Negative jurisdictional conflict between tribunals: territorial competence for labor disputes brought by judicial clerks under Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 20 martie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 808/LM/2018 din 16 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu; a fost declinată cauza în favoarea Tribunalului Cluj, secţia I civilă, spre competentă soluţionare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în fapt, reclamanţii au calitatea de grefieri personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Judecătoriei Oradea.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competenţă, care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia 7/16.05.2016, pronunţată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competenţa facultativă, reţinând în dispozitivul deciziei că:

"Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă."

Ulterior, Curtea Constituţională prin decizia nr. 290/2018 a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi a constatat că "sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) noul C. proc. civ. sunt neconstituţionale."

În considerentele deciziei, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor. A mai reţinut Curtea Constituţională faptul că art. 47 din Codul de procedură francez completat prin art. 3 din Decretul nr. 2017-891 din 6 mai 2017, care a reprezentat sursa de inspiraţie a legiuitorului român la redactarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., prevede că "În cazul în care un magistrat sau un auxiliar al justiţiei este parte dintr-un litigiu ce ţine de competenţa unei instanţe în circumscripţia căreia acesta îşi desfăşoară activitatea, reclamantul poate sesiza o instanţă situată într-o circumscripţie învecinată".

Potrivit prevederilor art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Având în vedere că reclamanţii au calitatea de grefier - personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Judecătoriei Oradea, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin decizia nr. 290/26.04.2018, pronunţată de Curtea Constituţională a României, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj, secţia I civilă.

Prin încheierea civilă nr. 5/CC/F/2019 din 9 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei; a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Instanţa a reţinut că cererea dedusă judecăţii are ca obiect drepturi salariale, nefiind de competenţa secţiei Civile.

Prin sentinţa civilă nr. 377/2019 din 18 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei; a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia între curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Dispoziţiile acestui alineat se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul (grefierul) îşi desfăşoară efectiv activitateA în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cereri de chemare în judecată în primă instanţă.

Reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi personal conex în cadrul Judecătoriei Oradea.

În această situaţie, competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanţi aparţine Tribunalului Bihor şi nu Tribunalului Cluj.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. de dosar x/2018, instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui litigiu de muncă.

Reclamanţii au calitatea de calitatea de grefieri personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Judecătoriei Oradea.

Conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanţei judecătoreşti competente, în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea." Alin. 3 al aceluiaşi articol statuează că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a statuat:

"46. Drept consecinţă a constatării neconstituţionalităţii sintagmei "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se impune constatarea neconstituţionalităţii şi a sintagmei "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, pentru aceleaşi considerente, şi aceasta din urmă este de natură a aduce atingere principiului imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Prin această decizie, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constată că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale. De asemenea, a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1), coroborat cu alin. (3) din C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale sunt de ordine publică, motiv pentru care reclamanţii aveau obligaţia de a sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., VV., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. şi HHH., în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL ORADEA şi TRIBUNALUL BIHOR, în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2019.