Nullity of extraordinary appeal for failure to develop specific illegality grounds under Art. 304 CPC

Şedinţa publică din data de 22 martie 2019

Deliberând asupra recursului,

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentinţa civilă nr. 213 din 30 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. x/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de intimata A. S.A. - Sucursala Iaşi şi a respins cererea de anulare a contractelor de credit nr. x/21.03.1999 şi de garanţie imobiliară bancară nr. 6074/18.04.1995 formulată de reclamanţii B. C. şi S.C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. - Sucursala Iaşi şi cu intervenienta în nume propriu AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins cererea de intervenţie formulată de AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S.

II. Împotriva acestei sentinţe au formulat contestaţie în anulare B. C. şi S.C. D. S.R.L., ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin încheierea din data de 12.06.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 1551 C. proc. civ. din 1865, a suspendat judecarea contestaţiei în anulare formulate de contestatorii B. şi C., reţinând, în esenţă, că în cuprinsul contestaţiei nu a fost indicat temeiul de drept material ori procesual al demersului lor judiciar, iar contestatorii nu au înţeles să ofere lămuririle suplimentare solicitate de instanţă, care să permită o corectă încadrare juridică a cererii cu care instanţa a fost învestită şi, în aceeaşi măsură, să asigure respectarea dreptului la apărare al părţilor potrivnice.

La data de 26.07.2018 a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea de recurs/repunere pe rol formulată de contestatori, care a fost respinsă prin încheierea pronunţată de instanţă la data de 09.10.2018.

Ulterior, la data de 15.10.2018, contestatorii au formulat o nouă cerere de recurs/repunere pe rol.

Prin încheierea pronunţată la data de 11.12.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de repunere pe rol a contestaţiei formulate împotriva sentinţei civile nr. 213 din 30 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. x/2006, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut, în esenţă, că argumentele aduse de către contestatori în susţinerea acestei noi cereri de repunere pe rol nu au legătură cu ceea ce se impune a fi lămurit pentru soluţionarea litigiului, iar părţile nu au înţeles să complinească, nici la acest moment procesual lipsurile constatate prin încheierea de şedinţă din data de 12.06.2018.

III. Împotriva acestei încheieri, pronunţate la data de 11.12.2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au declarat recurs B. C. şi S.C. D. S.R.L., susţinând, în motivare, că hotărârea a fost pronunţată "cu încălcarea competenţei altei instanţe, instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii".

În sprijinul motivelor invocate, recurenţii au făcut referire la o serie de hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în alte cauze, având ca obiect contestaţii în anulare promovate de aceiaşi recurenţi, despre care au susţinut că ar fi similare cu prezenta speţă şi în care Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Bucureşti.

În acest sens, recurenţii au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.

Totodată, au susţinut că în cauză, instanţa a încălcat principiul disponibilităţii părţilor şi nu s-a pronunţat asupra cererii formulate, de constatare a nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 213 din 30 noiembrie 2006 pronunţate în dosarul nr. x/2006.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

IV. Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. din 1865 şi art. 306 alin. (3) din acelaşi act normativ, constată că recursul declarat este nul.

În ierarhia căilor de atac, recursul este o cale de atac extraordinară, ce are ca obiect decizia prin care s-a soluţionat calea de atac a apelului împotriva sentinţei instanţei de fond şi este limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel, enumerate de art. 304 C. proc. civ. din 1865, sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 302 indice 1 lit. c) din acelaşi cod.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1- 9.

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. din 1865, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9.

Dacă, în schimb, dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ. din 1865, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

Aceasta, deoarece, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. din 1865, iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

În cuprinsul cererii de recurs formulate de recurenţi nu se menţionează care dintre dispoziţiile art. 304 din C. proc. civ. din 1865 constituie temei juridic al căii de atac promovate, recurenţii precizând doar că încheierea atacată a fost pronunţată "cu încălcarea competenţei altei instanţe, instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii", că instanţa a încălcat principiul disponibilităţii părţilor şi că înţeleg să invoce excepţia autorităţii de lucru judecat, în acest mod făcându-se, implicit, trimitere la motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 3,4 şi 9 C. proc. civ.

Având în vedere că în calea extraordinară de atac a recursului se exercită un control judiciar doar în legătură cu legalitatea hotărârii atacate, nu este suficientă simpla indicare a motivelor de recurs, fiind necesar ca dezvoltarea acestora să indice greşelile de legalitate imputate instanţei de apel şi să conţină o minimă argumentare a criticii, în fapt şi în drept,

Or, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă care sunt criticile concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Altfel spus, nu se menţionează care sunt elementele concrete care justifică susţinerea că instanţa ar fi pronunţat încheierea atacată încălcând competenţa altei instanţe sau cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

În acest sens, Înalta Curte constată că precizările din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa încheierii recurate, deoarece acestea nu au în vedere argumentele de legalitate prezentate de instanţă în motivarea soluţiei pronunţate prin încheierea atacată, ci se referă la elemente extrinseci speţei, făcându-se trimitere la hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte cauze.

Văzând că, în speţă, nu este posibilă o încadrare a susţinerilor formulate de recurenţi în cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 304 din C. proc. civ. din 1865, ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să ducă la aplicarea art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, în condiţiile art. 306 alin. (1) din actul normativ menţionat.

În consecinţă, Înalta Curte, în baza considerentelor anterior expuse, constatând că cererea de recurs nu corespunde exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) şi 304 C. proc. civ. din 1865, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să ducă la aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 11 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2019.