Bank appeal over abusive credit clauses referred to Suceava Court of Appeal on material incompetence

Şedinţa publică din data de 19 martie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 17 martie 2015, sub număr de dosar x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. - prin Sucursala Suceava şi C. - prin Sucursala Suceava, pronunţarea unei hotărâri prin care: 1) să se constate nulitatea absolută şi să se dispună înlăturarea clauzelor abuzive din Contractul de Facilitate de Credit şi de Garanţie nr. 107961/18.09.2008, menţionate în art. 5.1 lit. c) privind comisionul de administrare; 2) să se constate nulitatea absolută şi să dispună înlăturarea clauzelor abuzive din Actul Adiţional nr. 1 din data de 25.02.2011 la Contractul de Facilitate de Credit şi de Garanţie nr. 107961/18.09.2008, menţionate în art. 5.1 lit. f) referitor la comisionul aferent serviciilor suplimentare; 3) urmare a înlăturării clauzelor abuzive indicate, să se dispună obligarea Băncii pârâte la restituirea tuturor sumelor reţinute în baza clauzelor arătate, precum şi a dobânzii legale calculată potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, respectiv potrivit art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aferente începând cu data achitării acestora si până la executarea efectivă a hotărârii; 4) să fie obligată pârâta să modifice contractul sus menţionat, cu actul adiţional aferent în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive; 5) să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Suceava s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B..

S-a admis, în parte, cererea având ca obiect "restabilire echilibru contractual" formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. - prin Sucursala Suceava şi C. - prin Sucursala Suceava.

S-a constatat existenţa clauzei abuzive cuprinse în art. V pct. 5.1 lit. c) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. 107961 din data de 18.09.2009.

A fost obligată pârâta B. S.A. la restituirea către reclamant a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, în temeiul art. V pct. 5.1 lit. c) din contractului de facilitate de credit şi de garanţie nr. 107961 din data de 18.09.2009 începând cu data de 26.10.2009 până la data de 25.02.2011 (data încheierii actului adiţional nr. x din data de 25.02.2011).

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale aferente debitului (constând în comision de administrare încasat în temeiul art. V pct. 5.1 lit. c) din contractului de facilitate de credit şi de garanţie nr. 107961 din data de 18.09.2009), calculată de la data plăţii şi până la data achitării efective a debitului.

A fost obligată pârâta C. la restituirea către reclamant a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, în temeiul art. V pct. 5.1 lit. c) din contractului de facilitate de credit şi de garanţie nr. 107961 din data de 18.09.2009 începând cu data de 25.02.2011 (data încheierii actului adiţional nr. x din data de 25.02.2011) şi până la momentul rămânerii definitive a prezentei.

A fost obligată pârâta C. la plata către reclamant a dobânzii legale aferente debitului (constând în comision de administrare încasat în temeiul art. V pct. 5.1 lit. c) din contractului de facilitate de credit şi de garanţie nr. 107961 din data de 18.09.2009), calculată de la data plăţii şi până la data achitării efective a debitului.

S-a respins cererea de constatare a existenţei clauzei abuzive inserate în art. V pct. 5 lit. f) din actul adiţional nr. x din data de 25.02.2011 la contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. 107961 din data de 18.09.2009, ca nefondată.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1.200 RON cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 28 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Suceava a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 formulată de petentele B. S.A. şi C., în sensul ca instanţa să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4064 din 1 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. x/2015 fost respinsă cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Suceava, formulată de petentele B. S.A. şi C..

Împotriva sentinţei civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Suceava, dar şi a încheierii din 28 octombrie 2016 pronunţată de Judecătoria Suceava, pârâtele B. S.A. şi C. au formulat cereri de apel.

Reclamantul A. a formulat apel incident împotriva sentinţei civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Suceava.

B. S.A. şi C. au declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 4064 din 1 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. x/2015, iar prin încheierea pronunţată la 26 aprilie 2017, Tribunalul Suceava a dispus conexarea la dosarul nr. x/2015.

Prin decizia nr. 688 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de pârâtele B. S.A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 5393 din 16.11.2015 şi a încheierii de şedinţă din 18.10.2016, pronunţate de Judecătoria Suceava, în dosarul x/2015, precum şi împotriva sentinţei civile 4064 din 1.11.2016 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul x/2015

Prin aceeaşi decizie, a fost respins ca nefondat apelul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Suceava.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., B. S.A. şi C. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 688 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Suceava, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 19 decembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni spre soluţionare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

Aşa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum şi de faptul că în cauza supusă judecăţii decizia recurată este pronunţată de Tribunalul Suceava, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentele-pârâte S.C. C.. şi S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 688 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2019.