, excepţia autorităţii de lucru judecat, reţinând că nu ar fi îndeplinită condiţia triplei identităţi, de obiect, cauză şi părţi.

Totodată, contrar celor reţinute în decizia a cărei revizuire se solicită, au susţinut neaplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., arătând că, în speţă, hotărârea judecătorească produce efecte exclusiv în raport de părţile cărora le este opozabilă (revizuenţii şi debitoarea) şi este pe deplin opozabilă terţilor, care sunt ţinuţi a o respecta, în temeiul principiului opozabilităţii.

În plus, au arătat că în procedura insolvenţei, în care este prevăzută posibilitatea atacării de către terţi a actului constatator al creanţei, nu a fost promovată o astfel de acţiune

Dimpotrivă, acest act constatator a fost analizat deja de către o instanţă de judecată, iar considerentele hotărârii pronunţate (decizia civilă nr. 904/15.10.2015) au autoritate de lucru judecat.

Revizuenţii au conchis că neanalizarea autorităţii de lucru judecat invocate cu privire la ultimele două hotărâri judecătoreşti menţionate în cererea de revizuire conduce la admisibilitatea acestei cereri, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de legislaţie şi doctrină, în sensul că, deşi invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a omis a se pronunţa asupra acestei excepţii.

6. Intimata S.C. D. S.A. prin administrator judiciar O. S.P.R.L., a formulat întâmpinare, atât în cauza nr. x/2018, cât şi în cauza nr. x/2018, solicitând respingerea cererii de revizuire introdusă de către revizuenta S.C. B. S.R.L., ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca netemeinică şi nelegală, precum şi obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Şi intimaţii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L. şi I. au formulat întâmpinare în ambele cauze reunite, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

IV. Examinând cererile de revizuire deduse judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Pretinsa contrarietate de hotărâri este invocată ca existând între decizia civilă nr. 904/15.10.2015, pronunţată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, decizia civilă nr. 230/16.03.2016, pronunţată în dosarul x/2015 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, decizia civilă nr. 76/A/2009, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin şi decizia civilă nr. 1083/R/2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ambele în dosarul nr. x/2008, pe de o parte, şi decizia civilă nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe de altă parte.

a) Primul litigiu a avut ca obiect judecarea cererilor formulate de reclamanţii creditori S.C. A. S.R.L., C. şi S.C. B. S.R.L. pentru deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva pârâtei debitoare S.C. D. S.A., deopotrivă cu contestaţia formulată de debitoare, prin care aceasta a solicitat respingerea cererilor de deschidere a procedurii.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 366/JS/24.06.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraş-Severin a admis contestaţia formulată de debitoare, fiind respinse cererile de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de revizuenţi şi de către S.C. A..

Ulterior, prin decizia civilă nr. 904/15.10.2015, definitivă, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de creditorii S.C. A. S.R.L., C. şi S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile 366/JS/24.06.2015, a respins contestaţia debitoarei S.C. D. S.A., a anulat sentinţa şi a trimis cauza pentru deschiderea procedurii insolvenţei judecătorului sindic.

În considerentele acestei decizii, se reţine că "apelanţii-creditori S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi C. au dovedit creanţe certe, lichide şi exigibile de mai mult de 60 de zile, care rezultă din hotărâri judecătoreşti irevocabile şi din înscrisuri însuşite de apelanta-debitoare, care depăşesc valoarea-prag de 40000 RON, în timp ce debitoarea-intimată nu a probat că are disponibilităţi băneşti care să îi permită îndeplinirea acestor obligaţii", fiind îndeplinite toate exigenţele legii pentru deschiderea procedurii insolvenţei faţă de intimata-debitoare S.C. D. S.A."

b) Urmare a pronunţării deciziei civile nr. 904/15.10.2015, prin sentinţa civilă nr. 564/JS/14.12.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraş - Severin, secţia a II-A Civilă, de contencios administrativ a constatat admise, prin decizia civilă anterior menţionată, cererile formulate de creditorii S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi C. pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. D. S.A şi, în consecinţă, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. D. S.A..

Această dispoziţie a fost menţinută în apel de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 230/16.03.2016, definitivă, pronunţată în dosarul x/2015

c) decizia civilă nr. 1083/R/2009 a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara într-un litigiu anterior celui privind deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva pârâtei debitoare S.C. D. S.A., în dosarul nr. x/2008, ce a avut ca obiect plângerea petentei S.C. Q. S.R.L. Bucureşti împotriva încheierii de respingere nr. 12379 din 23.07.2008 dată de O.C.P.I. Caransebeş privind notarea în C.F. a contractelor de subînchiriere nr. x/2001, legalizat sub nr. x/2008, nr. y/2001, legalizat sub nr. x/2008, nr. y/2001, legalizat sub nr. x/2008 şi nr. y/2001, legalizat sub nr. x/2008 de BNP R. din Bucureşti, contracte recunoscute de către S.C. D. S.A., proprietar al imobilului închiriat, prin acordurile autentificate sub nr. x şi 7285/16.04.2008 şi prin care acelaşi proprietar se obliga ca, în cazul rezilierii contractelor de închiriere cu locatarul, să preia şi să execute contractele de subînchiriere.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2813 din 18 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. x/2008, Judecătoria Caransebeş a admis plângerea formulată de petenta S.C. Q. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.R.L. şi S.C. T. S.R.L. 2002 Băile Hereculane, a desfiinţat încheierea de respingere nr. 12379 din 23 iulie 2008, dată de O.C.P.I. Caransebeş, şi a dispus notarea în CF nr. x Pecinişca a contractelor de subînchiriere menţionate anterior.

Prin decizia civilă nr. 76/08.04.2009, Tribunalul Caraş-Severin a respins apelul pârâtei S.C. D. S.A. împotriva acestei sentinţei civile, iar prin decizia civilă nr. 1083/R/2009, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 76/08.04.2009, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2008.

d) Ulterior deschiderii procedurii insolvenţei cu privire la debitoarea S.C. D. S.A., pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-A Civilă, de contencios administrativ a fost înregistrat dosarul nr. x/2015 - în care a fost pronunţată, în apel, decizia a cărei revizuire se solicită - dosar ce a avut ca obiect soluţionarea contestaţiilor la tabloul preliminar nr. 10082/23.03.2016 al creanţelor debitoarei S.C. D. S.A.., publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 6008/24.03.2016, întocmit de consorţiul E. SPRL-Cabinet Individual de Insolvenţă F.

În acest ultim litigiu, prin sentinţa civilă nr. 376/17.11.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraş-Severin a admis contestaţiile formulate de creditorii S.C. A. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., I., CABINET AVOCAT J. şi K. împotriva creanţelor S.C. B. S.R.L. şi C. şi, pe cale de consecinţă, au fost înlăturate de pe tabloul preliminar de creanţe al debitoarei S.C. D. S.A., în integralitate, creanţele S.C. B. S.R.L. şi C., fiind respinse contestaţiile formulate de aceşti creditori în ceea ce priveşte înscrierea parţială pe tabel a creanţelor solicitate.

Această dispoziţie a instanţei a fost menţinută în apel, de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 183/C/2018 - A pronunţată la data de 17 iulie 2018 în dosarul nr. x/2015 - A, hotărâre despre care revizuenţii susţin că ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti menţionate mai sus.

Trebuie precizat faptul că în analiza cererilor de revizuire formulate în cauză Înalta Curte va avea în vedere litigiul soluţionat definitiv prin pronunţarea deciziei civile nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018, în ansamblul său, întrucât, aşa cum s-a arătat, scopul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela de înlăturare a efectelor judecăţii realizate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, neputându-se admite că hotărârea primei instanţe de fond, prin care au fost înlăturate în întregime de pe tabloul de creanţe al debitoarei S.C. D. S.A. creanţele solicitate de S.C. B. S.R.L. şi de C. ar continua să producă efecte în ipoteza anulării deciziei instanţei de apel pe acest temei al revizuirii.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, care se poate exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă:

"există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea instituirii cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăţi, în condiţii de identitate de părţi, obiect, cauză, cât şi cel pozitiv, care presupune ca aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăţi ulterioare.

Posibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau, dacă această excepţie a fost invocată, de omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra acesteia.

Totodată, chiar dacă în noua reglementare, prin art. 430 alin. (2) din noul C. proc. civ., se prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, această prevedere legală nu permite ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că, prin considerentele care rezolvă o problemă litigioasă, contravine unei hotărâri anterioare, dacă cele două hotărâri sunt date în dosare diferite, între care nu există identitate de părţi şi de chestiune litigioasă dezlegată.

Pornind de la aceste consideraţii de ordin teoretic, Înalta Curte constată că în cadrul litigiului finalizat prin pronunţarea deciziei civile nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018 a Curţii de Apel Oradea, a cărei revizuire se solicită în speţă, a fost invocată autoritatea lucrului judecat vizând atât decizia nr. 904/15.10.2015, cât şi deciziile civile nr. 76/A/2009 şi nr. 1083/R/2009, iar instanţa de fond şi instanţa de apel au analizat aceste aspecte.

În acest sens, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 376/17.11.2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2015, judecătorul sindic a reţinut, cu privire la creanţa S.C. B. S.R.L., următoarele:

"Administratorul judiciar a acceptat în integralitate la masa credală creanţa principală în cuantum de 1.724.373,69 RON, apreciind-o ca recunoscută în mod irevocabil prin decizia civila nr. 904/15.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2015 raportat la dispoziţiile art. 105 alin. (1) teza I din Lege.

De fapt, prin decizia amintită, Curtea de Apel, învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând apelul, a anulat hotărârea şi a trimis cauza judecătorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenţei. Este real că instanţa fondului este ţinută de dezlegarea dată de instanţa de control aspectelor litigioase pe care le soluţionează, însă aceasta nu înseamnă că, dacă la cererea unui creditor se deschide procedura insolvenţei, creanţa lui nu va mai fi verificată. Art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 dispune dimpotrivă: creanţa în baza căreia s-a deschis procedura insolvenţei este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative ataşate cererii de deschidere a procedurii şi în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepţia cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii.

Aşadar, la fel cum au argumentat şi contestatorii, judecătorul sindic reţine că obligaţia de verificare subzistă, astfel cum a dispus şi Curtea chiar la fila x a deciziei invocate:

"cuantumul exact al creanţei va fi stabilit de administratorul judiciar, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea 85/2014, potrivit cărora, creanţa în baza căreia s-a deschis procedura insolvenţei este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative ataşate cererii de deschidere a procedurii şi în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepţia cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii". Aşa fiind, administratorul judiciar trebuia să verifice şi cu privire la această creanţă cele trei elemente determinante pentru înscrierea în tabloul de creanţe."

"Aşa fiind, judecătorul sindic va înlătura şi susţinerile conform cărora creanţa unui creditor declanşator nu mai poate fi analizată sub aspectul existenţei. De asemenea, va înlătura argumentele recunoaşterii creanţei de către instanţe, afirmaţiile fiind nereale. Prin sentinţa civilă nr. 2813/2008 pronunţata de Judecătoria Caransebeş in dosarul nr. x/2008, menţinută de Tribunalul Caraş-Severin prin decizia civila 76/A/2009 şi de Curtea de Apel Timişoara prin decizia civila 1083/R/2009 având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară s-a dispus notarea contractelor de închiriere în CF, nu s-a consfinţit vreo obligaţie a debitoarei D. S.A. cum eronat afirmă creditoarea. În Cartea Funciara nr. x a oraşului Băile Herculane, Partea II, poziţia B7 au fost înscrise contractele de subînchiriere numai pentru opozabilitate faţă de terţi - dosar vol. I"

De asemenea, în analiza creanţei declarate de creditorul C., judecătorul sindic a avut în vedere şi următoarele considerente:

"Pe de o parte, judecătorul sindic constată că administratorul judiciar a acceptat în integralitate la masa credală creanţa principală în cuantum de 1.724.373,69 RON, apreciind-o ca recunoscută in mod irevocabil prin decizia civila nr. 904/15.10.2015 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara in dosarul nr. x/2015 raportat la dispoziţiile art. 105 alin. (1) teza I din Lege. De fapt, prin decizia amintită, Curtea a dispus deschiderea procedurii după admiterea apelurilor unor creditori, între care şi creditorul C., potrivit art. 43 alin. (7) din Legea nr. 85/2014. Curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând apelul, a anulat hotărârea şi a trimis cauza judecătorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenţei. Este real că instanţa fondului este ţinută de dezlegarea dată de instanţa de control aspectelor litigioase pe care le soluţionează, însă aceasta nu înseamnă că, dacă la cererea unui creditor se deschide procedura insolvenţei, creanţa lui nu va mai fi verificată. Art. 102 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 dispune dimpotrivă: creanţa în baza căreia s-a deschis procedura insolvenţei este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative ataşate cererii de deschidere a procedurii şi în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepţia cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii.

Aşadar, la fel cum au argumentat şi contestatorii, judecătorul sindic reţine că obligaţia de verificare subzistă, astfel cum a dispus şi Curtea chiar la fila x a deciziei invocate."

În apelul formulat împotriva sentinţei de mai sus, soluţionat prin decizia civilă nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018 ce face obiectul cererilor de revizuire, revizuenţii din cauza de faţă au reiterat susţinerile referitoare la autoritatea de lucru judecat privind hotărârile pronunţate în cele litigiile anterioare, iar analizând aceste susţineri instanţa de apel a menţinut sub acest aspect hotărârea pronunţată de către instanţa de fond, subliniind propriile argumente pentru care a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a considera că problema litigioasă dedusă judecăţii a fost tranşată cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 904/15.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara in dosarul nr. x/2015.

Astfel, raportat la această decizie, în baza căreia s-a impus judecătorului sindic deschiderea procedurii insolvenţei, Curtea de Apel Oradea a reţinut, prin decizia civilă nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018, următoarele:

"Instanţa de apel va înlătura aceste argumente, pentru mai multe considerente.

Este adevărat că, la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic ori instanţa de apel, după caz, efectuează o verificare a creanţei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, pentru a vedea dacă aceasta este certă, lichidă şi exigibilă. Însă, verificarea pe care o face judecătorul-sindic la momentul soluţionării cererii de deschidere a procedurii este o verificare a aparenţei dreptului de creanţă.

Chiar dacă se dispune deschiderea procedurii insolvenţei în baza cererii unui creditor, nu înseamnă că respectiva creanţa nu va mai fi verificată de către administratorul judiciar în procedura de verificare a creanţelor. În acest sens, art. 102 alin. (2) prevede că nu va mai fi necesară depunerea unei cereri de admitere a creanţei, deoarece creanţa creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei va fi înregistrată de administratorul judiciar în baza documentelor justificative ataşate cererii de admitere a creanţei, însă doar după verificare.

Coroborând această dispoziţie cu cea de la art. 106 alin. (1), rezultă că, doar în procedura de verificare se stabileşte, în baza documentelor depuse şi după efectuarea unei cercetări amănunţite, legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.

Nu pot fi reţinute afirmaţiile apelanţilor, în sensul că, nu ar mai trebui verificate creanţele lor de către administratorul judiciar, din moment ce au fost verificate de către judecătorul-sindic, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. (1), doar administratorul judiciar realizează o cercetare amănunţită a creanţelor în faza de verificare a cererilor de admitere a creanţelor.

De altfel, art. 102 alin. (2) prevede în mod expres că, creanţa creditorului care a formulat cererea de deschidere a procedurii va fi înregistrată în tabelul de creanţe după verificare. Nu în ultimul rând, art. 105 alin. (1) prevede cu caracter de principiu că, toate creanţele sunt supuse procedurii de verificare, cu anumite excepţii expres reglementate de lege, prin care nu se regăseşte şi situaţia creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei. Trebuie precizat, de asemenea, că respectiva creanţă a acestui creditor nu poate fi încadrată nici în noţiunea de " creanţe constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii", deoarece în această categorie pot fi incluse doar creanţele care au făcut obiectul cercetării pe fond, fiind recunoscute în favoarea uneia din părţile litigiului în urma administrării probelor care se impun, iar la momentul analizării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, nu s-a realizat o asemenea examinare pe fond a creanţelor creditorilor declanşatori şi nici nu s-a stabilit cuantumul exact al creanţelor acestora.

Or, în condiţiile în care, este în afara oricărui dubiu că, creanţa creditorului care a solicitat deschiderea procedurii este supusă verificării alături de toate celelalte creanţe, există posibilitatea ca, în urma verificărilor efectuate, să fie înlăturată respectiva creanţă de la masa credală, fie prin neînscrierea sa în tabelul preliminar de către administratorul judiciar, fie ca urmare a soluţionării contestaţiilor împotriva tabelului preliminar.

Sub un alt aspect, se va observa că, în faza deschiderii procedurii împotriva debitoarei S.C. D. S.A., Curtea de Apel Timişoara a analizat creanţa creditorilor S.C. B. S.R.L. şi C.,doar din perspectiva tranzacţiei încheiate la data de 01.04.2015.

Or, după cum rezultă din chiar cererea de admitere a creanţei depusă de creditoarea S.C. B. S.R.L., aflată la fila x şi urm. din vol. IV al Tribunalului Caraş-Severin, aceasta a invocat ca temei al creanţei sale o serie de acte juridice, anterioare tranzacţiei, respectiv: 1. contractele de subînchiriere nr. x/16.06.2001, nr. y/16.02.2001, nr. z/04.07.2001 şi nr. 117/26.07.2001; 2. două acorduri emise de D. S.A., prin care aceasta recunoaşte toate cele 4 contracte de subînchiriere încheiate între S. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L., atât în privinţa preţului, duratei, cât şi a clauzelor, arătând expres că, în cazul rezilierii contractului de locaţie încheiat între aceasta şi S. S.R.L., este de acord cu preluarea şi executarea contractelor; 3. contractul de cesiune încheiat la data de 29.07.2010 şi certificatul de subrogaţie; 4. precum şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Caransebeş.

Prin urmare, titlul constatator al creanţei sale nu este tranzacţia încheiată la data de 01.04.2015, ci cele patru contracte de subînchiriere, preluate de debitoarea D. S.A. în baza acordurilor din anul 2001. Creditoarea însăşi arată că, prin tranzacţie, debitoarea a recunoscut datoria pe care o are faţă de B. S.R.L. care s-a născut, însă, în baza actelor juridice anterior menţionate.

Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce-l priveşte pe creditorul C., care şi-a fundamentat cererea de admitere a creanţei pe sentinţa civilă nr. 659/2009 pronunţată de Tribunalul Covasna, şi pe contractul de cesiune din data de 03.09.2014, prin care a dobândit creanţa de la cedenţii U. şi V.. Acesta a invocat că, prin tranzacţia din 01.04.2005, debitoarea a recunoscut corectitudinea calculului dobânzii legale datorate.

Or, în contextul în care aceste acte juridice nu au făcut obiect de analiză la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, iar ulterior creanţele creditorilor S.C. B. S.R.L. şi C. au fost analizate prin raportare la acestea, nu se poate pretinde că, decizia nr. 904/15.10.2015 s-ar impune cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

Din considerentele deciziei nr. 904/15.10.2015, rezultă că instanţa de apel a reţinut îndeplinirea condiţiilor necesare pentru deschiderea procedurii insolvenţei doar în baza recunoaşterii de către debitoare a creanţelor celor doi creditori prin tranzacţia din 01.04.2005, fără ca la acel moment să se realizeze o cercetare amănunţită a valabilităţii tranzacţiei şi fără să fie avute în vedere şi celelalte acte juridice pe care se întemeiază în realitate creanţele creditorilor. De asemenea, instanţa de apel nu a stabilit la acel moment nici cuantumul exact al creanţelor celor doi creditori, arătând că acesta va fi stabilit de administratorul judiciar în faza de verificare a creanţelor.

În dosarul de faţă, însă, în care se analizează contestaţia mai multor creditori împotriva tabelului preliminar vizând, printre altele, creanţele creditorilor S.C. B. S.R.L. şi C., sunt supuse analizei instanţei alte acte juridice pe care se întemeiază tranzacţia din 01.04.2015, anterioare acesteia, astfel că, nu este îndeplinită nici condiţia identităţii de cauză şi cea a identităţii de obiect cu cauza în care a fost pronunţată decizia nr. 904/15.10.2015.

Nu în ultimul rând, se va reţine că, în cauza soluţionată prin decizia nr. 905/15.10.2015 a Curţii de Apel Timişoara, au figurat în calitate de părţi doar creditorii S.C. B. S.R.L., C. şi S.C. A. S.R.L., de pe poziţia de apelanţi creditori şi S.C. D. S.A., în calitate de intimat debitor. Prin urmare, în respectivul dosar, instanţa de apel a fost limitată la examinarea apărărilor invocate de debitor vis-a-vis de creanţa celor doi creditori şi cu referire la tranzacţia încheiată la 01.04.2005.

În schimb, în prezentul dosar, analiza creanţelor celor doi creditori s-a impus în contextul formulării de către alţi creditori - S.C. A. S.R.L., I., Cabinet de Avocat J., S.C. G. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L. - a contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe, vizând creanţele celor doi creditori S.C. B. S.R.L. şi C.. În cuprinsul contestaţiilor, s-a pus în discuţie legitimitatea celor două creanţe raportat la actele juridice anterioare tranzacţiei din 01.04.2005, pe care se fundamentau, în realitate, cererile de admitere a creanţelor şi, de asemenea, s-a invocat pe cale de excepţie nulitatea tranzacţiei. Or, toate aceste aspecte nu au fost invocate şi nu au făcut obiect de analiză în dosarul finalizat prin decizia nr. 904/15.10.2015, deoarece aceşti creditori nu au fost părţi în cauză la acel moment şi nu au putut contesta la momentul deschiderii procedurii insolvenţei creanţele celor doi creditori.

Chiar dacă creditoarea S.C. A. S.R.L. a fost parte în dosarul de insolvenţă finalizat prin decizia nr. 904, cadrul procesual de la acel moment determinat de obiectul judecăţii, nu i-a permis contestarea creanţei creditorilor S.C. B. S.R.L. şi C., deoarece creanţele lor se discutau doar în contradictoriu cu debitoarea S.C. D. S.A. Creditorul S.C. A. S.R.L. şi-a susţinut propria creanţă în respectivul dosar, poziţia sa procesuală fiind exprimată doar în contradictoriu cu debitoarea S.C. D. S.A., nu şi cu ceilalţi doi creditori. Deci, şi această creditoare, chiar dacă a fost parte în dosarul de insolvenţă la momentul deschiderii procedurii, aceasta trebuie privită de asemenea în prezentul dosar ca şi un terţ faţă de această hotărâre judecătorească în ceea ce priveşte creanţele celor doi creditori S.C. B. S.R..L. şi C..

Prin urmare, în privinţa acestor creditori, sunt aplicabile prevederile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea judecătorească este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta nu face, în condiţiile legii dovada contrară. În baza acestei dispoziţii, constatarea instanţei se impune părţilor ca prezumţie irefragabilă de adevăr, însă terţii creditori nu pot fi ţinuţi de veridicitatea unei soluţii care, în ce-i priveşte, poate fi falsă, astfel încât au posibilitatea să conteste valoarea lucrului judecat şi să respingă constatările anterioare ce le sunt opuse, întrucât, sub raport probatoriu, pentru ei hotărârea are valoarea unei prezumţii relative.

Astfel, spre deosebire de părţi, terţii nu pot fi ţinuţi de autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri pronunţate în absenţa lor, astfel încât acestora le este permis să demonstreze situaţia contrară celei stabilite prin hotărârea judecătorească ce li se opune.

Prin urmare, decizia nr. 904 nu poate fi invocată cu autoritate/putere de lucru judecat împotriva contestatorilor creditori din prezentul dosar asociat, câtă vreme ei nu au fost părţi în dosarul de insolvenţă la data deschiderii procedurii insolvenţei, nu au putut participa la judecată şi nu şi-au putut prezenta, în condiţii de contradictorialitate şi cu respectarea dreptului lor la apărare, propria poziţie faţă de situaţia juridică litigioasă soluţionată prin hotărârea judecătorească cu care sunt confruntaţi.

Ci, aceştia au posibilitatea ca, în contestaţia pe care au formulat-o, să pună în discuţie legitimitatea creanţelor celor doi creditori, prin invocarea unor aspecte asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat prin decizia 904/15.10.2015, iar în condiţiile în care se reţine temeinicia argumentelor lor, nu există nici un impediment pentru înlăturarea din tabelul de creanţe a creanţelor celor doi creditori. Astfel, nici din această perspectivă, nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 904/15.10.2015."

Totodată, instanţa de apel a precizat, în analiza excepţiei autorităţii de lucru judecat invocate în raport cu deciziile civile nr. 76/A/2009, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, şi nr. 1083/R/2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ambele în dosarul nr. x/2008:

"Nu se poate reţine nici faptul că, prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Caransebeş, având ca obiect notarea în CF nr. x Pecinişca - proprietatea lui D. S.A. a contractelor de subînchiriere, s-ar fi recunoscut dreptul de creanţă al Q. S.R.L. împotriva D. S.A., întrucât procesul pornit în acel dosar viza doar notarea în cartea funciară a contractelor de subînchiriere. Este adevărat că, prin sentinţa nr. 2813/18.12.2008, pronunţată de Judecătoria Caransebeş, irevocabilă prin respingerea căilor de atac, s-a dispus notarea în cartea funciară a acestor contracte, însă prin decizia nr. 76/08.04.2009 pronunţată în apel de Tribunalul Caraş-Severin, s-a reţinut în mod expres faptul că în respectivul dosar, dat fiind obiectul său, instanţa nu a verificat decât aparenţa dreptului şi condiţiile de formă ale notării în cartea funciară, iar examinarea pe fond a acordurilor de preluare a contractelor de subînchiriere revine în competenţa materială de soluţionare a fondului unor eventuale litigii legate de respectivele contracte. Prin urmare, hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Caransebeş nu pot fi invocate ca având putere de lucru judecat în prezenta cauză, prin recunoaşterea îndreptăţirii apelantei la recuperarea avansului achitat în avans, de la societatea debitoare D. S.A."

Pe baza celor mai sus arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel s-au pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 904/15.10.2015, deciziei nr. 76/A/2009 şi deciziei nr. 1083/R/2009, ceea ce face ca analiza pronunţării deciziei civile nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018 cu încălcarea puterii de lucru judecat a acestor hotărâri să nu mai poată fi realizată în cadrul cererii de revizuire.

Cât priveşte aspectele invocate de revizuenţi în legătură cu soluţia instanţei de apel, în realitate acestea se constituie în veritabile critici privind dezlegarea dată acestor excepţii invocate de apelanţii de S.C. B. S.R.L. şi C., incompatibile cu profilul şi scopul căii extraordinare de atac a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri.

Trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.

De asemenea, se reţine că decizia civilă nr. 230/16.03.2016, a cărei autoritate de lucru judecat se susţine de către revizuenţi că a fost încălcată prin decizia civilă nr. 183/C/2018 - A/17.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, şi pe care instanţa de apel n-ar fi analizat-o, a fost pronunţată ca efect direct al puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 904/15.10.2015, în cel de-al doilea ciclu procesual al aceleiaşi cauze având ca obiect deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva pârâtei debitoare S.C. D. S.A.

Mai exact, luând act de obligaţia de a deschide procedura insolvenţei faţă de debitoarea S.C. D. S.A, statuată cu caracter definitiv prin decizia civilă nr. 904/15.10.2015, care a reţinut că apelanţii-creditori S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi C. au dovedit creanţe certe, lichide şi exigibile cu o vechime mai mare de 60 de zile, judecătorul sindic a procedat întocmai, această soluţie fiind menţinută în apel, prin decizia nr. 230/16.03.2016.

Având în vedere interdependenţa dintre cele două decizii anterior menţionate, rezultă că analiza autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 230/16.03.2016 nu este una distinctă, din punctul de vedere al chestiunii litigioase analizate în dosarul nr. x/2015 (dacă creanţele creditorilor declanşatori sunt supuse verificării după deschiderea procedurii insolvenţei), de autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 904/15.10.2016, invocată de S.C. B. S.R.L. şi C. şi asupra căreia instanţa de apel s-a pronunţat, întrucât prin decizia civilă nr. 230/16.03.2016 nu s-a realizat, din această perspectivă, o judecată de sine stătătoare, ci doar s-a luat act şi s-a pus în executare decizia prin care s-a dispus ca judecătorul sindic să deschidă procedura insolvenţei la cererea creditorilor menţionaţi.

Prin urmare, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prescrise de lege pentru ca revizuirea deciziei nr. 183/C/2018 - A din 17 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe argumentul contrarietăţii de hotărâri, să poată fi primită, Înalta Curte va respinge cererile de revizuire formulate.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., revizuenţii vor fi obligaţi, în solidar, la plata către intimatul I. a sumei de 9000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de revizuire formulate de revizuenta S.C. B. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL P. şi PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CABINET DE INSOLVENŢĂ L. împotriva deciziei nr. 183/C/2018 - A din 17 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015 - A şi de revizuentul C. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă revizuenţii S.C. B. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL P. şi PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CABINET DE INSOLVENŢĂ L. şi C., în solidar, la plata către intimatul I. a sumei de 9000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2019.