Admissibility of appeal against final annulment decision and validity of credit assignment to recovery entity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, resulting in the final rejection of the appellants' challenge and leaving the lower court's decision dismissing the annulment appeal intact. The dispute concerned the procedural admissibility of an appeal filed against a decision issued by the Court of Appeal in the context of a civil proceeding involving credit contracts and alleged prescription of debt. The court ruled that the appeal was inadmissible because the decision being challenged was itself issued in annulment proceedings and had become final and unappealable, as the underlying decision it modified was not subject to appeal under the law; consequently, recognizing a further appeal violated the principle of the legality of appellate remedies and the constitutional principle of equality before the law.
Legislator headnote
AI generatedAdmissibility of appeal against final annulment decision and validity of credit assignment to recovery entity: The dispute concerned the procedural admissibility of an appeal filed against a decision issued by the Court of Appeal in the context of a civil proceeding involving credit contracts and alleged prescription of debt. The court ruled that the appeal was inadmissible because the decision being challenged was itself issued in annulment proceedings and had become final and unappealable, as the underlying decision it modified was not subject to appeal under the law; consequently, recognizing a further appeal violated the principle of the legality of appellate remedies and the constitutional principle of equality before the law.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServed as the basis for admitting the exception of inadmissibility and dismissing the appeal because the appealed decision was final and not subject to appeal under the principle of legality of appellate remedies.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 martie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 243 din 21 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 161/04.06.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă în dosarul nr. x/2018.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin decizia nr. 161/04.06.2018, a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca neîntemeiată o contestaţie în anulare formulată de aceiaşi contestatori. Cererea de la f.6 din acel dosar este şi ea intitulată "contestaţie în anulare". Acea contestaţie în anulare viza decizia nr. 16/R din 22.01.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, adică o decizie prin care s-a respins ca inadmisibil un recurs (asupra unei alte contestaţii în anulare). Faţă de cele expuse mai sus rezultă că nu există nicio greşeală materială a instanţei care a pronunţat decizia atacată cu privire la natura cererii soluţionate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs contestatorii, arătând că, în temeiul dispoziţiilor art. 304 indice 1 din vechiul C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Conform O.U.G. nr. 52/2016 - art. 58 alin. (5), contractele de credit, contractele de ipotecă nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfăşoară activităţi de recuperare creanţe.
Contractul recurenţilor nu mai era în derulare din 30.04.2012, când C. le-a comunicat adresa în care se menţionează că soldul la creditul acestora era 0 RON, art. 135 din ordonanţă neavând relevanţă.
Din anul 2006 până în anul 2012, când a început procesul, C. nu le-a trimis nicio somaţie de plată, presupusa datorie fiind prescrisă.
Art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului obligă statele membre ca fiecare justitiabil să aibă parte de un proces echitabil.
Recurenţii au atacat decizia nr. 16R/22.01.2018, invocând faptul că instanţa a respins cererea fără ca recursul să fi fost judecat.
Curtea de apel nu le-a pus în vedere recurenţilor să plătească taxa judiciară de timbru, ceea ce confirmă că Tribunalul Bucureşti a greşit, obligându-i să plătească această taxă, fiind suspendat ilegal şi abuziv procesul şi calculat greşit termenul de repunere pe rol.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1), raportat la art. 320 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, o va admite, pentru următoarele considerente:
În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea şi efectele acestora sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional.
Respectarea acestui principiu este impusă şi de exigenţele art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin civilă nr. 243 din 21 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 161/04.06.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă în dosarul nr. x/2018.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, iar în speţa dedusă judecăţii, decizia civilă nr. 161/04.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018 este irevocabilă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Aşa fiind, pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia inadmisibilităţii căii de atac şi, în consecinţă, va respinge recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 243 din 21 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 243 din 21 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2019.