Conflict of jurisdiction between executing court and title-issuing court over objection to enforcement and clarification of executive title

Şedinţa publică din data de 21 martie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra - Neamţ la data de 25 aprilie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea COMPANIA JUDEŢEANĂ APA SERV S.A. NEAMŢ a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare şi întoarcerea executării silite, împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc "B.", în dosarul de executare nr. 22/2018, deschis la cererea creditorului A., în baza titlului executoriu- sentinţa civilă nr. 1422/2017 a Tribunalului Neamţ, solicitând instanţei: anularea încheierii din data de 12.04.2018 în dosarul nr. x/2018 al B.E.J. "B.", prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea încheierii de încuviinţare executare silită nr. x/2018 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în cadrul dosarului nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "B."; întoarcerea executării silite şi obligarea salariatului A. la plata sumei de 12.518 RON, precum şi anularea raportului de expertiză efectuat de C..

La solicitarea instanţei, contestatoarea a depus la dosar precizări, arătând că înţelege să formuleze şi contestaţie cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (hotărârea Curţii de Apel).

La termenul din data de 03.10.2018, instanţa, având în vedere aceste precizări, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piatra-Neamţ în soluţionarea cererii ce face obiectul cauzei, şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Prin sentinţa civilă nr. 3749, pronunţată la data de 03 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piatra- Neamţ, secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu de instanţa de judecată, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la titlu, contestaţie la executare şi întoarcere executare, precizate de reclamanta Compania Judeţeană APA SERV S.A. Neamţ, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

În analiza excepţiei, instanţa a reţinut că prezenta acţiune, aşa cum a fost precizată, este una complexă, având două capete principale de cerere, respectiv contestaţie la titlu, contestaţie la executare şi un capăt de cerere accesoriu, respectiv întoarcere executare, în drept, instanţa reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (3) din C. proc. civ., "contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută", de asemenea, fiind reţinute, în continuare, prevederile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi, nu în ultimul rând, art. 724 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest context, instanţa a considerat că devin incidente în cauză dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt", precum şi cele ale art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

Având în vedere ipotezele diferite urmărite de dispoziţiile legale mai sus- enunţate, raportat la motivele expuse în susţinerea acţiunii, instanţa a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât fără nici o îndoială capetele principale de cerere se află într-o strânsă legătură, cu atât mai mult cu cât motivele invocate în susţinerea solicitării de anulare a actelor de executare vizează exclusiv interpretarea dispoziţiilor cuprinse în titlurile executorii în baza cărora a fost demarată executarea silită. Astfel, instanţa a apreciat că în această ipoteză se instituie un caz de prorogare legală de competenţă, în temeiul conexităţii dintre pretenţiile formulate pe cale principală, prin intermediul aceleiaşi cereri de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de 13 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin decizia nr. 70/2019, pronunţată la data de 23 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2018, a disjuns capătul de cerere vizând contestaţia la executare şi întoarcerea executării silite de capătul de cerere vizând contestaţia privind lămurirea titlului executoriu formulate de contestatoarea COMPANIA JUDEŢEANĂ APA SERV NEAMŢ, împotriva sentinţei civile numărul 3749 pronunţată la data de 03 octombrie 2018 de Tribunalul Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul A.; a declinat competenţa de soluţionare a primelor două capete de cerere la Judecătoria Piatra Neamţ, şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu conflictul negativ de competenţă; a respins contestaţia privind lămurirea titlului executoriu, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Învestită cu soluţionarea celor 3 capete de cerere (contestaţie la executare, întoarcere executare silită şi contestaţie privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu) Curtea a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., fiind în prezenţa unor capete întemeiate pe cauze diferite, contestaţia la executare şi întoarcerea executării silite vizând faptul că societatea angajatoare a respectat hotărârile de guvern care stabilesc salariul minim - nefiind diferenţe de restituit -, precum şi faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 663 C. proc. civ., contestaţia la titlu practic nemotivată prin cererea completatoare, relevând o soluţie ambiguă.

Or, în speţă, a reţinut instanţa, legiuitorul însuşi a stabilit o competenţă diferită, în acelaşi articol 714 din C. proc. civ. fiind evident că alin. (3) este o excepţie de la regula instituită la alin. (1).

În acest context, a considerat că nu se mai poate aprecia, peste voinţa legiuitorului clar exprimată în art. 714 C. proc. civ., că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2), din acelaşi act normative.

Pentru aceste motive, Curtea a disjuns capetele de cerere vizând contestaţia la executare şi întoarcerea executării silite de capătul de cerere vizând contestaţia privind lămurirea titlului executoriu, a declinat primele două capete de cerere la Judecătoria Piatra Neamţ şi a sesizat I.C.C.J. cu conflictul negativ de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Piatra - Neamţ şi Curtea de Apel Bacău- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamţ, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe - judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Întrucât ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost interpretarea diferită a conţinutului cererii de sesizare, respectiv a cererii precizatoare, depuse ulterior de către contestatoare, pentru stabilirea competenţei materiale este necesar a se identifica obiectul cererii, în funcţie de care se va determina şi instanţa competentă în soluţionarea cauzei.

Din cuprinsul cererii de sesizare a instanţei, reiese că contestatoarea Compania Judeţeană Apa Serv S.A. Neamţ a învestit Judecătoria Piatra- Neamţ cu o contestaţie la executare şi cerere de întoarcere a executării silite, prin care a solicitat: anularea încheierii din data de 12.04.2018 în dosarul nr. x/2018 al B.E.J. "B.", prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea încheierii de încuviinţare executare silită nr. x/2018 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în cadrul dosarului nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "B."; întoarcerea executării silite şi obligarea salariatului A. la plata sumei de 12.518 RON.

De asemenea, prin cererea precizatoare formulată ulterior, la data de 18 septembrie 2018, a invocat şi necesitatea lămuririi dispozitivului hotărârii judecătoreşti reprezentate de Decizia nr. 951 din 6 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Atât practica, cât şi doctrina au confirmat faptul că pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluţionare legiuitorul a ales să o reglementeze în Cartea a V-a, cap. VI, Noul C. proc. civ., intitulată Contestaţia la executare.

Dispoziţiile art. 712 din actul normativ mai sus menţionat, în temeiul cărora contestatoarea şi-a întreprins demersul judiciar, prevăd că "(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale."

Din interpretarea literală a dispoziţiilor legale menţionate, reiese că prevederile art. 712 C. proc. civ. reprezintă cadrul legal pentru controlul legalităţii executării silite în situaţia în care pe parcursul derulării acesteia, părţile sau terţii sunt vătămaţi de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obţine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale şi uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.

Pe de altă parte, contestaţia la titlu este instituţia destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de atac.

Prin urmare, prin intermediul contestaţiei la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuţie dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti definitive, soluţie ce ar putea afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat.

În cauza supusă analizei, prin precizarea depusă ulterior cererii de sesizare şi a cărei natură juridică a fost interpretată în mod diferit de către instanţele aflate în conflict, contestatoarea a invocat necesitatea lămuririi titlului executoriu, pe calea contestaţiei la titlu, care a fost analizată de către Curtea de Apel Bacău (instanţă competentă, în lumina dispoziţiilor art. 714 alin. (3) "Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută."), urmare disjungerii de celălalt demers de care a uzitat, contestaţia la executare.

Prin urmare, din această perspectivă, celelalte solicitări ale contestatoarei în legătură cu modalitatea în care a fost pusă în executare hotărârea judecătorească, atrag incidenţa dispoziţiilor art. 712 şi urm. C. proc. civ., dispoziţii legale care reglementează soluţionarea incidentelor apărute în cursul executării silite, obiectul cererii formulate de contestatoare fiind reprezentat, în acest caz, doar de contestaţie la executare.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., când, reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa."

De asemenea, art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. "contestaţia se introduce la instanţa de executare", însă alin. (3) al aceluiaşi text legal stabileşte, cu caracter de excepţie de la alin. (1), "contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută".

Pornind de la conţinutul dispoziţiilor legale mai sus evocate, Înalta Curte constată, în raport cu cererile deduse judecăţii, că nu ne aflăm într-una dintre ipotezele prescrise de art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare şi a cererii privind întoarcerea executării silite, care au format obiectul disjungerii de contestaţia privind lămurirea titlului executor, revine instanţei de executare, determinată potrivit regulilor enunţate de art. 651 din C. proc. civ., şi anume- în speţă, Judecătoriei Piatra - Neamţ.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

(3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Întrucât părţilor nu li se permite să deroge de la dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., prin alegerea unei alte instanţe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziţii legale instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă; or, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competenţa teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţa de executare, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, şi instanţa de executare competentă teritorială să soluţioneze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Astfel, se reţine că prin încheierea nr. 622 din 14.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piatra - Neamţ a constatat că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 22/2018 şi, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite în dosarul execuţional anterior menţionat, Judecătoria Piatra - Neamţ a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rămânând astfel învestită cu soluţionarea incidentelor procedurale ivite în cursul executării silite.

Având în vedere că şi contestaţia la executare formulată în prezenta cauză constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a contestaţiei revine tot acestei Judecătorii, ca instanţă de executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, în aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., din actele dosarului rezultă că debitoarea Compania Judeţeană Apa Serv S.A. Neamţ are sediul în Piatra- Neamţ, str. x, jud. Neamţ.

Având în vedere că sediul debitorului iniţial Compania Judeţeană Apa Serv S.A. se afla în Piatra Neamţ la data începerii executării silite, rezultă că Judecătoria Piatra Neamţ este instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

Împrejurarea că în acelaşi litigiu a fost formulată şi o contestaţie la titlu nu atrage incidenţa art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât normele de competenţă din materia executării silite au caracter special faţă de normele de competenţă după valoarea obiectului cererii.

Cum normele speciale derogă de la cele generale rezultă că normele de competenţă din materia executării silite se aplică cu prioritate faţă cele după valoarea obiectului cererii.

În plus, nu ar putea fi reţinută competenţa Curţii de Apel Bacău de a soluţiona atât contestaţia la executare, cât şi contestaţia la titlu, întrucât art. 651 alin. (4) C. proc. civ. prevede că hotărârea pronunţată de instanţa de executare este supusă numai apelului.

Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa materială funcţională de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 97 C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispoziţiile legale mai sus evocate, a stabilit că judecătoriile au plenitudine de competenţă în soluţionarea cererilor de contestaţie la executare, Judecătoria Piatra - Neamţ va fi competentă material să soluţioneze contestaţia la executare formulată de contestatoarea COMPANIA JUDEŢEANĂ APA SERV S.A. NEAMŢ, în contradictoriu cu intimatul A., în Dosarul de executare nr. 22/2018 al B.E.J. "B." şi,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) şi art. 714 alin. (1), prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamţ.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2019.