Peremption of appeal in simulated stock transfer action

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 04.10.2010 reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN. şi OOO. pentru a se constata caracterul simulat al contractelor de cesiune încheiate între acţionarii cedenţi şi numitul C. cu privire la acţiunile reclamantei.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş sub nr. x/2010.

La aceeaşi dată reclamanta A. S.A. a formulat o nouă acţiune în constatarea caracterului simulat al contractelor de cesiune acţiuni încheiate de acţionari ai reclamantei cu numitul PPP. în contradictoriu cu pârâţii B., PPP. şi QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ. şi KKKKKK.

Motivarea acestei acţiuni este identică cu cea anterioară formulată de către reclamantă, cu singura diferenţă că intermediarul în aceste contracte de cesiune acţiuni este pârâtul PPP., care face parte dintre cei treisprezece intermediari pe care pârâtul B. i-a folosit, potrivit afirmaţiilor reclamantei, în achiziţionarea de acţiuni A. S.A.

Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş sub nr. x/2010.

La termenul de judecată din data de 25.03.2014, la solicitarea reclamantei, s-a constatat fondată excepţia de conexitate la prezenta cauză a cauzei înregistrate sub nr. x/2010, fiind vorba de o singură simulaţie în care sunt implicate mai multe părţi.

Prin Sentinţa nr. 895 din 2 iulie 2014, Tribunalul Specializat Argeş a respins excepţiile ridicate de pârâţii B. şi C. A fost admisă în parte acţiunea reclamantei A. S.A. şi s-a constatat caracterul simulat al contractelor de cesiune acţiuni A. S.A. încheiate între acţionarii pârâţi. S-a respins acţiunea reclamantei faţă de pârâtul FF.

În temeiul art. 274 şi art. 277 C. proc. civ., pârâţii B., C. şi PPP., au fost obligaţi, în solidar, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă totală de 132.328,66 RON, din care 117.906,66 RON onorarii avocaţi şi 14.422 RON taxă judiciară de timbru şi timbre judiciare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii B., C. şi PPP., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Prin Decizia civilă nr. 2142/2015 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a constatat perimate apelurile declarate de pârâţii C., PPP. şi B. (decedat în timpul procesului), împotriva Sentinţei nr. 895 din 2 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş în Dosarul nr. x/2010.

În fundamentarea acestei hotărâri, constatând că litigiul pendinte este de natură comercială prin prisma calităţii părţilor litigante, naturii contractelor stipulate, cât şi a interesului urmărit prin promovarea acţiunii în justiţie privind respectarea prevederilor statutului şi a actului constitutiv al Societăţii Comerciale A. S.A., în scopul înlăturării actelor prejudiciabile, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, în aplicarea art. 248 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., că după suspendarea procesului, în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., prin încheierea din data de 5 martie 2015, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de şase luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii apelurilor.

Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (3) C. proc. civ., constatând totodată că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că aceasta se poate constata şi din oficiu de către instanţă, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de apel a constatat perimate cererile de apel cu a căror judecată a fost învestită.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii PPP. şi C., susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 (art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ.).

S-a arătat că, în speţă, procesul a început prin înregistrarea cererii de chemare judecată formulată de către S.C. A. S.A. la data 04.10.2010, fiind supus dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865.

Art. 248 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 a fost abrogat prin art. 219 pct. 3 din Legea nr. 71/2011, lege care a intrat în vigoare începând cu data de 01.10.2011, astfel că, legea în vigoare după care trebuie calculat termenul de perimare în prezenta speţă, este C. proc. civ.,de la 1865 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011, respectiv termenul de perimare este de un an şi nu de 6 luni.

S-a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. (2) C. proc. civ. instanţa poate constata perimarea doar în termen de un an şi 3 luni de la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii apelului, iar, în subsidiar, chiar şi în situaţia în care se apreciază că termenul de perimare este de 6 luni, apreciind litigiul ca fiind un litigiu comercial, s-a solicitat a se constata că nici în această situaţie nu a intervenit perimarea.

S-a solicitat a se avea în vedere că litigiul are drept obiect "simulaţia" reglementată de art. 1175 din vechiul C. civ., că părţile în speţă sunt persoane fizice, iar simulaţia este o instituţie juridică eminamente civilă şi deci supusă termenului de perimare de un an.

Recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi motivat, iar, pe fond, a solicitat respingerea excepţiei perimării, ca neîntemeiată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea din 20 octombrie 2016, în considerarea dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că intimaţii-pârâţi WWWW., III., FF., H., Y. şi FFFFF. au decedat, astfel cum rezultă din dovezile privind îndeplinirea procedurii de citare cu aceştia, aflate la dosar, şi că nu se solicită acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor, a procedat la suspendarea judecării cauzei.

În urma referatului întocmit de grefa instanţei la data de 25 septembrie 2018, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

La 16 ianuarie 2019, recurentul-pârât C. a depus cerere de renunţare la judecata recursului.

Se constată că prin încheierea din 20 octombrie 2016, în considerarea dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cauza a fost suspendată, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 252 din acelaşi cod, Înalta Curte apreciind că primează excepţia perimării faţă de cererea formulată de recurent privind renunţarea la judecata recursului, a luat în examinare excepţia perimării recursului invocată din oficiu şi a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la momentul promovării acţiunii), orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de şase luni în materie comercială.

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

Perimarea operează cu condiţia ca în termenul prevăzut de art. 248 C. proc. civ. să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Potrivit art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, iar dispoziţiile art. 250 C. proc. civ., prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat.

În cauză, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 20 octombrie 2016, în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că intimaţii-pârâţi WWWW., III., FF., H., Y. şi FFFFF. au decedat şi că nu se solicită acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor, precum şi că nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării.

Înalta Curte constată că, în speţă, condiţiile perimării, aşa cum se desprind din dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. sunt îndeplinite.

În prezenta cauză, termenul a început să curgă de la data pronunţării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, respectiv de 20 octombrie 2016, iar de la această dată pricina a rămas în nelucrare mai mult de şase luni.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de şase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 şi art. 252 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâţii PPP. şi C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâţii PPP. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 2142/2015 din 17 decembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - NN