Currency risk clause in CHF loan: jurisdiction declined and case transferred to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 19 martie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. SUCURSALA TÂRGU JIU, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună constatarea nulităţii absolute a clauzelor înscrise la art. 4 al contractului de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 17.07.2008, privind comisionul de acordare de 5%, calculat la valoarea creditului, urmând ca pârâtele să-i restituie sumele plătite în plus, actualizate cu dobânda legala de la data încasării şi până la data restituirii efective, constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale inserate la art. 8.1 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 17.07.2008 privind efectuarea plaţilor in moneda creditului si suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar ca fiind abuzivă şi, pe cale de consecinţa, să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să le restituie sumele plătite în plus, actualizate cu dobânda legală de la data încasării şi până la data restituirii efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1906 din 19 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2017, s-a respins acţiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. Sucursala Târgu-Jiu, având ca obiect anulare act.

Împotriva sentinţei civile nr. 1906 din 19 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 440/2018 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1906 din 19 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu. A fost schimbată sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă acţiunea. S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 4 din contract privind comisionul de acordare şi dispune restituirea sumei de bani încasată cu acest titlu, cu dobânda legală de la data încasării la data plăţii; s-a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei de la art. 8.1 din contract, respectiv a clauzei prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorului cu consecinţa recalculării şi plăţii ratelor creditului pe toată durata contractului la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului şi s-a dispus restituirea sumelor de bani reprezentând diferenţe de curs valutar, cu dobânda legală de la data încasării la data plăţii.

Au fost obligate intimatele-pârâte la 1000 RON cheltuieli de judecată către apelantul-reclamant.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., C. S.A. (fostă B. SA) a declarat recurs împotriva deciziei nr. 440/2018 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 18 decembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâta C. S.A. (fostă B. S.A.) împotriva deciziei nr. 440/2018 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2019.