Currency-risk clauses in credit contract: appeal declared inadmissible for lack of jurisdiction and transferred to appellate court
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on procedural grounds, declaring itself materially incompetent and transferring the case to the Court of Appeal Craiova, leaving the lower appellate decision in favor of the consumers pending further review; the dispute concerned a civil action for the nullity of abusive clauses in a 2008 credit agreement denominated in foreign currency, where the appellate tribunal had found that shifting the exchange rate risk solely to the borrowers was abusive and ordered the stabilization of the exchange rate at the contract signing date along with restitution of excess payments; the decisive legal basis was the application of Article 132 of the Code of Civil Procedure and the binding precedent established by the High Court’s Decision No. 18/2018, which, following the Constitutional Court’s interpretation, determined that appeals against tribunal decisions in monetary claims valued at or below 200,000 RON fall within the competence of the appellate courts rather than the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 97 pct. 1 din C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 517 alin. (4) din C. proc. civ; Currency-risk clauses in credit contract: appeal declared inadmissible for lack of jurisdiction and transferred to appellate court: Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 20 martie 2019
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, sub nr. x/2017 la data de 11.04.2017, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună constatarea nulităţii absolute a clauzelor contractuale inserate în convenţia de credit nr. x din data de 25.09.2008 la art. 8.4, privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar ca fiind abuzive; îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului; obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus faţă de cursul de la data încheierii contractului de credit, de la data încheierii acestuia şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 7451/2017 din 20 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţi.
Prin decizia nr. 508/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe. A fost modificată sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă cererea de chemare în judecată şi s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale în baza cărora riscul valutar a fost suportat doar de către reclamanţi (art. 8.4 din contractul de credit). S-a dispus stabilizarea cursului CHF - leu la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la acest curs. S-a dispus restituirea sumelor plătite în plus faţă de cursul valutar de la data semnării contractului, cu dobânda legală. A fost obligată pârâta la plata a 4000 RON cheltuieli de judecată la fond şi în apel reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 25 ianuarie 2019.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei nr. 508/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2019.