Inadmissibility of appeal against irrevocable decision on revision petition in appeal proceedings

Şedinţa publică din data de 21 martie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin decizia civilă nr. 11 din data de 18.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, a fost constatat nul recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 9161 din 17.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A..

Împotriva acestei decizii, la data de 18.09.2017, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, formându-se dosarul nr. x/2017.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 135/2018, pronunţată la data de 03 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2017, a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 11 din data de 18.01.2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A..

Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual- civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală, iar împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă fără drept de apel. Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 alin. (1) C. proc. civ.

Intenţia legiuitorului la redactarea acestui text de lege a vizat în mod categoric controlul judiciar pe cale de recurs numai al hotărârilor date fără drept de apel sau al celor date în apel, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care fac trimitere expresă la categoriile de hotărâri ce pot fi examinate de o instanţă de recurs.

Deopotrivă, prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri irevocabile: hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;".

Din dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din acelaşi cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare; această prevedere legală este raţională şi în concordanţă cu principiul puterii de lucru judecat, prevăzut în art. 166 C. proc. civ.

În prezenta cauză, însă, decizia supusă de către revizuent căii extraordinare de atac a recursului nu are deschisă, conform legii, o asemenea modalitate de reformare, recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată, de asemenea, în cadrul unui alt recurs (decizie fără nici o cale de atac).

Regimul juridic al căilor de atac privind soluţia dată în cererea de revizuire este reglementat de dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, "Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.".

Însă, trebuie avută în vedere particularitatea generată de faptul că decizia în speţă, recurată este pronunţată într-un dosar de revizuire a unei decizii pronunţate, la rândul său, în recurs, rezultând că, împotriva hotărârii prin care a fost analizată o atare cerere de revizuire, nu se poate formula nicio cale de atac, interdicţia fiind absolută şi imperativă.

De asemenea, şi faţă de prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., în conformitate cu care, hotărârile instanţei de recurs sunt irevocabile, se constată că şi decizia în cauză pronunţată de instanţă în cadrul unui dosar de revizuire la recurs, are acelaşi caracter irevocabil.

În atari condiţii, decizia nr. 135/2018 din 03 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti nu era susceptibilă de a face obiectul unui nou recurs, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reţine inadmisibilitatea căii ordinare de atac promovate de recurentul- revizuent.

Prin dispoziţiile legii procesual- civile, legiuitorul a stabilit în mod expres limitele examinării unei hotărâri.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Declarând recurs împotriva unei atare hotărâri, partea nu s-a conformat unei dispoziţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Şi în cazul recursului, dacă s-ar crea limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul ordinar al căii de atac, privind anumite neregularităţi prevăzute de lege, ceea ce nu este în sprijinul reglementării date de lege acestei instituţii.

Astfel, Înalta Curte apreciază că formularea unui recurs împotriva unei decizii date asupra cererii de revizuire pronunţate în recurs şi, în aceste condiţii, hotărârea nu mai este susceptibilă de a fi atacată separat, încalcă principiul legalităţii căii de atac, ceea ce este inadmisibil, exerciţiul căilor de atac fiind pus la dispoziţia părţilor, în limitele şi condiţiile legii.

În aceste condiţii, cum recursul nu priveşte o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că decizia Curţii de Apel nu mai poate fi atacată cu recurs, nefiind susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale.

Aşa fiind, în speţă, hotărârea recurată nu întruneşte condiţia cerută de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză, exercitarea căii ordinare de atac fiind inadmisibilă.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul- revizuent A. împotriva deciziei nr. 135/2018 din 03 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2019.