Appeal annulled for failure to invoke valid cassation grounds; peremption ruling stands.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant’s appeal (recurs) against the Ploiești Court of Appeal’s Decision No. 328 of 3 November 2016, which had upheld the exception of peremption and found the appellant’s motion for annulment (contestație în anulare) to be perempted; the annulment of the appeal leaves that prior decision in force. The dispute arose in a civil procedure where the appellant challenged the peremption of her motion for annulment filed against an earlier civil decision, arguing that the lower court should have ruled on the exception by interlocutory order rather than by decision and that the peremption finding was wrong because she had sought reinstatement of a suspended appeal. Decisive legal basis: the appeal failed to meet the mandatory requirements of Article 486(1)(d) of the Code of Civil Procedure, because the grounds raised did not fit within the exhaustively listed cassation grounds of Article 488(1), triggering nullity under Articles 486(3) and 489(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 486 alin. (3) din C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Appeal annulled for failure to invoke valid cassation grounds; peremption ruling stands: În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 328 din 3 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.1.1.1, a fost admisă excepţia perimării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat perimată contestaţia în anulare, formulată de contestatoarea A., împotriva Deciziei civile nr. 672 din 22 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a declarat recurs, arătând că instanţa trebuia să se pronunţe asupra excepţiei perimării prin încheiere şi nu prin decizie şi că soluţia este pronunţată greşit, motivat de faptul că aceasta a formulat cerere de repunere pe rol ca urmare a suspendării recursului în dosarul nr. x/2014.1.1.1 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurent.
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.
Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.
Criticile din cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 328 din 3 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 328 din 3 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2019.
GGC - CL