Inadmissibility of cassation appeal in land registry rectification actions limited to ordinary appeal by statutory exception

Şedinţa publică din data de 21 martie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 2 mai 2017, sub număr de dosar x/2017, reclamanta UNIUNEA JUDETEANA A COOPERATIEI DE CONSUM CONSTANTA, în contradictoriu cu pârâţii A. - SOCIETATE COOPERATIVA DE CONSUM DE GRAD 1, OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARA CONSTANTA şi S.C. B. S.R.L. a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a documentaţiei cadastrale întocmite pentru imobilul construcţie C. cu număr cadastral x situat în localitatea Istria, judeţul Constanţa, precum şi radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiaşi imobil.

În drept au fost invocate: art. 907 C. civ., art. 28 şi art. 36 din Legea nr. 7/1996 şi Ordinul nr. 634/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 9604 din 6 septembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată prin întâmpinare de către pârâtul A. - SOCIETATE COOPERATIVA DE CONSUM DE GRAD 1. A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta UNIUNEA JUDETEANA A COOPERATIEI DE CONSUM CONSTANTA, în contradictoriu cu pârâţii A. - SOCIETATE COOPERATIVA DE CONSUM DE GRAD 1, OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARA CONSTANTA şi S.C. B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 2464 din 15 noiembrie 2017, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de constatare a nulităţii absolute a documentaţiei cadastrale. A respins cererea de constatare a nulităţii absolute a documentaţiei cadastrale formulată de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii A., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Constanţa şi S.C B. S.R.L., ca inadmisibilă. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Oficiul de Cadastru şi Publicitate Constanţa şi S.C. B. S.R.L. A respins cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Constanţa şi S.C B. S.R.L, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa, în contradictoriu cu pârâta A., ca nefondată. A obligat reclamanta la plata către pârâta A. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat).

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta UNIUNEA JUDEŢEANĂ A COOPERAŢIEI DE CONSUM CONSTANŢA a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 96/C din23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată astfel: în favoarea intimatei A. 1000 RON şi în favoarea intimatei S.C. B. S.R.L. 750 RON.

UNIUNEA JUDETEANA A COOPERATIEI DE CONSUM CONSTANTA a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 96/C din23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără a-şi încadra criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

A criticat decizia recurată, susţinând, în esenţă, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Totodată, în opinia recurentei, decizia atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 47 din Legea nr. 7/1996, art. 31 din Legea 7/1996, art. 969 C. civ. de la 1864 (art. 1270 noul C. civ.), art. 5 din Regulamentul Ordinului nr. 634/2006.

Intimata-pârâtă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Intimatul-pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului.

Recurenta-reclamantă a depus răspunsuri la întâmpinările formulate în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 17 decembrie 2018, recurenta a depus la dosar punct de vedere la raport prin care a arătat că recursul este admisibil.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se reţine că, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ.:

"competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ:

"în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Se constată că reclamanta UNIUNEA JUDETEANA A COOPERATIEI DE CONSUM CONSTANTA în contradictoriu cu pârâţii A., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Constanţa şi S.C B. S.R.L. a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a documentaţiei cadastrale întocmite pentru imobilul construcţie C. cu număr cadastral x situat în localitatea Istria, judeţul Constanţa, precum şi radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiaşi imobil.

Astfel, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a documentaţiei cadastrale întocmite pentru imobilul construcţie C. are caracter neevaluabil în bani, întrucât documentaţia cadastrală, în privinţa căreia reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute nu produce vreun efect juridic patrimonial, respectiv nu dă naştere unui drept cu un conţinut economic sau evaluabil în bani, care să imprime acţiunii formulate un caracter patrimonial.

Ceea ce urmăreşte însă reclamanta este rectificarea înscrierii în cartea funciară, înscriere care a avut la bază documentaţia cadastrală.

În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, prin acţiunea în rectificare se poate solicita radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară, pentru a pune în acord menţiunile din cartea funciară cu situaţia juridică reală a imobilului.

Hotărârea ce se solicită a se pronunţa în cauză se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 privind cartea funciară.

Dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, prevăd că hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel, de unde rezultă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului.

Totodată art. 483 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În egală măsură, este de menţionat că, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Este adevărat că, în speţă, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de tribunal, iar nu de judecătorie, a cărei competenţă era atrasă de obiectul cererii.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială trebuie invocată de părţi ori de judecător in limine litis.

Cu toate acestea, având în vedere că la acest moment procesual nu se mai poate pune în discuţie competenţa şi văzând că cererea de chemare în judecată a fost soluţionată în primă instanţă de tribunal, se reţine că această împrejurare nu este suficientă, prin ea însăşi, să deschidă calea de atac a recursului, într-un litigiu din categoria celor pentru care legiuitorul a suprimat această cale de atac.

În considerarea art. 21 din Constituţie şi a art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, orice persoană are dreptul de acces la o instanţă, dar acesta nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, pentru că instituirea căilor de atac, prin natura lor, reclamă o reglementare din partea statului.

Aşadar, întrucât, potrivit art. 31 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, hotărârea pronunţată în fond este supusă doar căii de atac a apelului, prezentul recurs este inadmisibil prin raportare la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta UNIUNEA JUDEŢEANĂ A COOPERAŢIEI DE CONSUM CONSTANŢA împotriva deciziei civile nr. 96/C din 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2019.