Material jurisdiction for salary rights disputes of justice staff under special statutory regime

Şedinţa publică din data de 21 martie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 04 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtelor la acordarea diferenţei dintre salariul de grefier acordat de angajator în baza Legii nr. 153/2017 şi salariul de specialist stipulat de aceeaşi lege, nr. 153/2017, începând cu 01.01.2018, şi în continuare, până la încadrarea reclamantelor în grupul specialiştilor, reactualizat în funcţie de indicele de inflaţie la data plăţii efective; obligarea pârâţilor la plata de daune interese moratorii, respectiv, dobânzi legale, începând cu 01.01.2018, potrivit O.G. nr. 13/2001 privind dobânda legală, şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

În şedinţa publică din data de 02 octombrie 2018, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale cu privire la soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 3875, pronunţată la data de 02 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1, 8, 16 şi 18 din Legea nr. 554/2004, rezultă că materia contenciosului administrativ este incidentă în măsura în care sunt supuse controlului de legalitate actele administrative tipice sau asimilate.

Aplicaţii speciale ale acestei reguli sunt şi cele prevăzute de art. 7 din Cap. VIII din Legea nr. 284/2010, respectiv din art. 7 din Legea nr. 153/2017, aplicabile personalului din familia ocupaţională de funcţii bugetare "justiţie, potrivit cărora personalul nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, într-un anumit termen de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea, contestaţiile urmând a fi soluţionate în termen de cel mult 30 de zile. De asemenea, potrivit aceloraşi dispoziţii legale împotriva hotărârilor organelor anterior menţionate se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri.

În cauză însă, a reţinut instanţa, acţiunea cu care a fost sesizată Curtea de Apel nu supune judecăţii examinarea legalităţii unui act administrativ (nici tipic şi nici asimilat, câtă vreme reclamanţii nu au făcut referire la vreo decizie de încadrare salarială pe care să o conteste şi nici nu au pretins că au adresat o cerere pârâţilor pentru recunoaşterea drepturilor pretinse). De asemenea, nu prezintă configuraţia unei contestaţii promovate potrivit art. 7 din Legea nr. 153/2017 (reclamanţii nu s-au prevalat de existenţa unei hotărâri a organelor de conducere ale pârâtului, prin care să le fi fost analizată contestaţia formulată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale).

Astfel, în realitate, cauza deduce judecăţii raporturi de dreptul muncii, fiind incidente dispoziţiile cuprinse art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii, care, în privinţa acestor raporturi juridice, conferă prerogativa de soluţionare a cauzelor, tribunalelor-secţiilor/completurilor specializate în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 01 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

În şedinţa publică din 07 decembrie 2018, Tribunalul, constatând că prin răspunsul la întâmpinare, reclamantele au arătat că înţeleg să conteste şi actele administrative de stabilire a salariului, făcând referire la hotărârea nr. 1/2018 a Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, hotărâre citată de acestea într-un paragraf anterior, formulând, astfel, o cerere modificatoare, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 9149, pronunţată la data de 07 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu.; a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantele A., B. şi C. şi pe pârâţii PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucuresti- sectia Contecios Administrativ si Fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţa şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

În cauză, acţiunea de fata supune judecăţii examinarea legalităţii hotararii nr. 1/2018 prin care au fost solutionate contestatiile formulate de personalul auxiliar de specialitate, personalul conex…de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova si parchetele subordonate impotriva deciziilor nr. 5, 6, 8, 9 din 29.01.2018, nr. 175, 176/28.12.2017 si nr. 19/28.02.2018, prin care le-au fost stabilite drepturile salariale si, pe cale accesorie, acordarea diferentelor de salarii si daune interese moratorii.

Prin urmare, in conditiile in care prezenta actiune reprezinta o contestaţie promovata potrivit art. 7 din Legea nr. 153/2017, în legătură cu care există norme de competenţă materială şi teritorială speciale şi exclusive, instanţa a admis excepţia astfel invocată şi a declinat competenţa de judecată a prezentei cauze către Curtea de Apel Bucureşti- sectia Contecios Administrativ si Fiscal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti- s-au declarat, deopotrivă, necompetente material, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe - judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa materială a soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 7, Cap. VIII din Legea nr. 284/2010, preluate la art. 7 din Legea nr. 153/2017, aplicabile personalului din familia ocupaţională de funcţii bugetare "justiţie", personalul nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, într-un anumit termen de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea, contestaţiile urmând a fi soluţionate în termen de cel mult 30 de zile.

De asemenea, potrivit aceloraşi dispoziţii legale, împotriva hotărârilor organelor anterior menţionate se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cauzei de faţă- contestaţie promovată potrivit art. 7 din Legea nr. 153/2017, pe calea căreia reclamantele s-au prevalat de Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova-, având în vedere faptul că, în lumina acestui text, teza a II-a, o atare plângere împotriva hotărârii organului anterior menţionat se poate face la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine acestei curţi şi,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 153/2017, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2019.