Revision rejected: no identity of object between prior and later judgments.

Deliberând asupra cererii de revizuire,

Din examinarea actelor din dosar constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată cu nr. x/2014 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a, reclamanta A. a formulat recurs împotriva încheierii civile din data de 25 aprilie 2014 şi a deciziei civile nr. 206/R din data de 28 aprilie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Prin decizia civilă nr. 3957 din data de 10 decembrie 2014 în dosarul nr. x/2014, irevocabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţia competenţei funcţionale a secţiei a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii invocate de intimatul - pârât B..

A respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. OTOPENI, JUDEŢUL ILFOV împotriva încheierii din 25 aprilie 2014 şi a deciziei civile nr. 206/R din 28 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

II. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a, revizuenta A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 243R/2018 DIN 18 mai 2018 şi a încheierii din 11 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B..

Prin decizia civilă nr. 4188 pronunţată la data de 10 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2018, irevocabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului invocate de intimatul B..

A admis recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 243R/2018 din 18 mai 2018 şi încheierii din 11 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

A modificat încheierea din 11 mai 2018 şi decizia civilă nr. 243R/2018 din 18 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul că:

A respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 497R/2017 din 20 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A obligat pe intimatul B. la plata sumei de 5.553,48 RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurentă.

III. La data de 9 noiembrie 2018 (data plicului poştal), revizuentul B. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2018, solicitând să se constate că decizia civilă nr. 4188 pronunţată la data de 10 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă este potrivnică deciziei civile nr. 3957 din data de 10 decembrie 2014, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2014.

Raportat la acest aspect, revizuentul a susţinut că se impune anularea hotărârii nr. 4188 pronunţate la data de 10 octombrie 2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, care este contradictorie, atât cu sentinţa civilă nr. 121/06.03.2006 a Tribunalului Vrancea (ce constituie titlu executoriu), irevocabilă prin decizia civilă nr. 1331/R din 22.10.2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2010, cât şi cu cele dispuse prin decizia civilă nr. 206/R din 28.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/44.2014, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3957/10.12.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, toate aceste hotărâri judecătoreşti fiind pronunţate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi cauză, respectiv contestaţii la executare formulate de către debitoarea A. S.A. impotriva executărilor silite succesive începute din anul 2007 în dosarul de executare nr. 124/2007 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi D..

În susţinerea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 322 teza I pct. 7 din C. proc. civ., revizuentul a invocat, în esenţă, următoarele motive:

Decizia civilă nr. 4188 pronunţată la data de 10 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 3957 din data de 10 decembrie 2014 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2014.

Revizuentul a menţionat că prin decizia civila nr. 133l/R din 22.10.2010, irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. x/2010 şi prin decizia civila nr. 206/R din 28.04.2014, de asemenea irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. x/2014, decizii ce au vizat aceleaşi părţi, aceeaşi cauză şi acelaşi obiect, Curtea de Apel Galaţi a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, că revizuientul "obţine în justiţie un titlu irevocabil unde sunt precis delimitate drepturile sale salariale, iar, ulterior, pe calea contestaţiei la executare o instanţă anulează practic, ceea ce era anterior stabilit irevocabil. Este inadmisibil ca în faza executării o instanţă sa modifice sau să anuleze un titlu executoriu".

În acest sens, revizuentul a menţionat că deşi titlul executoriu deţinut nu a fost desfiinţat, nu a reuşit realizarea creanţei inserate în acesta.

Revizuentul a invocat hotărârea pronunţată de Curtea Europeană în cauza Hornsby vs. Grecia/1997, care a statuat că garanţiile prevăzute la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sunt aplicabile şi în faza executării silite, în caz contrar, respectiv, dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect, în detrimentul unei părţi, dreptul de acces la o instanţă ar deveni iluzoriu.

Astfel, în opinia revizuentului, a accepta ca o instanţă să poată anula un titlu irevocabil pe calea executării silite, întrucât, eventual, titlul creditorului nu este tocmai just sau este bazat pe argumente greşite, înseamnă o încălcare a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Procedura executării trebuie sa ducă tocmai la materializarea titlului executoriu, şi nu la modificarea lui, deoarece nu este permisă repunerea în discuţie a unui drept după ce acesta este stabilit irevocabil, printr-o hotărâre judecătorească.

A solicitat anularea celei de a doua decizii, pentru contrarietate faţă de prima decizie, irevocabilă şi a susţinut că în cauză trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României privind dreptul la un proces echitabil şi obligaţia corelativă a statului de a asigura un proces echitabil, prin împiedicarea anulării actelor de executare în urma cărora revizuentul, în calitate de creditor, a reuşit realizarea creanţei inserate în titlul executoriu recunoscut de către legiuitor şi stabilit de către o instanţă imparţială şi independentă, ca urmare a constatării nelegalităţii măsurii concedierii sale.

Concret, a considerat că anularea deciziei civile nr. 4188 din 10 octombrie 2018 pronunţate în dosarul nr. x/2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă se impune pentru a se asigura punerea în executare a sentinţei civile nr. 121/06.03.2006 a Tribunalului Vrancea pronunţată în 2006 (ce consacră creanţa a cărei executare silită riscă să se prescrie), astfel cum s-a stabilit în mod irevocabil şi prin decizia civilă nr. 1331/R din 22.10.2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2010 şi prin decizia civilă nr. 206/R din 28.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/44.2014, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3957/10.12.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.

A susţinut că prin hotărârea nr. 4188/10.10.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, despre care revizuentul a precizat că este potrivnică faţă de toate hotărârile pronunţate din anul 2007 până în prezent în cauză, se împiedică, în realitate, punerea în executare a creanţei rezultate din hotărârile anterior menţionate.

Revizuentul a invocat şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, susţinând că, prin refuzul continuu de punere în executare a titlului executoriu, este titularul unui bun in sensul prevederilor menţionate, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate şi dreptul de acces în justiţie, sub aspectul caracterului rezonabil al procedurii şi al neexecutarii hotărârilor judecătoreşti.

Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

La data de 29 noiembrie 2018, revizuentul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 10 RON şi a timbrului judiciar de 0,15 RON, potrivit dispoziţiilor instanţei.

La data de 23 ianuarie 2019, intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi, totodată, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 150 pronunţată la data de 30 ianuarie 2019, cauza a fost scoasă de pe rol şi trimisă, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Ca atare, la data de 5 februarie 2019, cauza a fost reînregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018*, fiind fixat termen pentru soluţionare în şedinţă publică, la data de 22 martie 2019.

IV. Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte reţine următoarele:

Fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea unei astfel de cereri nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Raţiunea reglementării sus-menţionate rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăţi, în condiţii de identitate de părţi, obiect, cauză, cât şi cel pozitiv, care presupune că aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăţi ulterioare.

Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865 s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

Cu privire la cererea de revizuire dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că pretinsa contrarietate este invocată ca existând între două hotărâri judecătoreşti (decizia civilă nr. 3957 din 10 decembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, respectiv decizia civilă nr. 4188 din 10 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018), prin care au fost tranşate în mod irevocabil cereri districte de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, primul litigiu, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă sub nr. x/2014, a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul B. în contradictoriu cu A. S.A., în baza dispoziţiilor art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 44 din 30 ianuarie 2014, prin care Tribunalul Vrancea, modificând sentinţa civilă nr. 343/2013 a Judecătoriei Focşani pronunţată pe fondul cauzei, a admis contestaţia la executare formulate de revizuent, a anulat formele de evacuare şi a dispus întoarcerea executării, pentru suma de 40.323 RON. În cadrul acestei prime cereri de revizuire, revizuentul a susţinut că decizia menţionată, este contrară sentinţei civile nr. 5822/2009, pronunţată de Judecătoria Focşani.

Prin decizia civilă nr. 206/R din 28 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a admis cererea de revizuire formulată, fiind anulată atât decizia civilă nr. 44 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Vrancea, cât şi sentinţa civilă nr. 343/2013 a Judecătoriei Focşani, în raport cu împrejurarea că, prin sentinţa civilă nr. 5822/10.12.2009 pronunţată în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Focşani, s-a admis contestaţia la executare formulată de S.C. A. S.A., s-a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi D. în dosarul de executare nr. 127/2007, ulterior datei de 02.10.2008, şi s-a dispus întoarcerea executării pentru suma de 40.323 RON.

Prin decizia civilă nr. 3957 din 10 decembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, irevocabilă, a cărei autoritate de lucru judecat se susţine că a fost încălcată, au fost respinse excepţiile competenţei funcţionale, tardivităţii şi inadmisibilităţii şi a fost respins recursul declarat de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 206/R din 28 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, ca nefondat.

Al doilea litigiu, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2018, a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul B. în contradictoriu cu intimaţii A. S.A. şi Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi D., în baza dispoziţiilor art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 497R din 20 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, ca fiind contrară sentinţei civile nr. 1770 din 4 februarie 2016, a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 693 R din 16 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 243 din 18 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea de revizuire şi a anulat decizia anterior menţionată, respingând, totodată, recursul declarat de contestatoarea A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3990/15.05.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 4188 din 10 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, irevocabilă, care se susţine în cauza de faţă că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei irevocabile din primul litigiu, au fost respinse excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului şi a fost admis recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 243R/2018 din 18 mai 2018 şi încheierii din 11 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care au fost modificate, în sensul respingerii cererii de revizuire formulate de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 497R/2017 din 20 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Aşa cum s-a arătat anterior, raţiunea instituirii cazului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. din 1865 este aceea de a se rezolva situaţiile în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice, ale căror dispozitive nu se pot concilia, condiţie care nu este realizată în speţa dedusă judecăţii.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că, deşi decizia civilă nr. 3957 din 10 decembrie 2014 şi decizia civilă nr. 4188 din 10 octombrie 2018 au fost pronunţate în litigii având aceleaşi părţi, acestea se referă la cereri de revizuire distincte, formulate în legătură cu contrarietatea unor hotărâri diferite.

Trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri.

Prin urmare, constatând că în cauză nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect a cauzelor în care au fost pronunţate deciziile menţionate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 4188 din 10 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2019.