Land registry rectification: Inadmissibility of cassation appeal due to exclusive appeal route under Land Cadastre and Real Estate Publicity Law

Şedinţa publică din data de 7 martie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiş sub nr. x/2016, în urma declinării de competenţă dispusă de Judecătoria Timişoara prin sentinţa civilă nr. 6713/2016, reclamanta Comuna Giroc în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. Timişoara, a solicitat instanţei să se constate că pârâta prin înfiinţare în baza HCL Timişoara nr. 313/2013 nu a dobândit în patrimoniul său dreptul de administrare operativă, sens în care această persoană nu deţine un just titlu, să se constate că acest drept de administrare operativă înscris în CF nr. x, în favoarea pârâtei a încetat odată cu reorganizarea regiei autonome in favoarea căreia a fost constituit - să se dispună radierea dreptului de administrare din cuprinsul cărţilor funciare mai sus evocate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, în caz de opoziţie la admiterea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 2695/PI/2016 din 7 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, ca urmare a precizărilor făcute de reclamantă în ce priveşte calificarea acţiunii şi temeiul juridic aplicabil, s-a respins ca inadmisibilă cererea în constatare întemeiată pe art. 35 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel şi prin decizia civilă nr. 34 din 14 martie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă s-a dispus trimiterea spre rejudecare motivat de faptul că obiectul acţiunii îl constituie rectificarea cărţii funciare prin radierea dreptului de administrare înscris în favoarea pârâtei şi nu constatarea inexistenţei unui drept în temeiul art. 35 C. proc. civ.

Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1202 din 25 septembrie 2017 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Giroc, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. Timişoara, având ca obiect rectificare carte funciară.

Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 59 din 11 aprilie 2018 a respins apelul formulat de apelanta reclamantă Comuna Giroc, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.A. Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 1202 din 25 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 59 din 11 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamanta Comuna Giroc a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Recurenta-reclamantă susţine că în mod greşit s-a reţinut că reclamanta trebuie să facă dovada anulării actului de autoritate emis de titularul dreptului de proprietate publică printr-o hotărâre judecătorească, definitivă, prin care se stabilesc condiţiile de existenţă a dreptului în patrimoniul pârâtei în funcţie de sfera de activitate şi scopul pentru care a fost înfiinţată şi prin care se statuează dacă - în funcţie de scopul sau - satisfacerea unor interese publice - poate fi considerată o instituţie publică ce poate fi titularul unui drept de administrare din moment ce instanţa de judecată a fost investita cu o cerere în acest sens.

Astfel, arată că a solicitat să se constate că intimata S.C. A. S.A., prin înfiinţare în baza HCL Timişoara nr. 313/2003, nu a dobândit în patrimoniul său dreptul de administrare operativă, sens în care această persoană nu deţine un just titlu şi că acest drept de administrare operativă înscris în cărţile funciare evocate, în favoarea intimatei, a încetat odată cu reorganizarea regiei autonome în favoarea căreia a fost constituit.

În continuare, recurenta - reclamantă a prezentat un scurt istoric cu privire la regimul juridic al imobilelor, entităţile ce au dobândit dreptul de administrare asupra acestor terenuri, precum şi transformarea acestor entităţi în timp raportat la interesul urmărit, naţional sau local, precum şi caracterul inalienabil al dreptului de administrare.

Terenurile ce în prezent sunt înscrise în CF. nr. x Giroc, CF nr. x Giroc, CF nr. x Giroc, CF nr. x Giroc, CF nr. x Giroc, CF nr. x Giroc au fost deţinute în proprietate de persoane fizice anterior cooperativizării, iar ulterior au fost expropriate prin decretele Consiliului de Stat nr. 202/1981, 294/1983 şi nr. 31/1986, fiind trecute în proprietatea Statului Român, fără înscriere în cărţile funciare.

Conform aceloraşi decrete, după trecerea terenurilor în proprietatea statului, au fost date în administrarea operativă directă a întreprinderii Electrocentrale Oradea, Ministerului Energiei Electrice Bucureşti, apoi a întreprinderii Electrocentrale Timişoara în scopul realizării obiectivului de investiţii "Centrala electrică de termoficare Timişoara cu funcţionare pe lignit" şi a unor lucrări aferente (pct. III alin. (4) din anexa nr. 33 la Decretul Consiliului de Stat nr. 202/1981, art. 2 din decizia nr. 681/1980 al consiliului Popular al judeţului Timiş, art. 11 din decretul de stat nr. 294/1983, art. 15 din decretul de stat nr. 31/1986). Aceste terenuri se aflau în patrimoniul acestei din urmă unităţi economice de stat la data de 01.01.1990, fiind deţinute în administrare operativă directă, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate al Statului Român.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 15/1990, unităţile economice de stat, indiferent de organul în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea, se organizează şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, sub forma de regii autonome si societăţi comerciale. Acest act normativ a stabilit astfel cadrul legislativ pentru reorganizarea fostelor unităţi economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.

În art. 2 din acelaşi act normativ s-a prevăzut că "regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramuri strategice ale economiei naţionale - industria de armament, energetică, exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă si transporturi feroviare, precum şi în unele domenii aparţinând altor ramuri stabilite de guvern, iar în art. 3 alin. (2) s-a menţionat că regiile autonome se pot înfiinţa prin hotărâre a guvernului, pentru cele de interes naţional, sau prin hotărâre a organelor judeţene şi municipale ale administraţiei de stat, pentru cele de interes local din ramurile si domeniile stabilite potrivit art. 2".

În aplicarea dispoziţiilor legale mai sus citate, a fost adoptata H.G. nr. 1199/1990, privind înfiinţarea Regiei autonome de electricitate "RENEL" în care s-a statuat, la art. 3 că regia autonomă înfiinţată în baza Legii nr. 15/1990 şi-a constituit patrimoniul prin preluarea activului şi pasivului unităţilor economice care se reorganizează, prevăzute în Anexa 1, între care şi întreprinderea Electrocentrale Timişoara.

Aşa cum rezulta din art. 18 şi 24 al H.G. nr. 365/1998, regia astfel înfiinţată a fost reorganizată, încetându-si existenţa odată cu înfiinţarea Companiei Naţională de Electricitate S.A. (CONEL), care a preluat toate drepturile şi era ţinută de obligaţiile Regiei Autonome de Electricitate "RENEL", fiind succesoare cu titlu universal al acesteia.

Una din filialele Companiei Naţionale de Electricitate S.A. (CONEL), a fost şi B. S.A., care în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 15/1990 era o regie autonomă de interes naţional care funcţiona în ramura energetică a economiei naţionale.

Prin decizia civilă nr. 1068/18.04.2002 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2002 s-a constatat că intervenienta din acel dosar - S.C. B. S.A., nicidecum intimata (nefiind parte în acel dosar), deţine un drept de administrare operativă asupra terenurilor în cauză şi se dispune intabularea acestui drept în cărţile funciare. Dreptul de administrare s-a constituit prin decretele Consiliului de Stat nr. 202/1981, 294/1983 şi 31/1986, însă în favoarea întreprinderii Electrocentrale Timişoara din subordinea Ministerului Energiei Electrice (cu reorganizările ulterioare, aşa cum s-a arătat mai sus prin hotărârile de guvern indicate), aşadar în favoarea unei regii autonome de stat, decrete care sunt căzute în desuetitudine, deoarece scopul pentru care au fost emise numai este actual şi nu mai privesc o organizaţie de interes public naţional.

De asemenea, hotărârile de Guvern H.G. nr. 1199/1990, de înfiinţare a Regiei autonome de electricitate "RENEL", precum şi H.G. nr. 365/1998 de desfiinţare a regiei de mai sus şi înfiinţare a Companiei Naţionale de Electricitate S.A. (CONEL), prin care s-a transmis dreptul de administrare operativă, nu stabilesc caracterul perpetuu al acestui drept în favoarea oricărui succesor al regiei autonome, ci numai pentru entităţile de interes public naţional.

Susţine recurenta, că intimata S.C. A. S.A. nu este o astfel de entitate din moment ce constituirea acesteia s-a făcut printr-o hotărâre de consiliu local în temeiul Legii nr. 31/1990.

Urmare a H.G. nr. 104/2002, Sucursala Electrocentrale a S.C. B. S.A. Bucureşti, cuprinzând Centrala Electrica de Termoficare Centru Timişoara, P-ţa Romanilor, nr. 11-12, şi Centrala Electrică de Termoficare Sud Timişoara, Calea x, a fost transmisă din domeniul privat al statului în domeniul public al Municipiului Timişoara.

Prin HCL Timişoara nr. 253/2002 se aprobă preluarea fără plată a celor două centrale de termoficare în domeniul public al Municipiului Timişoara.

Prin HCL Timişoara nr. 254/2002 se aproba transferul din domeniul public al Municipiului Timişoara în domeniul privat al Municipiului Timişoara a activului şi pasivului preluat conform protocolului de predare primire a celor două centrale de termoficare şi aportarea acestuia la capitalul social al S.C. C. S.A. în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 78/2002.

Conform HCL Timişoara nr. 313/16.12.2003 ca urmare a fuziunii dintre S.C. C. S.A. si S.C. D. S.A., a luat naştere S.C. A. S.A. o societate pe acţiuni constituită în temeiul Legii nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, care fiind subiect de drept privat nu poate avea calitatea de titular al dreptului de administrare şi, în consecinţă, în patrimoniul său nu poate fi inclus un astfel de drept.

Instanţa de fond avea obligaţia să constate că acest drept de administrare a fost constituit în favoarea entităţilor mai sus evocate, regii autonome de stat şi că, potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, în capitalul social al societăţilor comerciale ce rezultă în urma operaţiei de reorganizare a regiilor autonome, nu se pot include bunuri de natura celor prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie. Astfel, pe temeiul caracterului inalienabil al dreptului de administrare instanţa putea şi trebuia să pronunţe o hotărâre judecătorească, prin care să se constate că intimata nu putea să dobândească prin înfiinţare în patrimoniul acesteia dreptul de administrare ce se află în prezent înscris în cărţile funciare.

Recurenta - reclamantă a mai arătat că sentinţa este criticabilă deoarece instanţa de fond în mod greşit a reţinut că "pârâta a dobândit dreptul de administrare în baza raportului juridic legat cu statul - ca titular al dreptului de proprietate publică - raport juridic izvorât din emiterea unor acte administrative (decrete ale fostului Consiliu de Stat din anii 1981, 1983 şi 1988 acte care nu doar că nu au fost anulate ci au fost, considerate prin decizia civilă nr. 1068/2002 a Curţii de Apei Timişoara ca fiind actele care dau dreptul pârâtei - succesoare în drepturi a S.C. B. S.A. - Sucursala Electrocentrale Timişoara - la exercitarea acestui drept".

Consideră că această constatare a instanţei de fond este nelegală şi nu are nici un fundament juridic, nu intimata a dobândit acest drept de administrare în baza decretelor de stat mai sus amintite, ci întreprinderea Electrocentrale Oradea, Ministerul Energiei Electrice Bucureşti, apoi întreprinderea Electrocentrale Timişoara.

De asemenea, intimata prin reorganizare nu putea să dobândească în patrimoniul acesteia dreptul de administrare, fapt nepermis de către dispoziţiile imperative ale art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea realilor autonome", în capitalul social al societăţilor comerciale ce rezultă în urma operaţiei de reorganizare a regiilor autonome, nu se pot include bunuri de natura celor prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie. Aceste bunuri pot fi însă concesionate societăţilor comerciale astfel rezultate.

Constatând în această maniera, instanţa de judecată a încălcat în mod nepermis dispoziţiile legale mai sus evocate şi a înlăturat caracterului inalienabil al dreptului de administrare, caracter statuat prin Constituţia României.

Conform art. 136 alin. (3) din Constituţie "proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ teritoriale", iar art. 5 prevede că bunurile proprietate publică sunt inalienabile şi că, în condiţiile legii ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate".

Legea organică în privinţa regimului juridic al dreptului de proprietate publică - Legea nr. 213/1998 art. 12 - dispune că bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local".

Constituit pe temeiul proprietăţii publice, ca natură juridică, dreptul de administrare este un drept real, opozabil, ca orice drept real erga omnes, în raporturile de drept civil.

Din moment ce dreptul de administrare îşi are sorgintea în dreptul de proprietate publică, el va avea aceleaşi caractere juridice ca şi acesta, anume este un drept inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil.

Este adevărat că decretele de stat mai sus evocate nu au fost anulate şi au fost avute în vedere în considerentele deciziei civile nr. 1068/2002 a Curţii de Apel Timişoara ca fiind actele în baza cărora a luat naştere dreptul de administrare, însă în patrimoniul altei entităţi decât intimata, şi nu dau acesteia intimate - succesoare în drepturi a S.C. B. S.A. - Sucursala Elecrtocentrale Timişoara - dreptul la exercitarea acestui drept.

Dreptul de administrare s-a constituit în baza acestor decrete în favoarea Întreprinderii Electrocentrale Timişoara din subordinea Ministerului Energiei Electrice, aşadar în favoarea unei regii autonome de stat, decrete care sunt căzute în desuetitudine, deoarece scopul pentru care au fost emise numai este actual şi numai privesc o organizaţie de interes public naţional.

Hotărârile de Guvern H.G. nr. 1199/1990 de înfiinţare a Regiei autonome de electricitate "RENEL", precum şi H.G. nr. 365/1998 de desfiinţare a regiei de mai sus şi înfiinţare a Companiei Naţionale de Electricitate S.A. (CONEL), prin care s-a transmis dreptul de administrare operativa, nu stabilesc caracterul perpetuu al acestui drept în favoarea oricărui succesor al regiei autonome, ci numai pentru entităţile de interes public naţional. Prin decizia civilă nr. 1068/18.04.2002 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2002 se constatată ca intervenient din acel dosar, S.C. B. S.A. şi Întreprinderea Electrocentrale Oradea, Ministerul Energiei Electrice Bucureşti, apoi Întreprinderea Electrocentrale Timişoara, nicidecum intimata (nefiind parte în acel dosar), deţine un drept de administrare operativă asupra terenurilor în cauză şi se dispune intabularea acestui drept în cărţile funciare.

Aşadar, nici decretele de stat amintite şi nici hotărârea judecătorească menţionată nu constată existenţa acestui drept de administrare în patrimoniul intimatei, sens în care trebuia constatat că intimata nu deţine un just titlu pentru exercitarea acestui drept.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Părţile nu au depus punct de vedere.

La termenul din 7 martie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Giroc, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă Comuna Giroc împotriva sentinţei civile nr. 1202 din 25 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, având ca obiect un apel formulat în materia fondului funciar.

Acţiunea pendinte are ca obiect două capete de cerere: primul priveşte constatarea inexistenţei dreptului pârâtei de administrare directă asupra unor imobile şi al doilea capăt vizează radierea dreptului de administrare din cuprinsul cărţilor funciare corespunzătoare.

Astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 34 din 14 martie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, "ca şi consecinţă a constatării inexistenţei dreptului pârâtei, reclamanta a solicitat radierea din cărţile funciare a dreptului de administrare operativă al acesteia, adică o rectificare a situaţiei de CF, ceea ce reprezintă o solicitare în realizarea dreptului."

Prin urmare, fiind o acţiune de rectificare carte funciară, sunt incidente dispoziţiile art. 33 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, conform cărora "(1) Înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentaţii cadastrale. (2) Prevederile art. 31 se vor aplica în mod corespunzător."

Potrivit art. 31 alin. (5) din acelaşi act normativ "Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel."

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., raportat la obiectul acţiunii.

În consecinţă, decizia pronunţată de instanţa de apel fiind definitivă nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Giroc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă COMUNA GIROC împotriva deciziei civile nr. 59 din 11 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2019.