Labor dispute jurisdiction conflict resolved by assigning exclusive competence to the regional branch's location court

Şedinţa publică din data de 19 martie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 25 septembrie 2017, sub număr de dosar x/2017, reclamanta SNTFC "CFR Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iaşi a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei de 828,14 RON reprezentând contravaloarea a 124 kg motorină, prejudiciu adus unităţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 254 Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 448/2018 din 7 martie 2018, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Iaşi, având în vedere dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, a reţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte conflictele de muncă, competenţa teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul sau locul de muncă reclamantul.

În speţă, reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. are sediul în Bucureşti. În acest sens, potrivit art. 3 alin. (1) din Statutul Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A., Anexă la H.G. nr. 584/1998, "Sediul C.F.R. Călători este în municipiul Bucureşti, bd. x, sectorul 1".

Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile legale menţionate, precum şi faptul că sediul reclamantei este în Municipiul Bucureşti, Tribunalul Iaşi a reţinut că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze.

Tribunalul Iaşi a apreciat că, în determinarea instanţei competente în soluţionarea cauzei, nu prezintă relevanţă faptul că acţiunea introductivă a fost formulată de reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A., prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iaşi, sucursală al cărei sediu este în municipiul Iaşi. În stabilirea instanţei competente, trebuie avut în vedere sediul/domiciliul reclamantului, şi nu sediul procedural ales sau sediul/domiciliul reprezentantului reclamantului (sediul reprezentantului reclamantului prezentând relevanţă doar în situaţia în care acţiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor). Potrivit art. 1 din H.G. nr. 584/1998:

"(1) Se înfiinţează Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători - S.A., denumită în continuare C.F.R. Călători, societate comercială pe acţiuni, cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. x, prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române; (2) C.F.R. Călători este persoană juridică română, se organizează şi funcţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu statutul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre; (3) C.F.R. Călători poate înfiinţa sucursale, reprezentanţe, agenţii şi altele asemenea, în ţară şi în străinătate, în condiţiile legii", iar potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2018

Prin sentinţa civilă nr. 9213 din 10 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivare, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, prin cererea de repunere pe rol din 29.10.2018, la solicitarea instanţei, reclamanta a precizat în mod clar (cu caractere boldite şi subliniate, la finalul cererii de repunere pe rol) că acţiunea este formulată de către Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iaşi, în nume propriu.

Sediul reclamantei, astfel cum a fost precizat, este în Iaşi, str. x, corp B, jud. Iaşi.

Prin urmare, având în vedere că prezenta cauză reprezintă un litigiu de muncă (reclamanta angajatoare solicitând obligarea salariatului pârât la plata prejudiciului produs), că reclamanta îşi are sediul în Iaşi, faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, potrivit cărora:

"Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul",Tribunalul Bucureşti a apreciat că Tribunalul Iaşi este competent să soluţioneze litigiul.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că pricina de faţă este un conflict de muncă ce are ca obiect acţiune în răspundere patrimonială constând în recuperarea de la salariat a sumei de 828,14 RON reprezentând contravaloarea a 124 kg motorină, prejudiciu cauzat societăţii angajatoare, respectiv reclamantei Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iaşi.

Nu poate fi ignorat faptul că Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iaşi a menţionat în mod expres că acţiunea dedusă judecăţii a fost formulată de către această entitate, în nume propriu, şi a precizat, totodată, că sediul său este în Iaşi, str. x, corp B, jud. Iaşi.

De altfel, potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători Iaşi, acesteia i se deleagă şi competenţe privind exercitarea drepturilor procedurale privind întocmirea şi semnarea oricăror acţiuni în justiţie, exercitarea căilor de atac etc. (pct. 35, Cap III - Conducerea Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători şi atribuţiile ei).

În conformitate cu dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Rezultă că textele de lege, prin termenii imperativi pe care îi utilizează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competenţă exclusivă, respectiv instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, locul de muncă, ori, după caz, sediul.

Prin urmare, având în vedere că prezenta cauză reprezintă un litigiu de muncă (reclamanta angajatoare solicitând obligarea salariatului pârât la plata prejudiciului produs), că reclamanta îşi are sediul în Iaşi, unde de altfel s-au desfăşurat raporturile de muncă cu pârâtul, faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, Tribunalul Iaşi este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2019.