Recurs nullity for failure to articulate specific illegality grounds in civil liability claim for damage to state electrical facilities

Şedinţa publică din data de 19 martie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 2 octombrie 2014, sub dosarul nr. x/2014, reclamanta Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 130 a solicitat obligarea pârâtei S.C. Cez Vânzare S.A. la plata sumei de 283.923 RON (TVA inclus) reprezentând daune în urma avarierii instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi aparatură aparţinând ANRSPS-UT130.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată cu modificările şi completările ulterioare, cele ale H.G. nr. 1380/2009 privind înfiinţarea şi funcţionarea ANRSPS, C. civ., C. proc. civ. şi celelalte reglementări legale în materie.

2. Prin sentinţa civilă nr. 4799 din 15 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 130 în contradictoriu cu pârâta S.C. Cez Vânzare S.A., ca neîntemeiată, reclamanta fiind obligată la plata către pârâtă a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 4799 din 15 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat apel reclamanta ANRSPS - Unitatea Teritorială 130, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

4. Prin decizia nr. 1697 din 26 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul reclamantei Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 130 declarat împotriva sentinţei civile nr. 4799 din 15 septembrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

5. Împotriva deciziei nr. 1697 din 26 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 130, fără a indica temeiul de drept, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului s-a susţinut că, în cauză, concluziile scrise depuse în faţa instanţei de apel nu au fost luate în seamă sau nu au fost apreciate corect, iar concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expertul tehnic A. şi inginerul B., au fost ignorate.

S-a mai susţinut că cei doi stâlpi căzuţi pe reţeaua de medie tensiune cât şi creanga căzută pe cablurile liniei, prin atingere, creează mai întâi şocuri electrice, iar apoi tensiunea scade spre valoarea zero atunci când stâlpii sunt căzuţi la pământ.

În opinia recurentei-reclamante Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 130 este de luat în seamă trimiterea făcută la art. 97 şi 98 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. nr. 1007 din 25 iunie 2004.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că şi-a respectat toate obligaţiile contractuale în relaţia cu CEZ Vânzare S.A., că este o instituţie de stat care primeşte resurse financiare bugetare, fiind imposibilă respectarea recomandării furnizorului de energie electrică, care este făcută pentru protejarea furnizorului şi nicidecum a consumatorului.

Faţă de argumentele expuse, recurenta-reclamantă a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii furnizorului de energie electrică.

6. Intimata-pârâtă S.C. Cez Vânzare S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia nulităţii recursului reclamantei Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 130, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa criticilor ce ar putea fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii civile contractuale.

7. Recurenta-reclamantă Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 130 a combătut argumentele intimatei-pârâte S.C. Cez Vânzare S.A. dezvoltate prin întâmpinare, fiind prezentate pe larg împrejurări de fapt care, în opinia sa, conduc la îndeplinirea condiţiilor privind atragerea răspunderii contractuale.

8. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 2 octombrie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a arătat că recursul său este admisibil.

Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la data de 19 martie 2019.

9. Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reglementează sancţiunea nemotivării recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, partea care a exercitat calea de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de către instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că partea trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, se constată că recurenta-reclamantă nu a fost dezvoltat critici ce ar putea face posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., având în vedere că argumentele prezentate sunt, în realitate, chestiuni de netemeinicie prin care se arată cauzele care au condus la avarierea instalaţiilor ca urmare a căderii a celor doi stâlpi căzuţi pe reţeaua de medie tensiune şi a crengilor căzute pe cabluri, pentru ca în final să se susţină că au fost ignorate concluziile scrise şi raportul de expertiză tehnică judiciară şi că reclamanta şi-a respectat toate obligaţiile contractuale.

Aşadar, în lipsa unor motive de nelegalitate prin care să se arate greşelile imputate instanţei de apel cu privire la soluţia de respingere a apelului reclamantei, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor atragerii răspunderii civile contractuale, pentru a se putea exercita controlul judiciar, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 130 împotriva deciziei nr. 1697 din 26 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2019.